Exista scriitori pe care intamplarea face sa-i intalnesti la un moment dat gratie unei carti si sa-ti trezeasca interesul. Asa a fost sa fie cu Elena Netcu, o scriitoare cu o miscare ampla pe scena editoriala. A publicat pana in prezent sase volume de poezii, trei carti pentru copii si treisprezece romane. Activitatea de romanciera este de o prolificitate impresionanta. Primul ei roman apare in 2010, ceea ce inseamna ca s-ar putea spune: anul si romanul. Ca meserie este profesoara de limba si literatura romana, avand gradul I si numeroase lucrari didactice, intre care se disting cele privind stilistica textelor literare. Este si o pasionata si atenta eseista, eseurile ei vadindu-i pasiunea pentru poezie. Acest bilant spune multe despre Elena Netcu. Activa intelectual si spiritual, indragostita de literatura, sarguincioasa in cercetarea literaturii, entuziasta in lecturile-i critice, ea nu-si vede stradaniile ca pe o truda, ci ca pe-o delectare tinzand spre voluptate. Eu am cunoscut-o datorita unui roman in manuscris, „Kraina”.
De obicei un roman il parcurgi usor si poti scrie cateva randuri despre el, daca iti trezeste interesul. De aceasta data insa am zabovit mult dupa ce am citit romanul. Ceva ma starnise. Poate ca a fost subiectul romanului. Romanciera n-a trait in Ucraina si totusi scrie despre actualul razboi ruso – ucrainean.
Un roman bine documentat istoric si bazat totodata pe o minutioasa urmarire a stirilor. In el este descrisa suferinta ucrainenilor atacati de armata incropita de Putin din puscariasi a caror pedeapsa a fost prescrisa pentru a fi inrolati si din mercenari. Aceasta armata facuta din soldati de adunatura, care habar nu au pentru cine lupta si impotriva cui lupta, are ceva apocaliptic in ea. Ucid copii, femei, barbati, tineri si batrani, violeaza si distrug tot ce le iese in cale. Iar in spatele lor, mici trupe antrenate bombardeaza orasele, lasandu-i pe oameni fara locuinte si aprovizionare. Ucrainenii ramasi in viata ajung sa traiasca in subsoluri ramase intacte dupa bombardamente.
Este limpede ca acest razboi nu este cu adevarat un razboi, asa cum afirma si Putin. Dar ce este, te lumineaza o incursiune istorica in secolul al XVII-lea, cand hatmanul Bogdan Hmelnitki intemeiaza statul Ucrainean, rupand cu aliatii de pana atunci, regele Suediei si sultanul si jurand credinta vesnica Moscovei: „pe vecie uniti cu Moscova”. Devine straveziu, pentru cei care nu cunosteau istoria, ca Putin ii considera pe ucraineni vasalii Rusiei, iar razboiul pus la cale nu este un razboi, ci o incursiune de pedepsire a unui popor pe care il considera tradator. Si-a tradat juramantul si prin politica sa de emancipare, aduce NATO la granitele Rusiei. Aceasta incursiune criminala, facuta de Putin nu pentru a cuceri teritorii sau a „salva” pe rusii aflati in Ucraina, ci in scop punitiv, te umple de oroare.
Scopul este, in ultima instanta, unul terorist: a provoca suferinta si a starni groaza. Insa prozatoarea nu lasa aceste lucruri sa se intrevada, nu le ofera explicit, ci se ocupa, asa cum cer exigentele prozei, de viata oamenilor. Pe langa uciderea copiilor, femeilor si batranilor, a insilor ramasi fara familii, fara adapost, fara hrana, una dintre cele mai dureroase teme ale romanului este ratarea iubirii.
Povesti de iubire se infiripa, dar razboiul le stopeaza. Chiar intre protagonistul ucrainean, Pantilei, ramas fara familie, ucisa de bombardamente, se naste o poveste de iubire cu Olena, dupa ce acesta a fost ranit si-a ajuns la un spital din Polonia. Dar aceasta poveste se curma brusc, cand Pantilei pleaca inapoi in tara pentru a lupta cu invadatorii. Din nou, o incursiune in istoria cazacilor te lamureste ca astfel de sacrificii se aflau in codul de comportament al cazacilor zaporojeni. Subiectul romanului, tratat in chipul schitat mai inainte, m-a facut sa zabovesc, pentru a afla mai multe despre scriitoarea Elena Netcu. Si, intr-adevar, am aflat ca a avut permanent o atractie spre a cunoaste nationalitatile conlocuitoare din Dobrogea.
Romanul „Kraina” este, de fapt, o deplasare in alt plan a povestilor despre minoritatile din Dobrogea. Minoritati ce in conlocuire cu romanii, au creat ceea ce prozatorul Constantin Novac a numit „modelul interetnic dobrogean”, care a devenit o rubrica permanenta a revistei „Tomis” pentru o buna bucata de vreme. Ei bine, Elena Netcu, de vreme ce s-a apropiat de aceste minoritati, intre care si cea ucraineana, are indrituirea sa scrie despre razboiul din Ucraina. Ii cunoaste pe ucraineni, le stie istoria, le cunoaste simtamintele. Nu este un roman scris din dorinta de a exploata un posibil brand literar, un subiect fierbinte, ci un roman izvorat din atasamentul pentru niste oameni, oameni care in ziua de azi sufera nemeritat, in urma unei izbucniri de barbarie. Este un roman emotionant, pentru ca e scris cu dragoste si e un roman al timpului nostru, care lasa o marturie despre existenta noastra, a oamenilor unei parti din Europa si a intregii lumi, la un inceput de mileniu pe care, desigur, il vedeam cu totul altfel in perspectivele noastre asupra viitorului, cu doar cativa ani in urma.
Cine ar fi crezut ca, dupa ce in secolul anterior au existat victorii, cum au fost cele impotriva nazismului german, fascismului italian si militarismului japonez, ceea ce ne facea sa privim spre un viitor senin, vom avea de dat piept cu terorismul, insidioasa pandemie si razboiul, care sa ne spulbere sperantele? Astfel incat romanul „Kraina” este unul ce ne indeamna la meditatie fata de „teroarea istoriei” venita in ipostaze inedite, pentru a ne arata, din nou, fateta sumbra a umanitatii: pornirile conflictuale, care nu pot fi stopate, au mereu un debuseu, oricat am incerca sa le inabusim. Oricat s-ar emancipa oamenii, raman portite prin care tenebrele istoriei sa iasa afara si sa faca ravagii.
Reintalnirea dintre Pantilei si Olena, desigur, nu rezolva problema, dar aduce in prim-plan una dintre cele mai puternice forte sadite in spiritul omenirii: indarjirea rezistentei in fata raului, hotararea de a lupta pana la moarte si dincolo de moarte impotriva asupritorilor.
Scrisa cu sensibilitate fata de realitatile omenesti din vreme de razboi, bine documentat si bine instrumentat epic, romanul „Kraina” emotioneaza si are si un rol important in a ne face si mai hotarati sa fin alaturi de mult incercatul popor ucrainean.
Dan Persa