Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115

Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Acasă /
Timp liber /
Cavalerii Crucii - Volumul 8. Urmasii lui Huniade - Andrei Breaban

Cavalerii Crucii - Volumul 8. Urmasii lui Huniade - Andrei Breaban

Name: Cavalerii Crucii - Volumul 8. Urmasii lui Huniade - Andrei Breaban
Brand: Editura Universitară
SKU: 9786062818531
Price: 44.4 RON
Availability: InStock

~~63,43 Lei~~ 44,40 Lei

Editura: Editura Universitară

Autor: Andrei Breaban

Ediția: I

Pagini: 418

Anul publicării: 2024

ISBN: 978-606-28-1853-1

În stoc

Limită stoc

Adaugă în coș

Cod Produs: 9786062818531 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 357

Adaugă la Wishlist

Epopeii Stefaniene, conceputa de Andrei Breaban, din perspectiva istorico-literara, i se adauga, pentru completare si fundamentare, volumul Urmasii lui Huniade, centrat pe reconstituirea epocii de dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, unul dintre Cavalerii Crucii, alaturi de Stefan cel Mare si Vlad Tepes.
Epoca medievala romaneasca vazuta in context european constituie fundalul amplei desfasurari de evenimente istorice, pe care Andrei Breaban le infatiseaza cu minutia detaliului si in perspectiva adevarului istoric.
Cu o bogata documentare istorica, si acest volum, Urmasii lui Huniade, al optulea din Epopeea Stefaniana, aduce sub ochii contemporaneitatii, semne ale trecutului, asupra carora povestea invita la meditatie. Andrei Breaban nu face exces de patriotism, mentine o obiectivitate lucida, prezentand faptele asa cum s-au inscris ele in istorie, cu toata incarcatura de exemplaritate, care sustin sentimentul de demnitate si mandrie nationala.

Ana Dobre

Cavalerii Crucii - Volumul 8. Urmasii lui Huniade - Andrei Breaban
Descarcă

ANDREI BREABAN

Prefata – S‑a stins lumina lumii, de Ioan Holban / 5

Capitolul 1   –   La Curtea regala de la Buda / 9
Capitolul 2 –   Consiliul regal de la Buda / 26
Capitolul 3   –   In drum spre Buda / 51
Capitolul 4   –   Judecata Huniazilor / 59
Capitolul 5   –   Razbunare regala / 81
Capitolul 6 –   Sfarsitul pribegiei / 95
Capitolul 7 –   Din nou acasa / 107
Capitolul 8 –   Batalia de la Doljesti / 118
Capitolul 9 –   Adunarea de la Direptate / 130
Capitolul 10 –   Sarbatorile de Pasti la Targoviste / 156
Capitolul 11 –   Sarbatori de Pasti in familie / 177
Capitolul 12 –   Printul Alexandru / 205
Capitolul 13 –   La chilia lui Daniil Sihastrul / 229
Capitolul 14 –   Rebeliune antiregala / 250
Capitolul 15 –   Intrigi de taina in Praga / 260
Capitolul 16 –   Sfarsitul unui rege / 268
Capitolul 17 –   Cu voia Tarii / 279
Capitolul 18 –   Stapan in Regatul Ungariei / 302
Capitolul 19 –   Pacea de la Overchelauti / 336
Capitolul 20 –   Stapan in Tara Romaneasca / 356
Capitolul 21 –   Stapan in Tara Moldovei / 378

Glosar / 402

Postfata – Trecutul ca memento si remember, de Ana Dobre / 407

Bibliografie / 410

Urmasii lui Huniade este „cartea a 8‑a” din ciclul epic intitulat Cavalerii Crucii, pe care Andrei Breaban il consacra celor trei „cavaleri ai Crucii” din evul nostru medieval, Iancu de Hunedoara, Vlad Drago (Dracula, Tepes) si Stefan cel Mare, unind intr‑o inspirata simbolistica provinciile romanesti cu secole inainte de Alba Iulia 1918, proiectand, insa, evenimentul din secolul XX intr‑unul petrecut in acelasi loc, in anul 1458: „Inmormantarea are loc dupa ce au ajuns la Alba Iulia atat regele Matia, dregatorii din Consiliul Regal, cat si multi baroni ai Regatului. Erau prezenti cei doi voievozi ai Transilvaniei, comitele secuilor si cel al sasilor, reprezentanti ai celor sapte comitate din Transilvania, juzi ai oraselor si multime de popor. Racla cu osemintele eroului de la Belgrad a fost depusa in mormantul pregatit dinainte dupa o ceremonie deosebita, oficiata de arhiepiscopul de Esztergom, Dionisie Szécsi si de cardinalul Juan de Carvajal, ajutati de un sobor de arhierei de seama. In bocetele rudelor si ale multimii racla este acoperita cu piatra de mormant pe care, la cererea vaduvei indurerate s‑au scris vorbele rostite de Ioan de Capestrano cand s‑a stins Iancu: S‑a stins lumina lumii. In sfarsit Iancu si‑a gasit odihna de veci in locul pe care si l‑a dorit, alaturi de fratele sau Ioan cel Tanar si feciorul mai mare Ladislau, ale carui oseminte au fost aduse de la Buda”. Andrei Breaban comprima in timpul‑epoca al romanului sau, anii 1456‑1460, dupa asaltul Belgradului si asasinarea lui Iancu de Hunedoara, cu epidemia de ciuma „care a lovit Venetia la fel de ingrozitor ca in urma cu un veac”, dar si „alte tari europene”, cu intrigile lui Ulrich de Cilli, ucigasul eroului de la Belgrad urmand sa refaca „Liga Antihuniade” din 1453, cu primii trei ani de domnie, in Moldova, ai lui Stefan cel Mare, in sfarsit, pe cel putin trei paliere narative, cu martiriul lui Ladislau, fiul lui Iancu si salvarea celuilalt urmas, Matia, care va deveni Matei Corvin: prozatorul se opreste din montajul cinematografic al naratiunii sale pentru a fixa conditia umana a epocii, profilul interior al personajelor sale, ca in scena emotionanta de la despartirea fratilor pe esafodul de la Buda, in detaliile ei infricosatoare: „Insotit de doi osteni, micutul Matia care in urma cu trei saptamani facuse 14 ani se ridica de pe scaun si porneste spre Ladislau. Ochii ii erau plini de lacrimi pe care nu le putea stapani vazandu‑si fratele pe esafod cu calaul langa el. Urca treptele si se opreste in bratele acestuia plangand in hohote (...) La un semn al lui Garai toporul coboara vertiginos spre gatul osanditului care privea sfidator spre calai. Toti se asteptau sa fie retezat capul si sa se rostogoleasca pe esafod. Numai ca toporul nu a ascultat de mainile calaului, oprindu‑se in grumazul gros a lui Ladislau, asemeni celui al tatalui sau. Osanditul scoate un strigat de durere spre mirarea celor care priveau. Marele palatin face din nou semn catre calau care ridica toporul deasupra capului. In timp ce Ladislau se zvarcolea de durere tinut cu capul pe butuc de doi osteni, Garai coboara din nou mana in jos. Si de asta data toporul blestemat nu‑si face treaba. Horcaind de durere, Ladislau striga la calau:
– Termina odata! Nu ma mai chinui.
– Ce se intampla? intreaba inspaimantat Matia in timp ce episcopul Ioan Vitez de Oradea isi face semnul crucii continuand sa se roage. Pana si baronii care erau de fata au intors capul dezgustati. Garai face din nou semn spre calau, de asta data cu mana stanga. Intelegand mesajul, acesta da din cap, ia din nou toporul cu amandoua mainile, il duce deasupra capului si asteapta sa loveasca, de asta data cu taisul care nu era plin de sange. Toporul coboara pentru a treia oara pe grumazul frumos al lui Ladislau. De asta data ii reteaza capul care se rostogoleste pe esafodul care se umple de sange. Trupul lui Ladislau se zvarcoleste cateva minute langa butuc, ca apoi sa se linisteasca. Un barbat tanar, vartos la trup, cu umerii lati si grumazul gros, cu privirile blande si senine, nevoit sa plece prea de timpuriu din aceasta lume. Avea numai 24 de ani, multe ar fi infaptuit daca ar fi trait”.
Mutarea osemintelor lui Iancu de la Belgrad la Alba Iulia, executarea lui Ladislau, detentia lui Matia si eliberarea datorita eforturilor si tenacitatii Elisabetei, sotia lui Iancu, structureaza unul dintre planurile narative importante ale romanului, avandu‑l ca protagonist pe eroul de la Belgrad, Cavalerul Crucii cu care incepe istoria celorlalti doi, Stefan cel Mare si Vlad Drago. Pivotul acestui roman, ca, de altfel, al tuturor cartilor din saga lui Andrei Breaban, il reprezinta Stefan cel Mare, surprins la inceput, pe cand isi pregateste oastea la curtea de la Targoviste a lui Vlad Tepes, pentru a lua drumul fara intoarcere spre Moldova, la tronul tatalui sau, Bogdan, uzurpat de Petru Aron. Drumul lui Stefan cel Mare din Valahia in Moldova este unul initiatic, incepand din Borzesti, cu locul si tovarasii copilariei, cu stejarul de legenda si „bisericuta mica, facuta din lemn de stejar, impodobita pe dinauntru cu icoane batute in cuie pe pereti”, apoi, la Doljesti unde il infrunta pe Petru Aron, ucigasul tatalui sau, pe care, spre surprinderea tuturor, il iarta pentru ca, iata, totul se petrece in Saptamana Patimilor, inainte de Pasti („In amintirea Patimilor Celui care S‑a Rastignit pentru noi pe cruce ti‑am adus iertare si, odata cu ea, voiu sa uit raul pe care l‑ati pricinuit tatalui meu! Au trecut sapte ani de la acea intamplare, ranile s‑au inchis chiar daca pe dinauntru inca ma dor”, spune Stefan cel Mare, dand ceea ce se poate numi o lectie a iertarii), iar dupa Doljesti si fuga ucigasului de frate, drumul prin Moldova trece prin Roman, pe la manastirea de acolo, evocata intr‑un roman anterior al ciclului narativ, apoi, prin Baia spre Suceava. Andrei Breaban este original in reconstituirea acestei cai initiatice a lui Stefan cel Mare spre Suceava, in Saptamana Patimilor, cu evenimente marcate in fiecare zi, intr‑o simbolistica anume, care aminteste de intrarea Mantuitorului in Ierusalim; dupa lupta cu Petru Aron, in Duminica Floriilor, evenimentul cel mai important se petrece in Joia Mare cand Stefan il intalneste pe Daniil Sihastrul, in chilia sa de pe Valea Putnei, intr‑un loc divin („Poienita oferea o priveliste divina, de acolo se vedea toata valea de la poalele muntilor care isi asterneau culmile de o parte si de alta a paraului, cu apa care curgea in suvoi la vale udand prundisul din pietre mici, spalat de ape, brazii inalti si drepti, oranduiti ca o oaste imensa ce apara muntii, iarba verde plina de tot felul de flori si fluturi care profita de soarele de primavara iesind si ei sa se plimbe din floare in floare. De cealalta parte a paraului se inalta un munte impadurit cu brazi inalti, cu varfurile in nori, in care Dumnezeu a sapat anume mai multe scorburi in piatra. In una din ele palpaia o luminita firava care il imbia sa vina la ea. Era o candela cu untdelemn care ardea pe timp de noapte sa alunge duhurile rele. In chilie se intra direct prin o gaura mare daltuita de priceputul pustnic astfel incat sa incapa pe ea un om, iar inauntru tot el a sapat in piatra o gaura mica, in forma de fereastra, care pe timp de ziua lasa sa intre lumina soarelui”), care il sfatuieste sa adune poporul la Campia de la Direptate, in Dolhesti, un sat invecinat cu Dolhasca, situat pe valea Somuzului. Stefan cel Mare primeste investitura la tron din partea poporului, in Sambata Mare, are loc ceremonia „pomazduirii”, oficiata de mitropolitul Theoctist, implinind Saptamana Patimilor, cat a durat drumul domnitorului din Valahia, de la prietenul sau, Vlad Drago, pana la intalnirea cu poporul pe Campia de la Direptate si intrarea in Suceava, in Duminica Pastilor. Andrei Breaban scrie, in fond, o cronica a inceputului domniei in Moldova a lui Stefan cel Mare, romanul sau este, poate, inainte de toate, o carte de istorie unde autorul abordeaza aspecte inedite, unele (prea) putin stiute, absente din manualul de istorie; astfel, vanatoarea unchiului ucigas Petru Aron in tinuturile lesesti, la Camenita si Hotin, Pocutia si Podolia sau, altfel, simbolistica de pe steagul Vitejilor, avand pe el „chipul de biruitor al Marelui Mucenic Gheorghe care il ucide pe balaur, pe cealalta parte fiind imprimata stema Moldovei, un cap de zimbru avand soarele intre coarne, in dreapta luna in faza lui Crai Nou, iar in stanga o floare de trandafir, socotita in Moldova floarea vietii, dupa traditiile din strabuni” si, mai ales, intelegerea de la Overchelauti, „o ocina mai rasarita aflata pe o rapa de pe malul Nistrului, in aproprierea targului Hotin”: aici se intalneste Stefan cu trimisii Craiului Cazimir al Poloniei pentru a semna un „Tratat de pace” cu acestia: despre pacea de la Overchelauti se stiau prea putine inaintea evocarii lui Andrei Breaban.
In sfarsit, al treilea cavaler al Crucii este Vlad Drago, urmas, si el, al lui Iancu de Hunedoara. Acesta primeste in romanul lui Andrei Breaban un plan narativ foarte atent structurat in care se evoca razbunarea fratelui Mircea, ucis de boieri „cu o cruzime nemaiintalnita”, mutarea capitalei de la Tirgoviste pe Dimbovita, in cetatea construita de bunicul sau („In drum spre Tirgoviste, alaiul domnesc face popas si la cetatea de pe Dimbovita zidita din bolovani de rau de raposatul Voievod Mircea Basarab, bunicul lui Vlad Voievod. In apropierea cetatii se afla si o modesta Curte domneasca unde mai obisnuia sa traga Mircea cand voia sa viziteze tinuturile de miazazi ale Tarii Romanesti. In jurul cetatii erau rasfirate peste 40 de sate, oamenii fiind atrasi in aceste locuri de drumul negustoresc care lega Sibiul si Brasovul de Chilia si targurile de peste Dunare. Comertul fiind infloritor si lor le mergea bine, isi puteau vinde mai usor produsele muncii, cereale, animale sau piei cautate atat pentru imbracaminte pe timp de iarna cat si pentru a face din ele pergamente pe care sa fie scrise documentele ce se intocmeau la curtile princiare”), cum scapa Vlad Drago de cersetori, talhari si negustori necinstiti, apoi, de boierii care i‑au ucis fratele si de cei care unelteau impotriva sa, autorul avand grija sa puncteze exagerarile aparute in cronicile vremii, mai cu seama, in cele germane.
Portrete memorabile, cum sunt cele ale lui Stefan Tomsa al Bosniei si Vlad Voievod, peisaje inspirate (Castelul Corvinilor de la Hunedoara, Valea Putnei, unde se afla chilia lui Daniil Sihastrul), reconstituirea unor targuri ale vremii (Roman, Baia) si suportul unei bibliografii impresionante, scene de lupta (asediul Sibiului, Hotin), schimbarea palierelor narative de la Tirgoviste la Suceava si de la Hotin, la Sibiu, Buda si Praga, pe urmele lui Ladislau si Matia, fiii lui Iancu de Hunedoara – toate acestea, in curgerea perfect credibila a unei naratiuni istorice, fac, din nou, farmecul ciclului Cavalerii Crucii al lui Andrei Breaban.

Ioan Holban

Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.

Scrie un review