Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Emergenta afacerilor verzi prin activarea potentialului inovativ al competitivitatii economice in matricea dezvoltarii durabile - Victor Adrian Troaca
![Emergenta afacerilor verzi prin activarea potentialului inovativ al competitivitatii economice in matricea dezvoltarii durabile - Victor Adrian Troaca [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/emergenta-afacerilor-verzi-prin-activarea-potentialului-inovativ-al-competitivitatii-economice-in-matricea-dezvoltarii-durabile-victor-adrian-troaca-830588.jpg "Emergenta afacerilor verzi prin activarea potentialului inovativ al competitivitatii economice in matricea dezvoltarii durabile - Victor Adrian Troaca [1]")
Editura: Editura Universitara
Autor: Victor Adrian Troaca
Editia: I
Pagini: 162
Anul publicării: 2023
ISBN: 978-606-28-1742-8
DOI: 10.5682/9786062817428
Cod Produs:
9786062817428
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Cuvant inainte
- Cuprins
- Review-uri (0)
Inovatia continua sa fie termenul cheie si strategia economica a secolului. Tarile inoveaza pentru prosperitate economica. In acelasi timp, companiile inoveaza pentru un avantaj competitiv. Indivizii stapanesc si stiinta inovatiei pentru succesul personal si profesional. Pentru institutii, cunoasterea inseamna armonie institutionala, reguli, experiente si practici.
In acest context, studiile privind inovatia au aratat ca integrarea contribuie la dezvoltarea firmelor prin combinarea diverselor cunostinte, reducand diferenta dintre unitatile de lucru functionale diferite, cum ar fi departamentele de marketing, productie si cercetare si dezvoltare, si reduc timpul de finalizare a proiectului, producand produse de calitate superioara si satisfacandu‑le clientilor mai mult decat maximul nevoilor avute la un moment dat.
In plus, crearea economiei verzi bazate pe cunoastere in intreaga lume este foarte complexa si se configureaza doar pe termen lung. Pe de alta parte, atat schimbarile de cunostinte, cat si inovatia se regasesc printre noii identificatori de crestere competitiva in economia mondiala, acestea fiind intarite de viteza de diseminare a cunostintelor tehnologice care sunt larg acceptate, insa fiind limitate spatial in cadrul inovatiei economice globale.
La sfarsitul anului 2011 Comisia Europeana a publicat foia de parcurs pentru energie 2050, ilustrand scenarii ambitioase de decarbonizare. Cateva luni mai tarziu, in iunie 2012, Comisia a publicat o comunicare care subliniaza rolul crucial pe care il vor juca sursele regenerabile de energie in diversificarea mixtului energetic al UE. In anul 2020 tot CE si a propus asigurarea aprovizionarii cu energie verde/regenerabila pana in anul 2035 si in acelasi timp contribuind la crearea de locuri de munca, noi industrii si reducerea emisiilor de GES ca parte a aceleasi proiect.
Pe de alta parte, s‑ar putea spune ca eforturile UE sunt singulare si nu sunt suficiente pentru a aborda problemele globale de mediu, cum ar fi schimbarile climatice. Investitiile in tehnologia ecologica vor avea loc mai devreme daca se mobilizeaza retelele globale de inovare ecologica. UE nu va putea intotdeauna sa concureze in productia de produse standardizate verzi. Va trebui sa‑si pastreze forta in ceea ce priveste serviciile si tehnologii ecologice si intensive in cunoastere.
Productia de cunostinte a devenit o preocupare centrala atat pentru firme, cat si pentru factorii de decizie politica. In special, transformarea catre o „societate europeana a cunoasterii” a dat stiintei si tehnologiei o importanta deosebita pentru a asigura competitivitatea Europei. Pe fondul acestui proces, Agenda de la Lisabona a Uniunii Europene a putut fi considerata o incercare de reorientare a principalului argument al Europei de la unul bazat doar pe integrarea economica catre unul bazat pe conceptul unei societati comune a cunoasterii.
In general, cunoasterea in toate formele sale joaca un rol crucial in procesele economice. Natiunile care isi dezvolta si gestioneaza in mod eficient activele de cunoastere au performante mai bune.
In ultimii 20 de ani, economiile dezvoltate au evidentiat o crestere importanta a cheltuielilor lor cu tehnologiile informatiei si comunicatiilor (TIC) si exista suficiente dovezi care indica faptul ca difuzarea TIC a contribuit semnificativ la cresterea productivitatii acestora. In acest context, procesul de adoptare, implementare si difuzare a GPT (tehnologii cu scop general) in general si a TIC in special, este un proces costisitor si intensiv in cunoastere, al carui succes depinde de eforturile proprii ale unei firme, precum si de natura interactiunilor sale cu alte firme.
Economia cunoasterii este o noua paradigma economica si, astfel, paradigma apare in timp ce cunoasterea, contextul, procesul, capitalul social si productia mentala iau forma fizica, cum ar fi materia prima, munca sau masinariile.
Aprecierea caracterului recombinant al generatiei de cunostinte tehnologice si a rolului esential al cunostintelor externe ca input necesar, permite o mai buna apreciere a calitatii specifice a interactiunilor de cunostinte care insotesc si califica tranzactiile de pe piata. Interactiunile de cunostinte completeaza si imbogatesc tranzactiile de pe piata. Cu cat sunt mai ridicate nivelurile de avansare a cunostintelor ale furnizorilor de intrari si cu atat sunt mai mari sansele ca respectiv clientii creativi sa isi poata accelera generatia recombinanta utilizand noi cunostinte si sa isi accelereze ratele de introducere a noilor tehnologii.
Cunoasterea tehnologica, pe scurt tehnologia este ansamblul de idei care concretizeaza toate activitatile care creeaza valoare economica. Acestea pot fi grupate in:
Cunostinte despre tehnologiile produsului;
Cunostinte despre tehnologiile de proces, specificatiile tuturor proceselor prin care sunt produse bunuri si servicii;
Cunostinte despre tehnologiile organizationale, specificarea modului in care activitatea de productivitate este organizata in unitati productive si administrative pentru producerea de bunuri si servicii prezente si viitoare (inclusiv cunostinte despre modul de desfasurare a cercetarii si dezvoltarii).
Prin urmare, integrarea diferitelor informatii care apartin separat unor persoane sau unitati private (ca rezultat al unui efort de protejare a cunostintelor sau specializare) este imperativa pentru inovatie, dar, in acelasi timp, permite celor implicati sa identifice cunostintele integrate finale si sa creasca riscul pierderilor de cunostinte si a pierderii potentiale a avantajului competitiv.
Pe de alta parte, programele guvernamentale se pot baza pe inovatia tehnologica pentru a creste calitatea bunurilor produse. Cu toate acestea, acest lucru introduce un alt tip de esec al pietei, deoarece distributia costurilor de productie nu este eficienta.
Pe scurt, imbunatatirea guvernantei cunostintelor in companii si grupuri de firme devine o problema cheie. Politicile trebuie sa „deschida frontierele” intre: domenii traditionale de interventie politica, industrii definite in mod traditional, diverse forme de productie si difuzare a cunostintelor, Mai multa eficienta creata prin pachete de politici mai degraba decat instrumente izolate. Se poate lua in considerare mixul de politici si, in cele din urma, politicile de inovare orientate spre cerere, respectiv agregarea intr‑un set de masuri publice pentru inducerea inovatiilor si / sau accelerarea difuzarii inovatiilor prin cresterea cererii de inovatii, definirea unei noi cerinte functionale pentru produse si servicii.
In acest context, studiile privind inovatia au aratat ca integrarea contribuie la dezvoltarea firmelor prin combinarea diverselor cunostinte, reducand diferenta dintre unitatile de lucru functionale diferite, cum ar fi departamentele de marketing, productie si cercetare si dezvoltare, si reduc timpul de finalizare a proiectului, producand produse de calitate superioara si satisfacandu‑le clientilor mai mult decat maximul nevoilor avute la un moment dat.
In plus, crearea economiei verzi bazate pe cunoastere in intreaga lume este foarte complexa si se configureaza doar pe termen lung. Pe de alta parte, atat schimbarile de cunostinte, cat si inovatia se regasesc printre noii identificatori de crestere competitiva in economia mondiala, acestea fiind intarite de viteza de diseminare a cunostintelor tehnologice care sunt larg acceptate, insa fiind limitate spatial in cadrul inovatiei economice globale.
La sfarsitul anului 2011 Comisia Europeana a publicat foia de parcurs pentru energie 2050, ilustrand scenarii ambitioase de decarbonizare. Cateva luni mai tarziu, in iunie 2012, Comisia a publicat o comunicare care subliniaza rolul crucial pe care il vor juca sursele regenerabile de energie in diversificarea mixtului energetic al UE. In anul 2020 tot CE si a propus asigurarea aprovizionarii cu energie verde/regenerabila pana in anul 2035 si in acelasi timp contribuind la crearea de locuri de munca, noi industrii si reducerea emisiilor de GES ca parte a aceleasi proiect.
Pe de alta parte, s‑ar putea spune ca eforturile UE sunt singulare si nu sunt suficiente pentru a aborda problemele globale de mediu, cum ar fi schimbarile climatice. Investitiile in tehnologia ecologica vor avea loc mai devreme daca se mobilizeaza retelele globale de inovare ecologica. UE nu va putea intotdeauna sa concureze in productia de produse standardizate verzi. Va trebui sa‑si pastreze forta in ceea ce priveste serviciile si tehnologii ecologice si intensive in cunoastere.
Productia de cunostinte a devenit o preocupare centrala atat pentru firme, cat si pentru factorii de decizie politica. In special, transformarea catre o „societate europeana a cunoasterii” a dat stiintei si tehnologiei o importanta deosebita pentru a asigura competitivitatea Europei. Pe fondul acestui proces, Agenda de la Lisabona a Uniunii Europene a putut fi considerata o incercare de reorientare a principalului argument al Europei de la unul bazat doar pe integrarea economica catre unul bazat pe conceptul unei societati comune a cunoasterii.
In general, cunoasterea in toate formele sale joaca un rol crucial in procesele economice. Natiunile care isi dezvolta si gestioneaza in mod eficient activele de cunoastere au performante mai bune.
In ultimii 20 de ani, economiile dezvoltate au evidentiat o crestere importanta a cheltuielilor lor cu tehnologiile informatiei si comunicatiilor (TIC) si exista suficiente dovezi care indica faptul ca difuzarea TIC a contribuit semnificativ la cresterea productivitatii acestora. In acest context, procesul de adoptare, implementare si difuzare a GPT (tehnologii cu scop general) in general si a TIC in special, este un proces costisitor si intensiv in cunoastere, al carui succes depinde de eforturile proprii ale unei firme, precum si de natura interactiunilor sale cu alte firme.
Economia cunoasterii este o noua paradigma economica si, astfel, paradigma apare in timp ce cunoasterea, contextul, procesul, capitalul social si productia mentala iau forma fizica, cum ar fi materia prima, munca sau masinariile.
Aprecierea caracterului recombinant al generatiei de cunostinte tehnologice si a rolului esential al cunostintelor externe ca input necesar, permite o mai buna apreciere a calitatii specifice a interactiunilor de cunostinte care insotesc si califica tranzactiile de pe piata. Interactiunile de cunostinte completeaza si imbogatesc tranzactiile de pe piata. Cu cat sunt mai ridicate nivelurile de avansare a cunostintelor ale furnizorilor de intrari si cu atat sunt mai mari sansele ca respectiv clientii creativi sa isi poata accelera generatia recombinanta utilizand noi cunostinte si sa isi accelereze ratele de introducere a noilor tehnologii.
Cunoasterea tehnologica, pe scurt tehnologia este ansamblul de idei care concretizeaza toate activitatile care creeaza valoare economica. Acestea pot fi grupate in:
Cunostinte despre tehnologiile produsului;
Cunostinte despre tehnologiile de proces, specificatiile tuturor proceselor prin care sunt produse bunuri si servicii;
Cunostinte despre tehnologiile organizationale, specificarea modului in care activitatea de productivitate este organizata in unitati productive si administrative pentru producerea de bunuri si servicii prezente si viitoare (inclusiv cunostinte despre modul de desfasurare a cercetarii si dezvoltarii).
Prin urmare, integrarea diferitelor informatii care apartin separat unor persoane sau unitati private (ca rezultat al unui efort de protejare a cunostintelor sau specializare) este imperativa pentru inovatie, dar, in acelasi timp, permite celor implicati sa identifice cunostintele integrate finale si sa creasca riscul pierderilor de cunostinte si a pierderii potentiale a avantajului competitiv.
Pe de alta parte, programele guvernamentale se pot baza pe inovatia tehnologica pentru a creste calitatea bunurilor produse. Cu toate acestea, acest lucru introduce un alt tip de esec al pietei, deoarece distributia costurilor de productie nu este eficienta.
Pe scurt, imbunatatirea guvernantei cunostintelor in companii si grupuri de firme devine o problema cheie. Politicile trebuie sa „deschida frontierele” intre: domenii traditionale de interventie politica, industrii definite in mod traditional, diverse forme de productie si difuzare a cunostintelor, Mai multa eficienta creata prin pachete de politici mai degraba decat instrumente izolate. Se poate lua in considerare mixul de politici si, in cele din urma, politicile de inovare orientate spre cerere, respectiv agregarea intr‑un set de masuri publice pentru inducerea inovatiilor si / sau accelerarea difuzarii inovatiilor prin cresterea cererii de inovatii, definirea unei noi cerinte functionale pentru produse si servicii.
-
Emergenta afacerilor verzi prin activarea potentialului inovativ al competitivitatii economice in matricea dezvoltarii durabile - Victor Adrian Troaca
Descarca
Inovatia continua sa fie termenul cheie si strategia economica a secolului. Tarile inoveaza pentru prosperitate economica. In acelasi timp, companiile inoveaza pentru un avantaj competitiv. Indivizii stapanesc si stiinta inovatiei pentru succesul personal si profesional. Pentru institutii, cunoasterea inseamna armonie institutionala, reguli, experiente si practici.
In acest context, studiile privind inovatia au aratat ca integrarea contribuie la dezvoltarea firmelor prin combinarea diverselor cunostinte, reducand diferenta dintre unitatile de lucru functionale diferite, cum ar fi departamentele de marketing, productie si cercetare si dezvoltare, si reduc timpul de finalizare a proiectului, producand produse de calitate superioara si satisfacandu‑le clientilor mai mult decat maximul nevoilor avute la un moment dat.
In plus, crearea economiei verzi bazate pe cunoastere in intreaga lume este foarte complexa si se configureaza doar pe termen lung. Pe de alta parte, atat schimbarile de cunostinte, cat si inovatia se regasesc printre noii identificatori de crestere competitiva in economia mondiala, acestea fiind intarite de viteza de diseminare a cunostintelor tehnologice care sunt larg acceptate, insa fiind limitate spatial in cadrul inovatiei economice globale.
La sfarsitul anului 2011 Comisia Europeana a publicat foia de parcurs pentru energie 2050, ilustrand scenarii ambitioase de decarbonizare. Cateva luni mai tarziu, in iunie 2012, Comisia a publicat o comunicare care subliniaza rolul crucial pe care il vor juca sursele regenerabile de energie in diversificarea mixtului energetic al UE. In anul 2020 tot CE si a propus asigurarea aprovizionarii cu energie verde/regenerabila pana in anul 2035 si in acelasi timp contribuind la crearea de locuri de munca, noi industrii si reducerea emisiilor de GES ca parte a aceleasi proiect.
Pe de alta parte, s‑ar putea spune ca eforturile UE sunt singulare si nu sunt suficiente pentru a aborda problemele globale de mediu, cum ar fi schimbarile climatice. Investitiile in tehnologia ecologica vor avea loc mai devreme daca se mobilizeaza retelele globale de inovare ecologica. UE nu va putea intotdeauna sa concureze in productia de produse standardizate verzi. Va trebui sa‑si pastreze forta in ceea ce priveste serviciile si tehnologii ecologice si intensive in cunoastere.
Productia de cunostinte a devenit o preocupare centrala atat pentru firme, cat si pentru factorii de decizie politica. In special, transformarea catre o „societate europeana a cunoasterii” a dat stiintei si tehnologiei o importanta deosebita pentru a asigura competitivitatea Europei. Pe fondul acestui proces, Agenda de la Lisabona a Uniunii Europene a putut fi considerata o incercare de reorientare a principalului argument al Europei de la unul bazat doar pe integrarea economica catre unul bazat pe conceptul unei societati comune a cunoasterii.
In general, cunoasterea in toate formele sale joaca un rol crucial in procesele economice. Natiunile care isi dezvolta si gestioneaza in mod eficient activele de cunoastere au performante mai bune.
In ultimii 20 de ani, economiile dezvoltate au evidentiat o crestere importanta a cheltuielilor lor cu tehnologiile informatiei si comunicatiilor (TIC) si exista suficiente dovezi care indica faptul ca difuzarea TIC a contribuit semnificativ la cresterea productivitatii acestora. In acest context, procesul de adoptare, implementare si difuzare a GPT (tehnologii cu scop general) in general si a TIC in special, este un proces costisitor si intensiv in cunoastere, al carui succes depinde de eforturile proprii ale unei firme, precum si de natura interactiunilor sale cu alte firme.
Economia cunoasterii este o noua paradigma economica si, astfel, paradigma apare in timp ce cunoasterea, contextul, procesul, capitalul social si productia mentala iau forma fizica, cum ar fi materia prima, munca sau masinariile.
Aprecierea caracterului recombinant al generatiei de cunostinte tehnologice si a rolului esential al cunostintelor externe ca input necesar, permite o mai buna apreciere a calitatii specifice a interactiunilor de cunostinte care insotesc si califica tranzactiile de pe piata. Interactiunile de cunostinte completeaza si imbogatesc tranzactiile de pe piata. Cu cat sunt mai ridicate nivelurile de avansare a cunostintelor ale furnizorilor de intrari si cu atat sunt mai mari sansele ca respectiv clientii creativi sa isi poata accelera generatia recombinanta utilizand noi cunostinte si sa isi accelereze ratele de introducere a noilor tehnologii.
Cunoasterea tehnologica, pe scurt tehnologia este ansamblul de idei care concretizeaza toate activitatile care creeaza valoare economica. Acestea pot fi grupate in:
Cunostinte despre tehnologiile produsului;
Cunostinte despre tehnologiile de proces, specificatiile tuturor proceselor prin care sunt produse bunuri si servicii;
Cunostinte despre tehnologiile organizationale, specificarea modului in care activitatea de productivitate este organizata in unitati productive si administrative pentru producerea de bunuri si servicii prezente si viitoare (inclusiv cunostinte despre modul de desfasurare a cercetarii si dezvoltarii).
Prin urmare, integrarea diferitelor informatii care apartin separat unor persoane sau unitati private (ca rezultat al unui efort de protejare a cunostintelor sau specializare) este imperativa pentru inovatie, dar, in acelasi timp, permite celor implicati sa identifice cunostintele integrate finale si sa creasca riscul pierderilor de cunostinte si a pierderii potentiale a avantajului competitiv.
Pe de alta parte, programele guvernamentale se pot baza pe inovatia tehnologica pentru a creste calitatea bunurilor produse. Cu toate acestea, acest lucru introduce un alt tip de esec al pietei, deoarece distributia costurilor de productie nu este eficienta.
Pe scurt, imbunatatirea guvernantei cunostintelor in companii si grupuri de firme devine o problema cheie. Politicile trebuie sa „deschida frontierele” intre: domenii traditionale de interventie politica, industrii definite in mod traditional, diverse forme de productie si difuzare a cunostintelor, Mai multa eficienta creata prin pachete de politici mai degraba decat instrumente izolate. Se poate lua in considerare mixul de politici si, in cele din urma, politicile de inovare orientate spre cerere, respectiv agregarea intr‑un set de masuri publice pentru inducerea inovatiilor si / sau accelerarea difuzarii inovatiilor prin cresterea cererii de inovatii, definirea unei noi cerinte functionale pentru produse si servicii.
In acest context, studiile privind inovatia au aratat ca integrarea contribuie la dezvoltarea firmelor prin combinarea diverselor cunostinte, reducand diferenta dintre unitatile de lucru functionale diferite, cum ar fi departamentele de marketing, productie si cercetare si dezvoltare, si reduc timpul de finalizare a proiectului, producand produse de calitate superioara si satisfacandu‑le clientilor mai mult decat maximul nevoilor avute la un moment dat.
In plus, crearea economiei verzi bazate pe cunoastere in intreaga lume este foarte complexa si se configureaza doar pe termen lung. Pe de alta parte, atat schimbarile de cunostinte, cat si inovatia se regasesc printre noii identificatori de crestere competitiva in economia mondiala, acestea fiind intarite de viteza de diseminare a cunostintelor tehnologice care sunt larg acceptate, insa fiind limitate spatial in cadrul inovatiei economice globale.
La sfarsitul anului 2011 Comisia Europeana a publicat foia de parcurs pentru energie 2050, ilustrand scenarii ambitioase de decarbonizare. Cateva luni mai tarziu, in iunie 2012, Comisia a publicat o comunicare care subliniaza rolul crucial pe care il vor juca sursele regenerabile de energie in diversificarea mixtului energetic al UE. In anul 2020 tot CE si a propus asigurarea aprovizionarii cu energie verde/regenerabila pana in anul 2035 si in acelasi timp contribuind la crearea de locuri de munca, noi industrii si reducerea emisiilor de GES ca parte a aceleasi proiect.
Pe de alta parte, s‑ar putea spune ca eforturile UE sunt singulare si nu sunt suficiente pentru a aborda problemele globale de mediu, cum ar fi schimbarile climatice. Investitiile in tehnologia ecologica vor avea loc mai devreme daca se mobilizeaza retelele globale de inovare ecologica. UE nu va putea intotdeauna sa concureze in productia de produse standardizate verzi. Va trebui sa‑si pastreze forta in ceea ce priveste serviciile si tehnologii ecologice si intensive in cunoastere.
Productia de cunostinte a devenit o preocupare centrala atat pentru firme, cat si pentru factorii de decizie politica. In special, transformarea catre o „societate europeana a cunoasterii” a dat stiintei si tehnologiei o importanta deosebita pentru a asigura competitivitatea Europei. Pe fondul acestui proces, Agenda de la Lisabona a Uniunii Europene a putut fi considerata o incercare de reorientare a principalului argument al Europei de la unul bazat doar pe integrarea economica catre unul bazat pe conceptul unei societati comune a cunoasterii.
In general, cunoasterea in toate formele sale joaca un rol crucial in procesele economice. Natiunile care isi dezvolta si gestioneaza in mod eficient activele de cunoastere au performante mai bune.
In ultimii 20 de ani, economiile dezvoltate au evidentiat o crestere importanta a cheltuielilor lor cu tehnologiile informatiei si comunicatiilor (TIC) si exista suficiente dovezi care indica faptul ca difuzarea TIC a contribuit semnificativ la cresterea productivitatii acestora. In acest context, procesul de adoptare, implementare si difuzare a GPT (tehnologii cu scop general) in general si a TIC in special, este un proces costisitor si intensiv in cunoastere, al carui succes depinde de eforturile proprii ale unei firme, precum si de natura interactiunilor sale cu alte firme.
Economia cunoasterii este o noua paradigma economica si, astfel, paradigma apare in timp ce cunoasterea, contextul, procesul, capitalul social si productia mentala iau forma fizica, cum ar fi materia prima, munca sau masinariile.
Aprecierea caracterului recombinant al generatiei de cunostinte tehnologice si a rolului esential al cunostintelor externe ca input necesar, permite o mai buna apreciere a calitatii specifice a interactiunilor de cunostinte care insotesc si califica tranzactiile de pe piata. Interactiunile de cunostinte completeaza si imbogatesc tranzactiile de pe piata. Cu cat sunt mai ridicate nivelurile de avansare a cunostintelor ale furnizorilor de intrari si cu atat sunt mai mari sansele ca respectiv clientii creativi sa isi poata accelera generatia recombinanta utilizand noi cunostinte si sa isi accelereze ratele de introducere a noilor tehnologii.
Cunoasterea tehnologica, pe scurt tehnologia este ansamblul de idei care concretizeaza toate activitatile care creeaza valoare economica. Acestea pot fi grupate in:
Cunostinte despre tehnologiile produsului;
Cunostinte despre tehnologiile de proces, specificatiile tuturor proceselor prin care sunt produse bunuri si servicii;
Cunostinte despre tehnologiile organizationale, specificarea modului in care activitatea de productivitate este organizata in unitati productive si administrative pentru producerea de bunuri si servicii prezente si viitoare (inclusiv cunostinte despre modul de desfasurare a cercetarii si dezvoltarii).
Prin urmare, integrarea diferitelor informatii care apartin separat unor persoane sau unitati private (ca rezultat al unui efort de protejare a cunostintelor sau specializare) este imperativa pentru inovatie, dar, in acelasi timp, permite celor implicati sa identifice cunostintele integrate finale si sa creasca riscul pierderilor de cunostinte si a pierderii potentiale a avantajului competitiv.
Pe de alta parte, programele guvernamentale se pot baza pe inovatia tehnologica pentru a creste calitatea bunurilor produse. Cu toate acestea, acest lucru introduce un alt tip de esec al pietei, deoarece distributia costurilor de productie nu este eficienta.
Pe scurt, imbunatatirea guvernantei cunostintelor in companii si grupuri de firme devine o problema cheie. Politicile trebuie sa „deschida frontierele” intre: domenii traditionale de interventie politica, industrii definite in mod traditional, diverse forme de productie si difuzare a cunostintelor, Mai multa eficienta creata prin pachete de politici mai degraba decat instrumente izolate. Se poate lua in considerare mixul de politici si, in cele din urma, politicile de inovare orientate spre cerere, respectiv agregarea intr‑un set de masuri publice pentru inducerea inovatiilor si / sau accelerarea difuzarii inovatiilor prin cresterea cererii de inovatii, definirea unei noi cerinte functionale pentru produse si servicii.
INTRODUCERE / 7
CAPITOLUL 1. IMPORTANTA AFACERILOR VERZI IN CONTEXTUL CRESTERII GRADULUI DE INCIDENTA AL HAZARDELOR NATURALE CU IMPACT DIRECT LA NIVEL GLOBAL / 15
1.1. REPERE ISTORICE SI INTELEGEREA BUNASTARII CA FUNDAMENT AL DEZVOLTARII SUSTENABILE SI INITIATOR AL ECONOMIEI VERZI / 15
1.1.1. Teoria si ineficienta PIB ului si ale conturilor nationale / 20
1.1.2. Eroarea de masurare si problemele metodologice ale PIB / 23
1.2. EXTERNALITATI GENERATE, EPUIZAREA RESURSELOR NATURALE SI SUSTENABILITATEA CA ELEMENTE DEFINITORII ALE AFACERILOR VERZI / 25
1.2.1. Masuri alternative de progres economic si bunastare / 26
1.2.2. Guvernanta ecologica si influentarea mediului / 29
1.3. GLOBALIZAREA DEZECHILIBRATA SI EMERGENTA AFACERILOR SUTENABILE / 40
1.3.1. Polarizarea mediului – efect secundar al globalizarii / 41
1.3.2. Globalizarea si evolutia costurilor de mediu / 46
CAPITOLUL 2. ACTIVAREA POTENTIALULUI INOVATIV IN VEDEREA CRESTERII COMPETITIVITATII AFACERILOR VERZI / 53
2.1. AFACERILE VERZI SAU SUSTENABILE – UN CONCEPT MAINSTREAM / 55
2.2. RELATIA DINTRE INOVARE SI COMPETITIVITATE IN AFACERILE SUTENABILE / 60
2.2.1. Inovatia standardizata si inovatia de mediu / 62
2.2.2. Intelegerea inovatiei modelului de afaceri creat pentru sustenabilitate / 67
2.2.3. Retele de valoare si mutualitatea partilor interesate / 71
2.3. PERSPECTIVA MICROECONOMICA ASUPRA UTILIZARII INOVATIEI PENTRU CRESTEREA ECONOMICA SUSTENABILA (EXEMPLE DE BUNE PRACTICI) / 75
2.3.1. Evaluarea impactului modelelor de afaceri sustenabile / 76
2.3.2. Productie si consum sustenabil realizate prin inovatie / 79
2.3.3. Conectarea inovatiilor sustenabile la modelele de afaceri / 82
CAPITOLUL 3. OPTIUNI STRATEGICE DE DEZVOLTARE ECONOMICA SUSTENABILA LA NIVEL NATIONAL / 88
3.1. DEZVOLTAREA UNEI TARI IN FORMA SUSTENABILA – REPERE FUNDAMENTALE / 89
3.1.1. Evolutia preturilor ca mecanism de semnalizare a sustenabilitatii / 90
3.1.2. Frontierele sustenabilitatii – conceptul de natura in operele lui Marx / 95
3.2. INCALZIREA SI SUPRAINCALZIREA UNEI ECONOMII NATIONALE / 100
3.2.1. Experienta statelor membre ale U.E. / 102
3.2.2. Supraincalzirea unei economii / 109
3.3. ATINGEREA OUTPUT ULUI POTENTIAL IN MOD SUSTENABIL / 111
3.3.1. Inovatie industriala asupra naturii / 111
3.3.2. Utilizarea resurselor economico financiare pentru a tinti outputul potential / 120
CONCLUZII SI PROPUNERI / 124
BIBLIOGRAFIE / 134
CAPITOLUL 1. IMPORTANTA AFACERILOR VERZI IN CONTEXTUL CRESTERII GRADULUI DE INCIDENTA AL HAZARDELOR NATURALE CU IMPACT DIRECT LA NIVEL GLOBAL / 15
1.1. REPERE ISTORICE SI INTELEGEREA BUNASTARII CA FUNDAMENT AL DEZVOLTARII SUSTENABILE SI INITIATOR AL ECONOMIEI VERZI / 15
1.1.1. Teoria si ineficienta PIB ului si ale conturilor nationale / 20
1.1.2. Eroarea de masurare si problemele metodologice ale PIB / 23
1.2. EXTERNALITATI GENERATE, EPUIZAREA RESURSELOR NATURALE SI SUSTENABILITATEA CA ELEMENTE DEFINITORII ALE AFACERILOR VERZI / 25
1.2.1. Masuri alternative de progres economic si bunastare / 26
1.2.2. Guvernanta ecologica si influentarea mediului / 29
1.3. GLOBALIZAREA DEZECHILIBRATA SI EMERGENTA AFACERILOR SUTENABILE / 40
1.3.1. Polarizarea mediului – efect secundar al globalizarii / 41
1.3.2. Globalizarea si evolutia costurilor de mediu / 46
CAPITOLUL 2. ACTIVAREA POTENTIALULUI INOVATIV IN VEDEREA CRESTERII COMPETITIVITATII AFACERILOR VERZI / 53
2.1. AFACERILE VERZI SAU SUSTENABILE – UN CONCEPT MAINSTREAM / 55
2.2. RELATIA DINTRE INOVARE SI COMPETITIVITATE IN AFACERILE SUTENABILE / 60
2.2.1. Inovatia standardizata si inovatia de mediu / 62
2.2.2. Intelegerea inovatiei modelului de afaceri creat pentru sustenabilitate / 67
2.2.3. Retele de valoare si mutualitatea partilor interesate / 71
2.3. PERSPECTIVA MICROECONOMICA ASUPRA UTILIZARII INOVATIEI PENTRU CRESTEREA ECONOMICA SUSTENABILA (EXEMPLE DE BUNE PRACTICI) / 75
2.3.1. Evaluarea impactului modelelor de afaceri sustenabile / 76
2.3.2. Productie si consum sustenabil realizate prin inovatie / 79
2.3.3. Conectarea inovatiilor sustenabile la modelele de afaceri / 82
CAPITOLUL 3. OPTIUNI STRATEGICE DE DEZVOLTARE ECONOMICA SUSTENABILA LA NIVEL NATIONAL / 88
3.1. DEZVOLTAREA UNEI TARI IN FORMA SUSTENABILA – REPERE FUNDAMENTALE / 89
3.1.1. Evolutia preturilor ca mecanism de semnalizare a sustenabilitatii / 90
3.1.2. Frontierele sustenabilitatii – conceptul de natura in operele lui Marx / 95
3.2. INCALZIREA SI SUPRAINCALZIREA UNEI ECONOMII NATIONALE / 100
3.2.1. Experienta statelor membre ale U.E. / 102
3.2.2. Supraincalzirea unei economii / 109
3.3. ATINGEREA OUTPUT ULUI POTENTIAL IN MOD SUSTENABIL / 111
3.3.1. Inovatie industriala asupra naturii / 111
3.3.2. Utilizarea resurselor economico financiare pentru a tinti outputul potential / 120
CONCLUZII SI PROPUNERI / 124
BIBLIOGRAFIE / 134
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Tehnici promotionale. Abordari teoretice si practice - Camelia Pavel
Contabilitate - Doina Maria Tilea
Economie europeana. Editia a II-a, revizuita - Oana Maria Milea (Rezeanu)
Finante publice - Note de curs si aplicatii pentru seminar
Contabilitatea de gestiune. Instrument de evaluare a performantei
Contabilitatea de gestiune si evaluarea performantelor
Managementul comunicarii si relatii publice in afaceri - Vadim Dumitrascu
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro