Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Povestea lumii de demult. Pamantul. Sfarsitul lumii dupa credintele poporului roman - Tudor Pamfile
![Povestea lumii de demult. Pamantul. Sfarsitul lumii dupa credintele poporului roman - Tudor Pamfile [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/211117.jpg "Povestea lumii de demult. Pamantul. Sfarsitul lumii dupa credintele poporului roman - Tudor Pamfile [1]")
Editura: Paideia
Autor: Tudor Pamfile
Pagini: 456
Anul publicării: 2021
ISBN: 978-606-748-495-3
Cod Produs:
9786067484953
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvant inainte
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
In Povestea lumii de demult, Tudor Pamfile descrie tabloul coerent al Creatiei, pe care il surprinde amanuntit in cele mai reprezentative legende cosmogonice ale mitologiei romane, El reconstituie un vast sistem de gandire, un univers perfect inchegat, in care niciunul din amanuntele surprinse in legende nu este intamplator.
Structura volumului este deosebit de interesanta – creatori, actul concret al creatiei, ziua creatiei, elementele componente ale pamantului, aparitia omului, momentele importante din evolutia pamantului (potopul) – si, pornind de la momentul creatiei propriu-zise a pamantului, se dovedeste a fi o icoana a lumii trecute, careia Pamfile ii prezinta principalele evenimente.
Putem remarca prezenta unor motive mitice deosebite: Dumnezeu nascut dintr-un vartej de spuma; zapisul „de colaborare” incheiat intre cei trei creatori (Dumnezeu, Sf. Petru si Faraon), prezenta cuplului atat de contrastat Dumnezeu/Diavolul (Fartatul/Nefartatul).
Unul dintre motivele fundamentale ale cosmogoniei romanesti este crearea pamantului si a formelor de relief. Cel mai adesea formele de relief sunt explicate ca aparand printr-o greseala apartinand creatorului, depasit de sarcina creatiei. Uneori insa nu se pomeneste de greseala de calcul a dimensiunii pamantului: „Dracul s-a chinuit in chipul acesta toata noaptea, tot rostogolind pe Dumnezeu in toate partile, asa ca pamantul nostru, din marimea unui pat cat era la inceput, a ajuns sa fie atat de mare, cat il vedem in zilele noastre”. In acest sens, aparitia muntilor este explicata tot ca un exces, dar, de aceasta data, din vina Nefartatelui: „... Cand a vazut acesta ca [pamantul ascuns de el, fara stirea Fartatelui] nu-i mai incape in gura, a scuipat in toate partile; si unde a cazut scuipatul, au crescut munti”.
In afara de celebrul cuplu de creatori Fartatul/Nefartatul, numeroase legende aduc in prim-plan o serie de animale care par a fi mai degraba mai vechi divinitati zoomorfe si nu creaturi ale Fartatului, dovada prezenta lor la actul creatiei, mult inaintea aparitiei celorlalte vietuitoare.
Asa cum era firesc, orice creatie isi are sfarsitul ei. Dupa ce am aflat povestea pamantului si a lumii de demult, Pamfile ne ofera Sfarsitul lumii dupa credintele poporului roman, o apocalipsa sumara, care pare a fi, mai degraba, un episod din lungul sir al creatiilor succesive, ai caror martori am fost in volumele precedente: „Dupa ardere, pamantul se va inturna cu partea cea de dedesubt in sus, adica cu partea cea curata, iar Domnul Hristos se va pogori pe el si va face doi oameni, care vor porni lumea cea noua, cum a fost odata cu Adam si Eva. Altii cred ca, intorcandu-se pamantul cu fata cea curata in sus, vor veni pe lume romanii”.
Structura volumului este deosebit de interesanta – creatori, actul concret al creatiei, ziua creatiei, elementele componente ale pamantului, aparitia omului, momentele importante din evolutia pamantului (potopul) – si, pornind de la momentul creatiei propriu-zise a pamantului, se dovedeste a fi o icoana a lumii trecute, careia Pamfile ii prezinta principalele evenimente.
Putem remarca prezenta unor motive mitice deosebite: Dumnezeu nascut dintr-un vartej de spuma; zapisul „de colaborare” incheiat intre cei trei creatori (Dumnezeu, Sf. Petru si Faraon), prezenta cuplului atat de contrastat Dumnezeu/Diavolul (Fartatul/Nefartatul).
Unul dintre motivele fundamentale ale cosmogoniei romanesti este crearea pamantului si a formelor de relief. Cel mai adesea formele de relief sunt explicate ca aparand printr-o greseala apartinand creatorului, depasit de sarcina creatiei. Uneori insa nu se pomeneste de greseala de calcul a dimensiunii pamantului: „Dracul s-a chinuit in chipul acesta toata noaptea, tot rostogolind pe Dumnezeu in toate partile, asa ca pamantul nostru, din marimea unui pat cat era la inceput, a ajuns sa fie atat de mare, cat il vedem in zilele noastre”. In acest sens, aparitia muntilor este explicata tot ca un exces, dar, de aceasta data, din vina Nefartatelui: „... Cand a vazut acesta ca [pamantul ascuns de el, fara stirea Fartatelui] nu-i mai incape in gura, a scuipat in toate partile; si unde a cazut scuipatul, au crescut munti”.
In afara de celebrul cuplu de creatori Fartatul/Nefartatul, numeroase legende aduc in prim-plan o serie de animale care par a fi mai degraba mai vechi divinitati zoomorfe si nu creaturi ale Fartatului, dovada prezenta lor la actul creatiei, mult inaintea aparitiei celorlalte vietuitoare.
Asa cum era firesc, orice creatie isi are sfarsitul ei. Dupa ce am aflat povestea pamantului si a lumii de demult, Pamfile ne ofera Sfarsitul lumii dupa credintele poporului roman, o apocalipsa sumara, care pare a fi, mai degraba, un episod din lungul sir al creatiilor succesive, ai caror martori am fost in volumele precedente: „Dupa ardere, pamantul se va inturna cu partea cea de dedesubt in sus, adica cu partea cea curata, iar Domnul Hristos se va pogori pe el si va face doi oameni, care vor porni lumea cea noua, cum a fost odata cu Adam si Eva. Altii cred ca, intorcandu-se pamantul cu fata cea curata in sus, vor veni pe lume romanii”.
-
Povestea lumii de demult. Pamantul. Sfarsitul lumii dupa credintele poporului roman - Tudor Pamfile
Descarca
Tudor Pamfile (n. 11 iunie 1883, comuna Tepu, judetul Tecuci, in prezent judetul Galati – d. 21 octombrie 1921, Chisinau) a fost un scriitor, etnolog si folclorist roman, laureat al premiul„Neuschotz” al Academiei Romane in anul 1909.
A urmat la Tecuci cursurile ultimelor doua clase primare, precum si studiile gimnaziale. Studiile liceale le-a realizat la Scoala fiilor de militari (Liceul Militar) din Iasi (1899-1904) dupa care a urmat Scoala de ofiteri de infanterie si cavalerie din Bucuresti (1904-1906).
Dupa terminarea Scolii de Ofiteri, a fost repartizat la Regimentul 3 Rosiori din Barlad. Aici a scos revistele Ion Creanga si Miron Costin. A sprijinit indeaproape aparitia revistei Freamatul, care a aparut la Tecuci in anul 1911, dupa care, din lipsa de colaboratori, i-a mutat redactia la Barlad. Numai culegerile si studiile aparute sub egida Academiei Romane insumeaza peste 4.200 pagini.
In 1915, un grup de trei intelectuali barladeni format din Tudor Pamfile, poetul George Tutoveanu si preotul Toma Chiricuta a decis infiintarea unei societati culturale pe care au numit-o „Academia Barladeana”.
Incepand cu anul 1918 Tudor Pamfile se stabileste la Chisinau si conduce, pana in anul 1920, publicatia Cuvantul Moldovei.
A urmat la Tecuci cursurile ultimelor doua clase primare, precum si studiile gimnaziale. Studiile liceale le-a realizat la Scoala fiilor de militari (Liceul Militar) din Iasi (1899-1904) dupa care a urmat Scoala de ofiteri de infanterie si cavalerie din Bucuresti (1904-1906).
Dupa terminarea Scolii de Ofiteri, a fost repartizat la Regimentul 3 Rosiori din Barlad. Aici a scos revistele Ion Creanga si Miron Costin. A sprijinit indeaproape aparitia revistei Freamatul, care a aparut la Tecuci in anul 1911, dupa care, din lipsa de colaboratori, i-a mutat redactia la Barlad. Numai culegerile si studiile aparute sub egida Academiei Romane insumeaza peste 4.200 pagini.
In 1915, un grup de trei intelectuali barladeni format din Tudor Pamfile, poetul George Tutoveanu si preotul Toma Chiricuta a decis infiintarea unei societati culturale pe care au numit-o „Academia Barladeana”.
Incepand cu anul 1918 Tudor Pamfile se stabileste la Chisinau si conduce, pana in anul 1920, publicatia Cuvantul Moldovei.
In Povestea lumii de demult, Tudor Pamfile descrie tabloul coerent al Creatiei, pe care il surprinde amanuntit in cele mai reprezentative legende cosmogonice ale mitologiei romane, El reconstituie un vast sistem de gandire, un univers perfect inchegat, in care niciunul din amanuntele surprinse in legende nu este intamplator.
Structura volumului este deosebit de interesanta – creatori, actul concret al creatiei, ziua creatiei, elementele componente ale pamantului, aparitia omului, momentele importante din evolutia pamantului (potopul) – si, pornind de la momentul creatiei propriu-zise a pamantului, se dovedeste a fi o icoana a lumii trecute, careia Pamfile ii prezinta principalele evenimente.
Putem remarca prezenta unor motive mitice deosebite: Dumnezeu nascut dintr-un vartej de spuma; zapisul „de colaborare” incheiat intre cei trei creatori (Dumnezeu, Sf. Petru si Faraon), prezenta cuplului atat de contrastat Dumnezeu/Diavolul (Fartatul/Nefartatul).
Unul dintre motivele fundamentale ale cosmogoniei romanesti este crearea pamantului si a formelor de relief. Cel mai adesea formele de relief sunt explicate ca aparand printr-o greseala apartinand creatorului, depasit de sarcina creatiei. Uneori insa nu se pomeneste de greseala de calcul a dimensiunii pamantului: „Dracul s-a chinuit in chipul acesta toata noaptea, tot rostogolind pe Dumnezeu in toate partile, asa ca pamantul nostru, din marimea unui pat cat era la inceput, a ajuns sa fie atat de mare, cat il vedem in zilele noastre”. In acest sens, aparitia muntilor este explicata tot ca un exces, dar, de aceasta data, din vina Nefartatelui: „... Cand a vazut acesta ca [pamantul ascuns de el, fara stirea Fartatelui] nu-i mai incape in gura, a scuipat in toate partile; si unde a cazut scuipatul, au crescut munti”.
In afara de celebrul cuplu de creatori Fartatul/Nefartatul, numeroase legende aduc in prim-plan o serie de animale care par a fi mai degraba mai vechi divinitati zoomorfe si nu creaturi ale Fartatului, dovada prezenta lor la actul creatiei, mult inaintea aparitiei celorlalte vietuitoare.
Asa cum era firesc, orice creatie isi are sfarsitul ei. Dupa ce am aflat povestea pamantului si a lumii de demult, Pamfile ne ofera Sfarsitul lumii dupa credintele poporului roman, o apocalipsa sumara, care pare a fi, mai degraba, un episod din lungul sir al creatiilor succesive, ai caror martori am fost in volumele precedente: „Dupa ardere, pamantul se va inturna cu partea cea de dedesubt in sus, adica cu partea cea curata, iar Domnul Hristos se va pogori pe el si va face doi oameni, care vor porni lumea cea noua, cum a fost odata cu Adam si Eva. Altii cred ca, intorcandu-se pamantul cu fata cea curata in sus, vor veni pe lume romanii”.
Structura volumului este deosebit de interesanta – creatori, actul concret al creatiei, ziua creatiei, elementele componente ale pamantului, aparitia omului, momentele importante din evolutia pamantului (potopul) – si, pornind de la momentul creatiei propriu-zise a pamantului, se dovedeste a fi o icoana a lumii trecute, careia Pamfile ii prezinta principalele evenimente.
Putem remarca prezenta unor motive mitice deosebite: Dumnezeu nascut dintr-un vartej de spuma; zapisul „de colaborare” incheiat intre cei trei creatori (Dumnezeu, Sf. Petru si Faraon), prezenta cuplului atat de contrastat Dumnezeu/Diavolul (Fartatul/Nefartatul).
Unul dintre motivele fundamentale ale cosmogoniei romanesti este crearea pamantului si a formelor de relief. Cel mai adesea formele de relief sunt explicate ca aparand printr-o greseala apartinand creatorului, depasit de sarcina creatiei. Uneori insa nu se pomeneste de greseala de calcul a dimensiunii pamantului: „Dracul s-a chinuit in chipul acesta toata noaptea, tot rostogolind pe Dumnezeu in toate partile, asa ca pamantul nostru, din marimea unui pat cat era la inceput, a ajuns sa fie atat de mare, cat il vedem in zilele noastre”. In acest sens, aparitia muntilor este explicata tot ca un exces, dar, de aceasta data, din vina Nefartatelui: „... Cand a vazut acesta ca [pamantul ascuns de el, fara stirea Fartatelui] nu-i mai incape in gura, a scuipat in toate partile; si unde a cazut scuipatul, au crescut munti”.
In afara de celebrul cuplu de creatori Fartatul/Nefartatul, numeroase legende aduc in prim-plan o serie de animale care par a fi mai degraba mai vechi divinitati zoomorfe si nu creaturi ale Fartatului, dovada prezenta lor la actul creatiei, mult inaintea aparitiei celorlalte vietuitoare.
Asa cum era firesc, orice creatie isi are sfarsitul ei. Dupa ce am aflat povestea pamantului si a lumii de demult, Pamfile ne ofera Sfarsitul lumii dupa credintele poporului roman, o apocalipsa sumara, care pare a fi, mai degraba, un episod din lungul sir al creatiilor succesive, ai caror martori am fost in volumele precedente: „Dupa ardere, pamantul se va inturna cu partea cea de dedesubt in sus, adica cu partea cea curata, iar Domnul Hristos se va pogori pe el si va face doi oameni, care vor porni lumea cea noua, cum a fost odata cu Adam si Eva. Altii cred ca, intorcandu-se pamantul cu fata cea curata in sus, vor veni pe lume romanii”.
www.editurauniversitara.ro
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Cum vorbim in public. Exercitii de oratorie
Spre cunoasterea de sine. 21 de schite psihosociologice - Septimiu Chelcea
Psihosociologie. Teorii, cercetari, aplicatii - Septimiu Chelcea
Emotiile morale in viata de zi cu zi - Septimiu Chelcea
Abordari ale eticii comunicarii in relatiile publice - Cecilia Tohaneanu
Psychosocial Characteristics of Images of Power in Mass Communication
Psihosociologia publicitatii. Despre reclamele vizuale - Septimiu Chelcea
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro