Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Platon. Adevarul fiintei si realitatea vietii Volumul I - Paul Friedländer
![Platon. Adevarul fiintei si realitatea vietii Volumul I - Paul Friedländer [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/platon-adevarul-fiintei-si-realitatea-vietii-volumul-i-paul-friedlander-014168.jpg "Platon. Adevarul fiintei si realitatea vietii Volumul I - Paul Friedländer [1]")
Editura: Paideia
Autor: Paul Friedländer
Pagini: 414
Anul publicării: 2019
ISBN: 978-606-748-310-9
Cod Produs:
9786067483109
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Cele trei volume despre opera lui Platon reprezinta una dintre cele mai importante lucrari ale autorului german Paul Friedländer, fiind considerate un monument de eruditie. Niciun iubitor de cultura interesat de scrierile lui Platon nu poate ocoli aceasta valoroasa opera.
La momentul scrierii primului volum, Paul Friedländer se afla intre doua fronturi. „O directie era cea a neokantienilor si a celorlalti filosofi traditionalisti. Elementul literar, poetic din Platon nu avea o valoare fundamentala pentru filosofi; era doar un accesoriu, un cadru al continutului filosofic. In fruntea celuilalt front se afla marele reprezentant al filologiei clasice, Ulrich von Wilamowitz Moellendorff. El a scris biografia lui Platon si i-a analizat operele, dar de multe ori a lasat in seama filosofilor filosofia propriu-zisa.”
Depasirea acestei contradictii prin lansarea unei punti unificatoare intre cele doua fronturi era atunci, ca si astazi, marea sarcina. De aceea, inca de la a doua editie a sa, subtitlul primului volum este: „Adevarul fiintei si realitatea vietii”.
Primul volum cuprinde o analiza profunda si detaliata a diferitelor concepte platonice (daimon, arrheton, altheia), cat si perspective noi asupra Academiei, mitului, dialogurilor si scrisorilor platonice. Cuprinde capitole despre Platon ca fizician atomist, Platon ca geograf, Platon ca jurist si Platon ca urbanist.
Cartea beneficiaza de o traducere de exceptie apartinand doamnei profesor Maria Magdalena Anghelescu. Traducerea s-a realizat dupa editia a treia a textului german, in care textul si notele au fost revazute scrupulos.
La momentul scrierii primului volum, Paul Friedländer se afla intre doua fronturi. „O directie era cea a neokantienilor si a celorlalti filosofi traditionalisti. Elementul literar, poetic din Platon nu avea o valoare fundamentala pentru filosofi; era doar un accesoriu, un cadru al continutului filosofic. In fruntea celuilalt front se afla marele reprezentant al filologiei clasice, Ulrich von Wilamowitz Moellendorff. El a scris biografia lui Platon si i-a analizat operele, dar de multe ori a lasat in seama filosofilor filosofia propriu-zisa.”
Depasirea acestei contradictii prin lansarea unei punti unificatoare intre cele doua fronturi era atunci, ca si astazi, marea sarcina. De aceea, inca de la a doua editie a sa, subtitlul primului volum este: „Adevarul fiintei si realitatea vietii”.
Primul volum cuprinde o analiza profunda si detaliata a diferitelor concepte platonice (daimon, arrheton, altheia), cat si perspective noi asupra Academiei, mitului, dialogurilor si scrisorilor platonice. Cuprinde capitole despre Platon ca fizician atomist, Platon ca geograf, Platon ca jurist si Platon ca urbanist.
Cartea beneficiaza de o traducere de exceptie apartinand doamnei profesor Maria Magdalena Anghelescu. Traducerea s-a realizat dupa editia a treia a textului german, in care textul si notele au fost revazute scrupulos.
-
Platon. Adevarul fiintei si realitatea vietii Volumul I - Paul Friedländer
Descarca
Paul Friedländer (1882-1968) a fost un cunoscut filolog german specializat in literatura clasica. A studiat cu marele reprezentant al filologiei clasice, Ulrich von Wilamowitz Moellendorff, la Universitatea din Berlin. A fost profesor la Universitatile din Berlin, Marburg si Halle. A demisionat in 1935 la presiunile regimului nazist, iar in 1938 a fost detinut intr-un lagar de concentrare. Dupa eliberare, a emigrat in Statele Unite ale Americii, unde va preda la Universitatea John Hopkins, apoi la Universitatea din California (UCLA). A devenit cunoscut pentru interpretarea originala a operelor lui Platon.
Primul volum cuprinde o analiza profunda si detaliata a diferitelor concepte platonice (daimon, arrheton, altheia), cat si perspective noi asupra Academiei, mitului, dialogurilor si scrisorilor platonice. Cuprinde capitole despre Platon ca fizician atomist, Platon ca geograf, Platon ca jurist si Platon ca urbanist.
CAPITOLUL II: Daimon
Pentru platonicii din Antichitate demonologia a jucat un rol bine determinat in sistemul de idei al maestrului. Prezentatorii moderni ai filosofiei sale sunt prea rationalisti pentru a lua absolut in serios afirmatiile sale asupra acestui subiect. Dar cu ce drept considera ei cele spuse despre demoni un simplu joc si traduc totodata „doctrina” fizica si psihologica din Timaios si „filosofia limbajului” din Cratylos in paragrafele unui sistem platonic? Cu siguranta numai pentru ca astazi exista o stiinta despre natura si despre limbaj, dar nici una despre demoni. Or, Cratylos seamana, de fapt, mult mai curand cu un talmes‑balmes de traznai decat cu un studiu de lingvistica, iar in ce priveste mitica stiinta a naturii din Timaios, un cercetator ca Democrit ar fi clatinat probabil din cap.
CAPITOLUL III: Arrheton
Eros este un mare demon, un mediator intre zeu si om. El conduce sufletul uman, din lumea devenirii, sus in locul supracelest in care isi au lacasul zeii si idealurile. Platon, ca filosof‑poet, a vazut natura lumii in aceste spatii, forme si destine mitice. Suntem departe de a restrange viziunea sa la ceva pur‑conceptual: incercam sa‑l urmam pana la taina celor mai inalte sfere.
CAPITOLUL IV: ACADEMIA
Platon nu avea de ales daca voia sau nu voia sa „fondeze o scoala”. In Socrate el intalnise o forta pentru care a gandi si a‑i invata pe altii reprezentau o unitate vitala atat de nediferentiata, incat nu se poate vorbi absolut deloc despre o filosofie socratica pe care sa o putem separa de invatatura sa. Platon este un ganditor teoretic intr‑un mod cu totul diferit de cel al magistrului sau si, in locul momentelor de profunda introversiune care apar ca ceva bizar si inexplicabil in viata personajului platonic Socrate, in viata lui Platon insusi trebuie sa fi existat perioade lungi de gandire solitara, de cercetare, contemplare, fixare in scris.
CAPITOLUL V: OPERA SCRISA
„Unele popoare se pierd in gandurile lor; dar pentru noi, grecii, toate lucrurile sunt forme. Noi nu retinem din ele decat raporturile si, ca prizonieri ai luminii limpezi, construim, ca Orfeu, cu ajutorul cuvantului, temple de intelepciune si stiinta suficiente pentru toate fiintele rezonabile. Aceasta mare arta pretinde de la noi un limbaj admirabil de exact. Chiar numele care o desemneaza este la noi si numele ratiunii si calculului; un singur nume spune aceste trei lucruri.” – Asa vorbeste Socrate in dialogul Eupalinos ou l’architecte (Eupalinos sau arhitectul), de Paul Valéry.
CAPITOLUL VII: IRONIA
„Desigur, cine ne‑ar explica ce au spus oameni ca Platon serios, in gluma sau pe jumatate glumind, din convingere sau doar discursiv, ne‑ar face un serviciu extraordinar si ar contribui infinit de mult la educatia noastra.” Nu se poate spune ca aceste cuvinte ale lui Goethe ar fi fost suficient luate in serios, chiar si numai ca un imperativ. Este cert insa ca nu putem ajunge pana la Platon daca nu ne‑am gandit ce este ironia si ce inseamna ea in opera sa.
CAPITOLUL VIII: DIALOGUL
Pe cat de putin se pot traduce fara echivoc in limba germana notiuni ca Logos si Eidos, pe atat de putin traductibile in greaca sunt cuvintele germane interioritate sau peisaj. Chiar atunci cand grecul fuge de lume, o face numai pentru ca lumea pe care o cauta sau o pretinde nu mai exista sau nu exista inca. Solitudinea lui este accident sau nevoie, nu fericire sau cale catre desavarsirea umana. Si daca singuratatea eroului tragic din tragedia lui Sofocle este o componenta a perfectiunii sale, ea contribuie totodata si la distrugerea lui. Caci comunitatea este indisolubil legata de natura omului grec, ca si reprezentarea lui in ea. A vrea si a trebui sa fii vazut si auzit este – chiar si numai ca suna»tion – una dintre premisele cele mai profunde a ceea ce numim forma greaca.
CAPITOLUL IX: MITUL
Cum era privit mitul in cercul in care a crescut Platon putem afla cel mai bine din cateva fraze din dialoguri. In onoarea frumosului Lysis, Hippothales pune in versuri victoriile la curse, renumite in cetate, ale stramosilor si inca ceva, „dintr‑un trecut si mai indepartat” (kronik¬tera Lysis 205 C): cum odinioara intemeietorul neamului, care dispunea el insusi de o genealogie mitica, l‑ar fi gazduit pe Hercule, ca ruda a sa. Versificatorului (care simtea probabil ca scriind aceasta era un vrednic urmas al lui Pindar) mijlocul ii apare destul de bun ca podoaba pentru pasiunea sa, dar cel ce judeca la rece considera toate acestea o bazaconie pentru cumetre (ˆper a¸ gra¿ai ᾄdousin). In Phaidros (229 B sq.), peisajul din Ilissos recheama in amintire basmul despre rapirea Oreithyiei de catre Boreas si Phaidros intreaba (ca si cum aceasta l‑ar interesa in primul rand si mai mult decat toate) daca Socrate crede in adevarul unor povesti fantastice ca acestea (mujolághma). Deci traditiile mitice au devenit, pentru tineretul a carui imagine o prezinta Platon, basme de adormit copiii.
CAPITOLUL X: INTUITIE SI CONSTRUCTIE
(O punte catre Bergson si Schopenhauer)
Tensiunea dintre intuitie si constructie, theoria si teorie, mania si dialectica strabate opera lui Platon, existand in ea de la bun inceput ca tensiune creatoare. Poate ca ea este mai puternica la el, poate mai constienta decat la cei mai multi filosofi. Dar nici o mare filosofie nu este lipsita de acea intuitie centrala dupa care se orienteaza in prealabil si cercetand orice gandire conceptuala si de la care iradiaza iarasi orice gandire conceptuala.
CAPITOLUL XII: DIALOG SI EXISTENTA
(O intrebare pusa lui Karl Jaspers)
„Existenta” este conceptul care da aspectul filosofiei de astazi, dar inevitabil si o moda in vorbaria contemporana. In opera lui Jaspers in trei volume Philosophie (1932), Existenzerhellung este volumul central si cel mai amplu intre Philosophischen Weltorientierung si Metaphysik. Explicatia existentei si nu existenta: caci ceea ce intreprinde Jaspers este o descriere si analiza a existentei cu mijloace neexistentiale. Filosoful vorbeste despre „esec”, dar ambarcatiunea sa nu ni se arata, nu este vizibila. Vorbeste despre istoricitate, conducand in enunturi generale pana la granita particularului‑individual si lasand apoi „saltul” in seama cititorului. Descrie „comunicarea”, dar facand‑o, sta probabil tot atat de solitar la gura focului ca Descartes.
CAPITOLUL XVIII: SOCRATE LA ROMA
Este un noroc pentru noi si desigur nu o simpla intamplare ca in excerptele care au aparut din porunca imparatului bizantin Constantin Profirogenetul, in volumul Despre virtuti si vicii, s‑au pastrat vestitele pagini din Polybios despre educatia si caracterul tanarului roman care a devenit mai tarziu Scipio Africanus Minor.Daca ele s‑ar fi pierdut, tot am mai avea un reflex palid la Diodor (AI 26) si unul si mai palid la Panonios (VIII, 30, 9). Am gasi reprezentari mai clare in biografia lui Scipio facuta de Plutarh ca si in capitolele respective din Livius si Dio Cassius, daca ele ne‑ar fi parvenit. Caci acele pagini din Polibyos au lasat o impresie profunda. Desi formal un „excurs” (parÙkbasic XXXI 30), ele trebuiau sa produca cititorului convingerea ca, fara influenta formativa a lui Polybios asupra persoanei lui Scipio, perioada Scipionilor ar fi decurs altfel. Cat de important era acel episod in opera istorica a lui Polybios rezulta clar din doua fapte: autorul il pregatise deja intr‑un pasaj anterior, acum pierdut, la care se refera deliberat la inceputul episodului, iar in incheierea lui el subliniaza ca scopul acestuia este sa sporeasca credibilitatea celor pe care le va povesti in cartile urmatoare: realizari care s‑ar putea atribui usor, dar nedrept, hazardului, desi se bazau pe principii(kat€ lágon gegonáta).
CAPITOLUL II: Daimon
Pentru platonicii din Antichitate demonologia a jucat un rol bine determinat in sistemul de idei al maestrului. Prezentatorii moderni ai filosofiei sale sunt prea rationalisti pentru a lua absolut in serios afirmatiile sale asupra acestui subiect. Dar cu ce drept considera ei cele spuse despre demoni un simplu joc si traduc totodata „doctrina” fizica si psihologica din Timaios si „filosofia limbajului” din Cratylos in paragrafele unui sistem platonic? Cu siguranta numai pentru ca astazi exista o stiinta despre natura si despre limbaj, dar nici una despre demoni. Or, Cratylos seamana, de fapt, mult mai curand cu un talmes‑balmes de traznai decat cu un studiu de lingvistica, iar in ce priveste mitica stiinta a naturii din Timaios, un cercetator ca Democrit ar fi clatinat probabil din cap.
CAPITOLUL III: Arrheton
Eros este un mare demon, un mediator intre zeu si om. El conduce sufletul uman, din lumea devenirii, sus in locul supracelest in care isi au lacasul zeii si idealurile. Platon, ca filosof‑poet, a vazut natura lumii in aceste spatii, forme si destine mitice. Suntem departe de a restrange viziunea sa la ceva pur‑conceptual: incercam sa‑l urmam pana la taina celor mai inalte sfere.
CAPITOLUL IV: ACADEMIA
Platon nu avea de ales daca voia sau nu voia sa „fondeze o scoala”. In Socrate el intalnise o forta pentru care a gandi si a‑i invata pe altii reprezentau o unitate vitala atat de nediferentiata, incat nu se poate vorbi absolut deloc despre o filosofie socratica pe care sa o putem separa de invatatura sa. Platon este un ganditor teoretic intr‑un mod cu totul diferit de cel al magistrului sau si, in locul momentelor de profunda introversiune care apar ca ceva bizar si inexplicabil in viata personajului platonic Socrate, in viata lui Platon insusi trebuie sa fi existat perioade lungi de gandire solitara, de cercetare, contemplare, fixare in scris.
CAPITOLUL V: OPERA SCRISA
„Unele popoare se pierd in gandurile lor; dar pentru noi, grecii, toate lucrurile sunt forme. Noi nu retinem din ele decat raporturile si, ca prizonieri ai luminii limpezi, construim, ca Orfeu, cu ajutorul cuvantului, temple de intelepciune si stiinta suficiente pentru toate fiintele rezonabile. Aceasta mare arta pretinde de la noi un limbaj admirabil de exact. Chiar numele care o desemneaza este la noi si numele ratiunii si calculului; un singur nume spune aceste trei lucruri.” – Asa vorbeste Socrate in dialogul Eupalinos ou l’architecte (Eupalinos sau arhitectul), de Paul Valéry.
CAPITOLUL VII: IRONIA
„Desigur, cine ne‑ar explica ce au spus oameni ca Platon serios, in gluma sau pe jumatate glumind, din convingere sau doar discursiv, ne‑ar face un serviciu extraordinar si ar contribui infinit de mult la educatia noastra.” Nu se poate spune ca aceste cuvinte ale lui Goethe ar fi fost suficient luate in serios, chiar si numai ca un imperativ. Este cert insa ca nu putem ajunge pana la Platon daca nu ne‑am gandit ce este ironia si ce inseamna ea in opera sa.
CAPITOLUL VIII: DIALOGUL
Pe cat de putin se pot traduce fara echivoc in limba germana notiuni ca Logos si Eidos, pe atat de putin traductibile in greaca sunt cuvintele germane interioritate sau peisaj. Chiar atunci cand grecul fuge de lume, o face numai pentru ca lumea pe care o cauta sau o pretinde nu mai exista sau nu exista inca. Solitudinea lui este accident sau nevoie, nu fericire sau cale catre desavarsirea umana. Si daca singuratatea eroului tragic din tragedia lui Sofocle este o componenta a perfectiunii sale, ea contribuie totodata si la distrugerea lui. Caci comunitatea este indisolubil legata de natura omului grec, ca si reprezentarea lui in ea. A vrea si a trebui sa fii vazut si auzit este – chiar si numai ca suna»tion – una dintre premisele cele mai profunde a ceea ce numim forma greaca.
CAPITOLUL IX: MITUL
Cum era privit mitul in cercul in care a crescut Platon putem afla cel mai bine din cateva fraze din dialoguri. In onoarea frumosului Lysis, Hippothales pune in versuri victoriile la curse, renumite in cetate, ale stramosilor si inca ceva, „dintr‑un trecut si mai indepartat” (kronik¬tera Lysis 205 C): cum odinioara intemeietorul neamului, care dispunea el insusi de o genealogie mitica, l‑ar fi gazduit pe Hercule, ca ruda a sa. Versificatorului (care simtea probabil ca scriind aceasta era un vrednic urmas al lui Pindar) mijlocul ii apare destul de bun ca podoaba pentru pasiunea sa, dar cel ce judeca la rece considera toate acestea o bazaconie pentru cumetre (ˆper a¸ gra¿ai ᾄdousin). In Phaidros (229 B sq.), peisajul din Ilissos recheama in amintire basmul despre rapirea Oreithyiei de catre Boreas si Phaidros intreaba (ca si cum aceasta l‑ar interesa in primul rand si mai mult decat toate) daca Socrate crede in adevarul unor povesti fantastice ca acestea (mujolághma). Deci traditiile mitice au devenit, pentru tineretul a carui imagine o prezinta Platon, basme de adormit copiii.
CAPITOLUL X: INTUITIE SI CONSTRUCTIE
(O punte catre Bergson si Schopenhauer)
Tensiunea dintre intuitie si constructie, theoria si teorie, mania si dialectica strabate opera lui Platon, existand in ea de la bun inceput ca tensiune creatoare. Poate ca ea este mai puternica la el, poate mai constienta decat la cei mai multi filosofi. Dar nici o mare filosofie nu este lipsita de acea intuitie centrala dupa care se orienteaza in prealabil si cercetand orice gandire conceptuala si de la care iradiaza iarasi orice gandire conceptuala.
CAPITOLUL XII: DIALOG SI EXISTENTA
(O intrebare pusa lui Karl Jaspers)
„Existenta” este conceptul care da aspectul filosofiei de astazi, dar inevitabil si o moda in vorbaria contemporana. In opera lui Jaspers in trei volume Philosophie (1932), Existenzerhellung este volumul central si cel mai amplu intre Philosophischen Weltorientierung si Metaphysik. Explicatia existentei si nu existenta: caci ceea ce intreprinde Jaspers este o descriere si analiza a existentei cu mijloace neexistentiale. Filosoful vorbeste despre „esec”, dar ambarcatiunea sa nu ni se arata, nu este vizibila. Vorbeste despre istoricitate, conducand in enunturi generale pana la granita particularului‑individual si lasand apoi „saltul” in seama cititorului. Descrie „comunicarea”, dar facand‑o, sta probabil tot atat de solitar la gura focului ca Descartes.
CAPITOLUL XVIII: SOCRATE LA ROMA
Este un noroc pentru noi si desigur nu o simpla intamplare ca in excerptele care au aparut din porunca imparatului bizantin Constantin Profirogenetul, in volumul Despre virtuti si vicii, s‑au pastrat vestitele pagini din Polybios despre educatia si caracterul tanarului roman care a devenit mai tarziu Scipio Africanus Minor.Daca ele s‑ar fi pierdut, tot am mai avea un reflex palid la Diodor (AI 26) si unul si mai palid la Panonios (VIII, 30, 9). Am gasi reprezentari mai clare in biografia lui Scipio facuta de Plutarh ca si in capitolele respective din Livius si Dio Cassius, daca ele ne‑ar fi parvenit. Caci acele pagini din Polibyos au lasat o impresie profunda. Desi formal un „excurs” (parÙkbasic XXXI 30), ele trebuiau sa produca cititorului convingerea ca, fara influenta formativa a lui Polybios asupra persoanei lui Scipio, perioada Scipionilor ar fi decurs altfel. Cat de important era acel episod in opera istorica a lui Polybios rezulta clar din doua fapte: autorul il pregatise deja intr‑un pasaj anterior, acum pierdut, la care se refera deliberat la inceputul episodului, iar in incheierea lui el subliniaza ca scopul acestuia este sa sporeasca credibilitatea celor pe care le va povesti in cartile urmatoare: realizari care s‑ar putea atribui usor, dar nedrept, hazardului, desi se bazau pe principii(kat€ lágon gegonáta).
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Critica ratiunii pure - Immanuel Kant
Filosofia comunicarii - Constantin Stroe
Paideuma. Schita a unei filosofii a culturii - Leo Frobenius
Despre fericire - Blaise Pascal
Incercare de metafizica eshatologica - Nikolai Berdiaev
De la musuroi la Everest. Ratiune si magie
Limbajul predicii religioase crestine
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro