Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Ce este „luminarea”? Teze, definitii si semnificatii, Editia a II-a, revazuta - Alexandru Boboc
![Ce este „luminarea”? Teze, definitii si semnificatii, Editia a II-a, revazuta - Alexandru Boboc [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/951782.jpg "Ce este „luminarea”? Teze, definitii si semnificatii, Editia a II-a, revazuta - Alexandru Boboc [1]")
Editura: Paideia
Autor: Alexandru Boboc
Editia: a 2-a, revazuta
Pagini: 136
Anul publicării: 2018
ISBN: 978-606-748-250-8
Cod Produs:
9786067482508
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Autori
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Plasata cronologic in ultimele decenii ale secolului al XVII-lea si prima jumatate a sec. al XVIII-lea, Epoca Luminilor marcheaza o noua dimensiune culturala, cu precadere, in spatiul european, prin noutatea preceptului de baza: suprematia Ratiunii, in detrimentul traditiei, credintelor si simturilor. Este o perioada de timp in care omul examineaza si redefineste realitatea cu ajutorul ratiunii critice, in incercarea de a evita eroarea si de a fundamenta noi formule de viata, intemeiate pe baze stiintifice.
Cartea are trei parti: I.Ce este luminarea?, II.Friedrich cel Mare si filosofia si III.Immanuel Kant. Ce inseamna: a se orienta in gandire, la care se adauga, la finalul lucrarii si textul Filosofia in cultura „luminilor”. Cuprinde opinii si perspective – reprezentative pentru gandirea luminilor – ale unor personalitati ilustre, de origine germana, precum Kant sau Schiller, care sustin o noua formula de viata si dezvoltare umana si valorizeaza, astfel, rolul ratiunii, al intelectului uman si al efortului stiintific intreprins de acest fenomen cultural numit „luminare”.
De pilda, Kant in articolul „Raspuns la intrebarea ce este luminarea?” pornind de la disputa Mendelssohn-Jacobi privind semnificatia conceptului de ratiune, conchide ca ratiunea „pura” este cea care „permite” orientarea (clara) in gandire:
„Credinta de ratiune, care se bazeaza pe nevoia folosirii ei in intentie practica, ar putea fi numita un postulat al ratiunii; nu ca si cum acesta ar fi o intelegere care ar satisface certitudinea oricarei exigente logice, ci intrucat, dupa rangul ei, aceasta considerare ca adevarat (daca in om totul este bine facut din punct de vedere moral) nu se situeaza dupa nici o stiinta, caci tot dupa rang este cu totul deosebita de aceasta. O credinta pura de ratiune constituie astfel calauza sau busola dupa care se orienteaza in escapadele sale rationale in campul obiectelor suprasensibile ganditorul speculativ, dar omul cu ratiune comuna, deci (moral) sanatoasa, poate sa-si jaloneze cum gaseste de cuviinta calea sa atat teoretica, cat si practica, in totalitatea scopurilor determinarii sale; si aceasta credinta de ratiune este si aceea care trebuie pusa la baza oricarei alte credinte, chiar a oricarei revelatii” (p. 106).
Iluminismul a fost un moment-cheie in istoria universala, marcand secolele XVII-XVIII, perioada cunoscuta si sub numele de “Epoca Luminilor”. Intr-o perioada in care cunoasterea pe baza experientelor proprii era o noutate, acest curent a capatat o mare amploare, inovand toate componentele societatii.
Perioada care a precedat Epoca Luminilor a fost aceea a Revolutiei stiintifice. Printre personalitatile notorii ale acestei perioade se numara: Francis Bacon, Rene Descartes, John Locke si Baruch Spinoza, filosofi ale caror lucrari au stat la baza modelarii culturale a noii epoci. Iluminismul a avut printre sustinatorii sai, personalitatile marcante precum:Voltaire, Diderot, Rousseau, Adam Smith sau Immanuel Kant, cu totii fiind filosofi si scriitori prin excelenta.
Daca in domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare in gandire, in plan politic intalnim conducatori ai secolului XVII, care isi repliaza politicile conform tiparelor vremii. Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg si Frederick al II-lea al Prusiei au incercat sa aplice principiile iluministe asupra toleratei politice si religioase, ceea ce a dat nastere unui nou tip de guvernare, cunoscut sub numele de”absolutism luminat”.
Cartea are trei parti: I.Ce este luminarea?, II.Friedrich cel Mare si filosofia si III.Immanuel Kant. Ce inseamna: a se orienta in gandire, la care se adauga, la finalul lucrarii si textul Filosofia in cultura „luminilor”. Cuprinde opinii si perspective – reprezentative pentru gandirea luminilor – ale unor personalitati ilustre, de origine germana, precum Kant sau Schiller, care sustin o noua formula de viata si dezvoltare umana si valorizeaza, astfel, rolul ratiunii, al intelectului uman si al efortului stiintific intreprins de acest fenomen cultural numit „luminare”.
De pilda, Kant in articolul „Raspuns la intrebarea ce este luminarea?” pornind de la disputa Mendelssohn-Jacobi privind semnificatia conceptului de ratiune, conchide ca ratiunea „pura” este cea care „permite” orientarea (clara) in gandire:
„Credinta de ratiune, care se bazeaza pe nevoia folosirii ei in intentie practica, ar putea fi numita un postulat al ratiunii; nu ca si cum acesta ar fi o intelegere care ar satisface certitudinea oricarei exigente logice, ci intrucat, dupa rangul ei, aceasta considerare ca adevarat (daca in om totul este bine facut din punct de vedere moral) nu se situeaza dupa nici o stiinta, caci tot dupa rang este cu totul deosebita de aceasta. O credinta pura de ratiune constituie astfel calauza sau busola dupa care se orienteaza in escapadele sale rationale in campul obiectelor suprasensibile ganditorul speculativ, dar omul cu ratiune comuna, deci (moral) sanatoasa, poate sa-si jaloneze cum gaseste de cuviinta calea sa atat teoretica, cat si practica, in totalitatea scopurilor determinarii sale; si aceasta credinta de ratiune este si aceea care trebuie pusa la baza oricarei alte credinte, chiar a oricarei revelatii” (p. 106).
Iluminismul a fost un moment-cheie in istoria universala, marcand secolele XVII-XVIII, perioada cunoscuta si sub numele de “Epoca Luminilor”. Intr-o perioada in care cunoasterea pe baza experientelor proprii era o noutate, acest curent a capatat o mare amploare, inovand toate componentele societatii.
Perioada care a precedat Epoca Luminilor a fost aceea a Revolutiei stiintifice. Printre personalitatile notorii ale acestei perioade se numara: Francis Bacon, Rene Descartes, John Locke si Baruch Spinoza, filosofi ale caror lucrari au stat la baza modelarii culturale a noii epoci. Iluminismul a avut printre sustinatorii sai, personalitatile marcante precum:Voltaire, Diderot, Rousseau, Adam Smith sau Immanuel Kant, cu totii fiind filosofi si scriitori prin excelenta.
Daca in domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare in gandire, in plan politic intalnim conducatori ai secolului XVII, care isi repliaza politicile conform tiparelor vremii. Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg si Frederick al II-lea al Prusiei au incercat sa aplice principiile iluministe asupra toleratei politice si religioase, ceea ce a dat nastere unui nou tip de guvernare, cunoscut sub numele de”absolutism luminat”.
Alexandru Boboc (1930- 2020) a fost un filosof roman, membru titular al Academiei Romane din 2012.
In anul 1964 a obtinut titlul de doctor in Filosofie de la Universitatea din Bucuresti, specializandu-se in istoria filosofiei moderne si contemporane, filosofia culturii si a valorilor, semiotica si filosofia limbajului. De-a lungul ultimelor decenii, Profesorul Boboc s-a afirmat ca un specialist in sfera studiilor kantiene, a istoriei filosofiei si filosofiei moderne, cu un interes deosebit pentru ganditori ca: Descartes, Leibniz, Hegel, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Dilthey, Husserl, Scheler, N. Hartmann. A coordonat peste 50 de teze de doctorat. In anul 1998, Academia Internationala de Drept Economic si Arte Audiovizuale din Chisinau i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. A fost membru al Academiei Romane.
In anul 1964 a obtinut titlul de doctor in Filosofie de la Universitatea din Bucuresti, specializandu-se in istoria filosofiei moderne si contemporane, filosofia culturii si a valorilor, semiotica si filosofia limbajului. De-a lungul ultimelor decenii, Profesorul Boboc s-a afirmat ca un specialist in sfera studiilor kantiene, a istoriei filosofiei si filosofiei moderne, cu un interes deosebit pentru ganditori ca: Descartes, Leibniz, Hegel, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Dilthey, Husserl, Scheler, N. Hartmann. A coordonat peste 50 de teze de doctorat. In anul 1998, Academia Internationala de Drept Economic si Arte Audiovizuale din Chisinau i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. A fost membru al Academiei Romane.
Plasata cronologic in ultimele decenii ale secolului al XVII-lea si prima jumatate a sec. al XVIII-lea, Epoca Luminilor marcheaza o noua dimensiune culturala, cu precadere, in spatiul european, prin noutatea preceptului de baza: suprematia Ratiunii, in detrimentul traditiei, credintelor si simturilor. Este o perioada de timp in care omul examineaza si redefineste realitatea cu ajutorul ratiunii critice, in incercarea de a evita eroarea si de a fundamenta noi formule de viata, intemeiate pe baze stiintifice.
Cartea are trei parti: I.Ce este luminarea?, II.Friedrich cel Mare si filosofia si III.Immanuel Kant. Ce inseamna: a se orienta in gandire, la care se adauga, la finalul lucrarii si textul Filosofia in cultura „luminilor”. Cuprinde opinii si perspective – reprezentative pentru gandirea luminilor – ale unor personalitati ilustre, de origine germana, precum Kant sau Schiller, care sustin o noua formula de viata si dezvoltare umana si valorizeaza, astfel, rolul ratiunii, al intelectului uman si al efortului stiintific intreprins de acest fenomen cultural numit „luminare”.
De pilda, Kant in articolul „Raspuns la intrebarea ce este luminarea?” pornind de la disputa Mendelssohn-Jacobi privind semnificatia conceptului de ratiune, conchide ca ratiunea „pura” este cea care „permite” orientarea (clara) in gandire:
„Credinta de ratiune, care se bazeaza pe nevoia folosirii ei in intentie practica, ar putea fi numita un postulat al ratiunii; nu ca si cum acesta ar fi o intelegere care ar satisface certitudinea oricarei exigente logice, ci intrucat, dupa rangul ei, aceasta considerare ca adevarat (daca in om totul este bine facut din punct de vedere moral) nu se situeaza dupa nici o stiinta, caci tot dupa rang este cu totul deosebita de aceasta. O credinta pura de ratiune constituie astfel calauza sau busola dupa care se orienteaza in escapadele sale rationale in campul obiectelor suprasensibile ganditorul speculativ, dar omul cu ratiune comuna, deci (moral) sanatoasa, poate sa-si jaloneze cum gaseste de cuviinta calea sa atat teoretica, cat si practica, in totalitatea scopurilor determinarii sale; si aceasta credinta de ratiune este si aceea care trebuie pusa la baza oricarei alte credinte, chiar a oricarei revelatii” (p. 106).
Iluminismul a fost un moment-cheie in istoria universala, marcand secolele XVII-XVIII, perioada cunoscuta si sub numele de “Epoca Luminilor”. Intr-o perioada in care cunoasterea pe baza experientelor proprii era o noutate, acest curent a capatat o mare amploare, inovand toate componentele societatii.
Perioada care a precedat Epoca Luminilor a fost aceea a Revolutiei stiintifice. Printre personalitatile notorii ale acestei perioade se numara: Francis Bacon, Rene Descartes, John Locke si Baruch Spinoza, filosofi ale caror lucrari au stat la baza modelarii culturale a noii epoci. Iluminismul a avut printre sustinatorii sai, personalitatile marcante precum:Voltaire, Diderot, Rousseau, Adam Smith sau Immanuel Kant, cu totii fiind filosofi si scriitori prin excelenta.
Daca in domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare in gandire, in plan politic intalnim conducatori ai secolului XVII, care isi repliaza politicile conform tiparelor vremii. Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg si Frederick al II-lea al Prusiei au incercat sa aplice principiile iluministe asupra toleratei politice si religioase, ceea ce a dat nastere unui nou tip de guvernare, cunoscut sub numele de”absolutism luminat”.
Cartea are trei parti: I.Ce este luminarea?, II.Friedrich cel Mare si filosofia si III.Immanuel Kant. Ce inseamna: a se orienta in gandire, la care se adauga, la finalul lucrarii si textul Filosofia in cultura „luminilor”. Cuprinde opinii si perspective – reprezentative pentru gandirea luminilor – ale unor personalitati ilustre, de origine germana, precum Kant sau Schiller, care sustin o noua formula de viata si dezvoltare umana si valorizeaza, astfel, rolul ratiunii, al intelectului uman si al efortului stiintific intreprins de acest fenomen cultural numit „luminare”.
De pilda, Kant in articolul „Raspuns la intrebarea ce este luminarea?” pornind de la disputa Mendelssohn-Jacobi privind semnificatia conceptului de ratiune, conchide ca ratiunea „pura” este cea care „permite” orientarea (clara) in gandire:
„Credinta de ratiune, care se bazeaza pe nevoia folosirii ei in intentie practica, ar putea fi numita un postulat al ratiunii; nu ca si cum acesta ar fi o intelegere care ar satisface certitudinea oricarei exigente logice, ci intrucat, dupa rangul ei, aceasta considerare ca adevarat (daca in om totul este bine facut din punct de vedere moral) nu se situeaza dupa nici o stiinta, caci tot dupa rang este cu totul deosebita de aceasta. O credinta pura de ratiune constituie astfel calauza sau busola dupa care se orienteaza in escapadele sale rationale in campul obiectelor suprasensibile ganditorul speculativ, dar omul cu ratiune comuna, deci (moral) sanatoasa, poate sa-si jaloneze cum gaseste de cuviinta calea sa atat teoretica, cat si practica, in totalitatea scopurilor determinarii sale; si aceasta credinta de ratiune este si aceea care trebuie pusa la baza oricarei alte credinte, chiar a oricarei revelatii” (p. 106).
Iluminismul a fost un moment-cheie in istoria universala, marcand secolele XVII-XVIII, perioada cunoscuta si sub numele de “Epoca Luminilor”. Intr-o perioada in care cunoasterea pe baza experientelor proprii era o noutate, acest curent a capatat o mare amploare, inovand toate componentele societatii.
Perioada care a precedat Epoca Luminilor a fost aceea a Revolutiei stiintifice. Printre personalitatile notorii ale acestei perioade se numara: Francis Bacon, Rene Descartes, John Locke si Baruch Spinoza, filosofi ale caror lucrari au stat la baza modelarii culturale a noii epoci. Iluminismul a avut printre sustinatorii sai, personalitatile marcante precum:Voltaire, Diderot, Rousseau, Adam Smith sau Immanuel Kant, cu totii fiind filosofi si scriitori prin excelenta.
Daca in domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare in gandire, in plan politic intalnim conducatori ai secolului XVII, care isi repliaza politicile conform tiparelor vremii. Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg si Frederick al II-lea al Prusiei au incercat sa aplice principiile iluministe asupra toleratei politice si religioase, ceea ce a dat nastere unui nou tip de guvernare, cunoscut sub numele de”absolutism luminat”.
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Limbajul predicii religioase crestine
A fi religios si a fi crestin. O perspectiva duhovniceasca - Florin Manole
Frumosul. Istoria unui concept - Andra Panduru
Dogma euharistica - Serghei Bulgakov
Rost si rostire in opera lui Lucian Blaga
De la musuroi la Everest. Ratiune si magie
Filosofia comunicarii - Constantin Stroe
Monahismul in Dobrogea de la origini pana in zilele noastre
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 vanzari@editurauniversitara.ro