Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115
Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Stiinta Virtutii. Eseuri despre excelenta si putere - Dan Chitoiu
![Stiinta Virtutii. Eseuri despre excelenta si putere - Dan Chitoiu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/stiinta-virtutii-eseuri-despre-excelenta-si-putere-dan-chitoiu-834702.jpg "Stiinta Virtutii. Eseuri despre excelenta si putere - Dan Chitoiu [1]")
Editura: Paideia
Autor: Dan Chitoiu
Pagini: 158
Anul publicării: 2025
ISBN: 978-606-748-999-6
Cod Produs:
9786067489996
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 357
- Descriere
- Autori
- Cuvânt înainte
- Review-uri (0)
Eseurile din acest volum propun o schimbare de intelegere si o deschidere de sensuri asupra a ceea ce are astazi un inteles saracit, prea batatorit de folosirea comuna: virtutea. A vorbi sau a scrie despre virtute pare ca trimite la un capitol al unui compendiu de morala. Insa paginile ce urmeaza vor dovedi contrariul. Virtutea, in continua remodelare conceptuala pe care i-au atribuit-o grecii, a fost un cuvant ridicat de la un inteles comun catre a desemna ceva esential omului. In limbile europene, virtutea are mai ales filiera semantica din latina, cu acele conotatii care ne sunt familiare. Insa grecii au pus in joc un termen, arete, ce va fi mereu reconsiderat in relatie cu exercitiul filosofarii, marea descoperire a spiritului elen. Filosofarea a vizat propriul lumii si al omului, dar mai ales ce este dincolo de acestea, ce le transcende: inteligibilul, acel dincolo de tot ce e material. Aceasta mereu reluata cautare a insemnat, de fiecare data, interogarea statutului celor trei dimensiuni: om, cosmos, transcendenta. In acest demers, arete,numele dat de greci virtutii, a insemnat abilitatea omului de a se pune intr-un raport existential dinamic cu sine, cu trupul sau, cu lumea, si cu ce e dincolo de acestea.
Platon este cele ce va exprima o astfel de miza para-doxala, dar centrala doctrinei sale. Virtutea, in cel mai inalt sens, este oare cunoastere, si asta poate ca rol al unei tehnici? Dilemele exersarii virtutii tin de paradoxul intelegerii sale ca mediere, relatie de participare intre doua naturi fundamental diferite. Platon lasa o mostenire ce inseamna mereu reluata cautare a rosturilor arete. Excelenta virtutii e descrisa ca symphonia, atunci cand este cautata efectivitatea ei in cetate, nu doar pentru individ. Virtutea a fost mai apoi inteleasa si ca dispozitie a actiunii, rectitudine a vointei, eliberare, putere, cadru experiential, laborator, cale catre implinirea Binelui, ori putinta participarii ierarhice la Bine. Ultimele din aceste sensuri indica semnele prezentei paradigmei platoniciene a virtutii in gandirea patristica, apoi in cea bizantina. Participarea creaturii la necreat, indumnezeirea omului, este posibila prin arete, care este a omului dar nu vine din om: e din nou aici cautarea de a exprima ce inseamna „virtute”, sau cum este in limba romana, vartute. Rasaritul crestin e traditia ce pune in joc intelesul grecesc al virtutii, si nu poate sa nu o faca, caci rosturile practicii spirituale in acest orizont tin de caile prin care umanului se apropie de ce e mai presus, de divin.
Eseurile incluse in volum acorda un spatiul larg contururilor pe care Platon le da virtutii, cu precizarile si re-precizarile ce au inclus, pe de o parte, semnificatiile arete de pana la el, insa pe de alta stabilind o paradigma-reper pentru posteritatea sa. Aceste aspecte au fost in analiza cercetarii doctorale pe care am facut-o cu ani in urma si care primise o expresie in volumul Virtute si cunoastere la Platon. Paginile acelea aveau un pronuntat caracter tehnic, cu analize semantice si hermeneutica pe surse, facand ca textul sa fie mai putin accesibil nespecialistului. Eseurile cartii de fata includ elemente din acea cercetare, punand insa accent pe itinerantele semantice ale virtutii si a impactului acestora asupra rosturilor filosofarii.
Informatii conformitate produs
Platon este cele ce va exprima o astfel de miza para-doxala, dar centrala doctrinei sale. Virtutea, in cel mai inalt sens, este oare cunoastere, si asta poate ca rol al unei tehnici? Dilemele exersarii virtutii tin de paradoxul intelegerii sale ca mediere, relatie de participare intre doua naturi fundamental diferite. Platon lasa o mostenire ce inseamna mereu reluata cautare a rosturilor arete. Excelenta virtutii e descrisa ca symphonia, atunci cand este cautata efectivitatea ei in cetate, nu doar pentru individ. Virtutea a fost mai apoi inteleasa si ca dispozitie a actiunii, rectitudine a vointei, eliberare, putere, cadru experiential, laborator, cale catre implinirea Binelui, ori putinta participarii ierarhice la Bine. Ultimele din aceste sensuri indica semnele prezentei paradigmei platoniciene a virtutii in gandirea patristica, apoi in cea bizantina. Participarea creaturii la necreat, indumnezeirea omului, este posibila prin arete, care este a omului dar nu vine din om: e din nou aici cautarea de a exprima ce inseamna „virtute”, sau cum este in limba romana, vartute. Rasaritul crestin e traditia ce pune in joc intelesul grecesc al virtutii, si nu poate sa nu o faca, caci rosturile practicii spirituale in acest orizont tin de caile prin care umanului se apropie de ce e mai presus, de divin.
Eseurile incluse in volum acorda un spatiul larg contururilor pe care Platon le da virtutii, cu precizarile si re-precizarile ce au inclus, pe de o parte, semnificatiile arete de pana la el, insa pe de alta stabilind o paradigma-reper pentru posteritatea sa. Aceste aspecte au fost in analiza cercetarii doctorale pe care am facut-o cu ani in urma si care primise o expresie in volumul Virtute si cunoastere la Platon. Paginile acelea aveau un pronuntat caracter tehnic, cu analize semantice si hermeneutica pe surse, facand ca textul sa fie mai putin accesibil nespecialistului. Eseurile cartii de fata includ elemente din acea cercetare, punand insa accent pe itinerantele semantice ale virtutii si a impactului acestora asupra rosturilor filosofarii.
Dan Chitoiu (n. 1961, Targu Ocna, Bacau, Romania) este profesor universitar la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi. Director al Institute for the Study of Values and Spirituality si Coeditor al Journal for Research in Values and Spirituality. A publicat monografii si capitole in volume din taraa si strainatate (Springer, Routledge) si peste o suta de studii in reviste din domeniul umanist. Profesor invitat la universitati de top de pe intreg mapamondul, intre care Cambridge University, Boston College, Fudan University, Catholic University of Australia, Macao University. Director de proiecte de cercetare internationale, cu rezultate si impact pe plan mondial. Membru al mai multor societati stiintifice internationale, intre care Council for Research in Values and Philosophy (USA), American Academy of Religion (USA), Society for Promotion of Byzantine Studies (UK).
Virtutea, in cel mai inalt sens, este oare cunoastere, si asta poate ca rol al unei tehnici? Dilemele exersarii virtutii tin de paradoxul intelegerii sale ca mediere, relatie de participare intre doua naturi fundamental diferite.
Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.
Scrie un review
Produse similare
Filosofia comunicarii - Constantin Stroe
Wabi-sabi pentru artisti, designeri, poeti si filosofi - Leonard Koren
Transcendenta si imanenta - Ion Popescu
Despre vietile si doctrinele filozofilor - Diogenes Laertios
De la musuroi la Everest. Ratiune si magie
Monahismul in Dobrogea de la origini pana in zilele noastre
