„Nimeni care pune mana pe plug si se uita indarat nu este potrivit pentru imparatia lui Dumnezeu” (Luca IX, 62).
M-am gandit la avertismentul Mantuitorului, nu doar acum, la editarea celui de-al doilea volum de PArticole de suflet, ci in multe randuri cand am inceput o activitate si indoiala mi-a dat tarcoale, facandu-ma sa ma intreb daca drumul pe care merg duce la Dumnezeu, daca alegerile facute se imbraca in bine si frumos. Cred mult in traditie si continuitate, in pastrarea ritmului si puterea consecventei. In duhovnicie, ma intalnesc des cu situatia in care cineva care a primit canon sa citeasca trei psalmi pe zi, de exemplu, uita sau nu il implineste, dar recupereaza, citind sase sau noua psalmi in zilele urmatoare. Dar nu bifarea exterioara a canonului conteaza, nu cifrele si respectarea formala a medicamentului spiritual; schimbarea vine deodata cu improprierea unui obicei, unui mod de a trai. Nu sase sau noua psalmi, ci nici o zi nu pot sa respir fara sa citesc din Psalmi.
De aceea, dupa ce volumul I din PArticole a continut editoriale aparute in revista Dimitrios intre 2012 si 2016, paginile care va asteapta sa le parcurgeti acopera intervalul 2016 – 2020. Daca prima parte a articolelor s-a ivit in preajma Craciunului trecut, iar actualul in parfum pascal, la doar patru luni distanta, va asigur ca un posibil al III-lea volum va ajunge in mainile noastre de-abia prin 2024. Dar... „gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul” (Isaia LV, 8).
Va marturisesc si chibzuinta care a suflat in panzele corabioarei incarcate cu 100 de cufere pe care o aveti in palma. In primul rand, adunarea tuturor editorialelor in volum ar insemna un ajutor pentru cei care vor sa cunoasca preotul, duhovnicul, omul care le-a scris. Apropierea dintre persoane se face, in primul rand, la nivel sufletesc, asa ca scrisul, ca rezultat al miscarilor inimii (atunci cand autorul isi dezvaluie pe hartie cu adevarat ce simte, abandonand ipocrizia si dorinta de manipulare), poate desfiinta bariere de comunicare. Nu ignor posibilitatea ca unele dintre opiniile enuntate sa deranjeze pe unii; imi pare rau pentru disconfort, dar imi pare bine pentru exercitiul pe care trebuie sa il facem toti de a asculta fara patima, nervi si dorinte revansarde ce crede si simte celalalt. Exact ca in episodul biblic cu Iosif care, mergand spre fratii sai care il invidiau si intalnind un strain, ii spune aceluia: „Caut pe fratii mei” (Facere XXXVII, 16); adica, vreau sa ma apropii de ei, sa ne cunoastem, sa dialogam, caut calea spre inima fratilor mei. Cineva spunea ca daca ne-am apropia unii de altii, daca am incerca sa descoperim taina personala a semenilor, nu am putea rani pe nimeni. Ei, bine, intr-un context social framantat, ultimii 30 de ani au prilejuit dezbinari majore intre noi, pe teme politice, medicale, sportive si puteti continua dumneavoastra cu alte sute de exemple. Unitatea se poate dobandi prin ascultarea celuilalt si intelegerea perspectivei lui, fara doar si poate, o imbogatire spirituala neasemuita, pe care preotul are fericirea sa o primeasca in Sfanta Taina a Spovedaniei de la cel care isi marturiseste pacate, gandurile, fricile, emotiile.
In al doilea rand, poate, peste timp, cineva va dori sa inteleaga evenimentele de inceput de mileniu al III-lea din unghiul de privire si simtire al unui preot din mediul urban. Chiar si pentru cei care vor urma sa slujeasca la altarul preafrumoasei biserici Sfantul Dumitru din Centrul Vechi poate insemna o monografie spirituala si pastorala utila.
In fine, in al treilea rand, m-as bucura enorm ca randurile ce se vor desfasura in fata dumneavoastra sa insemne un ajutor pentru cei interesati de studiul Cateheticii sau Omileticii, asa cum ideile altor autori m-au inspirat si ajutat pe mine pana acum.
„Nu cugeta si nu face nimic, fara un scop placut lui Dumnezeu. Caci cel ce calatoreste fara scop, va osteni in zadar” (Sfantul Marcu Ascetul).