Lucrarea prezinta in cele doua parti – Evolutia conceptului de frumos si Despre dihotomia „frumos natural – frumos artitic” – istoria conceptului de frumos, relatia intre frumosul natural si frumosul artistic.
„Forta frumosului consta in puterea de a evoca perfectiunea absoluta. Frumosul artistic este considerat cristalizare a frumosului natural, pentru ca arta confera forma si stabilitate frumusetii mobile a regnului vegetal. Frumosul din natura, cu armonia formei specifice structurilor cristaline simple, dar si domeniului vegetal si configuratiei lumii animale, se desavarseste prin stabilitatea formei atemporale a artei. Prin urmare, arta nu este evadare din realitate, ci o integrare in ea. Chiar daca in secolul XX cuvantul frumos tinde sa dispara, Dufrenne considera ca arta nu a renuntat la frumusete. Frumosul este necesar ca mijloc de unitate si reconciliere a experientei fragmentate a secolului XX. In acest inconstient joc al echilibristicii, omul isi cauta semnificatia, neaga ceea ce exista si se intoarce sa cerceteze ceea ce a negat. Legile care guverneaza natura stapanesc mintea omului, modul lui de a percepe si de a reda. Aceleasi legi domina arta si natura. De fapt, ele exista in noi. Omul vede ceea ce stie. Ceea ce descopera, ceea ce i se reveleaza pe parcurs sunt datele proprii lui. Legatura dintre arta, natura si matematica are la baza numitorul lor comun – omul”.
Andra Panduru
Informatii conformitate produs
Lector univ. dr. Ioana Andra Panduru (n: 1965, Bucuresti)
Studii:
- 2004 - Doctor in Arte Vizuale - Estetica Artelor Plastice; U. N. A. Bucuresti.
-absolventa 1989 – Institutul de Arte Plastice si Decorative „Nicolae Grigorescu”, Bucuresti.
Experienta profesionala: 1991-1997 - asistent universitar; din 1997- pana in prezent - lector universitar - disciplina Anatomie Artistica, Universitatea Nationala de Arte, Bucuresti.
Andra Panduru descrie, in acest volum, rolul si implicatiile pe care „conceptul de frumos” le-a generat, de-a lungul istoriei, in estetica.
„Frumosul este o proprietate a intregii creatii, o descriere a nivelului ultim al existentei”.