Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Editura Universitara Antropologia spatiului sacru. Intre Mythos si Logos

ISBN: 978-606-28-0200-4

DOI: 10.5682/9786062802004

Anul publicării: 2015

Editia: I

Pagini: 238

Editura: Editura Universitara

Autor: Adriana-Claudia Citeia

Cod Produs: 9786062802004 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)

Cartea  se adreseaza studentilor masteranzi, din anul al II-lea de studiu al masteratului de Antropologie si istorie europeana, familiarizati cu istoria antica si medievala si avand minime cunostinte necesare de limba greaca antica (studiata optional in anul I, semestrul I, la cursul de civilizatie greco- latina).

  • Antropologia spatiului sacru. Intre Mythos si Logos

    Descarca

ADRIANA-CLAUDIA CITEIA

INTRODUCERE / 7

CAPITOLUL I:
TRANSDISCIPLINARITATEA IN VIZIUNEA LUI BASARAB NICOLESCU / 15
I.A. „Homo sui transcendentalis” / 28
I.B. Trasaturile atitudinii transdisciplinare: rigoare, deschidere, toleranta / 35

CAPITOLUL al II-lea
CUPLURILE METODOLOGICE IN ABORDAREA TRANSDISCIPLINARA / 38
II.A. Dezvoltarea abilitatilor exegetice: de la hyponoia homerica la transcuvinte / 41
II.B. Cupluri metodologice in hermeneutica textului istoric / 84
II.C. Cupluri metodologice. Exemple / 155
1. Matematica si teologie / 155
2. Istorie si matematica: relatia timp istoric – timp fractalic / 179
3. Filosofie si  matematica:  teoria  henadelor  si  a spatiilor scalare / 185

CAPITOLUL al III-lea
PERMEABILIZAREA  GRANITELOR  DINTRE DISCIPLINE / 200
III.A. Abordarea metairetica / 200
III.B. Permeabilitatea transconceptelor / 201
III.C. Neognosticismul-paradigma transdisciplinara / 214

CAPITOLUL al IV-lea
IDENTITATE MULTIPLA SI IDENTITATE DE HAPLOGRUP IN GANDIREA FILOSOFICA EUROPEANA / 217

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA / 227

Gradul ridicat de complexitate al unor subiecte aflate la granita dintre discipline, cum ar fi teologia politica, arhe-tipologia sau antropologia spatiului sacru impune competente strategice de tipul:
-    a invata cum sa inveti,
-    a invata cum sa compari,
-    a invata sa cunosti, in sensul capacitatii de a stabili legaturi intre cunostinte provenite din modele epistemice diferite.
A invata sa cunosti implica, din perspectiva demersului didactic transdisciplinar a invata sa utilizezi concepte de granita, sa descoperi zona de transparenta a acestora, unde este posibila compatibilizarea, „acomodarea” lor intr-un domeniu nou.
A invata sa cunosti inseamna a invata sa fii creativ, sa te familiarizezi cu evenimente, fenomene, date din istoria politica si din istoria gandirii, prin stimularea imaginatiei substitutive.
A invata sa fii se refera la conturarea propriilor opinii, a incurajarii apetitului pentru eruditie, in sensul sau clasic de curiozitate creatoare si asociere creativa de notiuni si concepte. A invata sa fii are, de asemenea sensul invatarii permanente.
Abordarea transdisciplinara a istoriei dezvolta o atitudine toleranta fata de „celalalt”, dialogul inter si transgenerational avand la baza respectarea opiniilor si credintelor diferite.
Dintre competentele enumerate, consider ca cea mai importanta este „a invata sa cunosti”, care se poate constitui intr-un fundament al didacticii transdisciplinare.
Abordarea transdisciplinara valorifica inteligenta dominanta a fiecarui student (lingvistica, logico-matematica, spatial-vizuala), capacitatea de rezolvare a unor situatii problematice.
Transdisciplinaritatea nu isi asuma rolul unei pan- discipline, capabile sa cuprinda sau sa organizeze intr-un alt mod evantaiul disciplinelor existente, ci este o modalitate de abordare a cercetarii disciplinare care are rolul de a „limpezi”  si a face accesibile si utile zonele dintre discipline si de dincolo de discipline, prin transfer epistemologic (de exemplu, transferul unor metode si concepte din matematica in istorie).
Perspectiva holistica, pe care o promoveaza transdisci- plinaritatea priveste studentul ca pe un partener de discutie
„capabil de asociatii semnificative, centrate pe arii largi de studiu”, scopul predarii si invatarii fiind acela „de a reflecta lumea reala, care este interactiva”.
„Realitatea” lumii capata insa, semnificatii noi. Realitatea nu inseamna doar ceea ce este vizibil, ceea ce este imediat accesibil, ci si suma constructelor imaginatiei transformate in timp, in modalitati de intelegere, de explicare a lumii, cu coordonatele sale cronotopice: spatiul metafizic, timpul fractalic, timpul-destin etc.
Abordarea transdisciplinara face posibila contemporaneitatea cu trecutul si cu viitorul, in sensul familiarizarii cu moduri de viata si de gandire aparent incompatibile cu cele ale contemporaneitatii si in sensul dialogului transgenerational, al grijii pentru generatiile viitoare, grija care impune dezvoltarea unei etici transgenerationale.
Asadar, in abordarea transdisciplinara istoria  nu inseamna doar trecut, ci o analiza complexa a enstazelor temporale, in sensul in care prezentul este „purtator” de trecut
si premiza a viitorului. Ideea de unitate si continuitate a enstazelor temporale are o importanta covarsitoare, deoarece studentul intelege „utilitatea” trecutului, trecutul in dimensiu- nile sale dinamice, vii, ideea de continuitate istorica si de validare a viitorului prin prezent.
Didactica transdisciplinara contribuie la formarea unei versatilitati intelectuale in sensul abordarii policronice a istoriei si a capacitatii de adaptare la etapele formarii unui anumit tip de gandire (magico-mitica, religioasa, filosofica, stiintifica).
Proiectarea demersului didactic pe metode interactive este esentiala, deoarece studentul percepe acest demers ca pe o aventura intelectuala, avand ca punct de plecare surse antice si medievale fascinante, ca literatura Hekaloth, Merkabah sau Mi’raj, aparute in contextul intilnirii dintre gnosticism, iudaism, crestinism, islam, intr-un interval cronologic familiar- cel al secolelor IV-IX (studiat la cursurile si seminariile generale si optionale) si intr-un spatiu abordat nu din perspec- tiva geografiei istorice, ci a psiho-geografiei si geografiei identitare: Imperiul Roman Tarziu si Imperiul Bizantin, ca loc de intalnire al unor curente filosofico-religioase de sinteza.
Studiul antropologiei spatiului sacru necesita o abordare transdisciplinara, paradigma metodologica aleasa fiind aceea a cuplurilor metodologice istorie-matematica, filosofie- matematica, elocvente in explicarea unor paradigme de gandire centrate pe explicarea spatiului ca emanatie a Divinitatii.
Relatia spatiu sacru-spatiu profan este fundamentala in definirea identitatii parepidemice, specifice omului religios si construite in jurul ideii comune gnosticismului, iudaismului si crestinismului, ca omul este strain si calator pe pamant, originea si destinatia sa fiind Paradisul.
Nevoia de „cuantificare”, de masurare a spatiului sacru a dus la aparitia unui limbaj specific geografiei psihanodice, cu „etajele”, „palatele”, frontierele sale, dar si a unui limbaj dogmatic, mai usor de inteles si de insusit cu ajutorul matematicii.
Spatiul sacru, perceput axial:
-cu axa verticala psihanodica si nousanodica, impartita la rindul sau in
zona pozitiva - a Pleromei, Paradisului, etajelor Hekaloth etc, si
zona negativa - a Kenomei, Infernului si
-cu axa orizontala - a locurilor de memorie, de pelerinaj este astfel mai usor de inteles si de imaginat.
Aflat la limita dintre Paradis si Infern, dintre memorie si uitare, omul antic si medieval este punctul nodal, locul de intalnire al spatiului sacru cu spatiul profan, al timpului istoric cu timpul eshatologic, conditia sa de fiinta parepidemica fiind dificil de explicat cu metodele clasice ale inter, multi si pluridisciplinaritatii.
Limbajul utilizat in „descrierea” spatiului sacru este alegoric, simbolic, apofatic (de definire prin negatii a sacrului si spatiului sacru). Cursul prezinta trasaturile si limitele limbajului specific literaturii si iconografiei spatiului sacru, pentru a defini un loc de intalnire intre exprimabil si inexprimabil, intre cuvant si tacere mistica.
Cartea Antropologia spatiului sacru din perspectiva transdisciplinara se adreseaza studentilor masteranzi, din anul al II-lea de studiu al masteratului de Antropologie si istorie europeana, familiarizati cu istoria antica si medievala si avand minime cunostinte necesare de limba greaca antica (studiata optional in anul I, semestrul I, la cursul de civilizatie greco- latina).

www.editurauniversitara.ro

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!