De cate ori ai folosit un ton bland pentru a aplana un conflict? De cate ori ai ascuns ce simti pentru a menaja sentimentele celui de langa tine? Munca emotionala nu ocoleste aproape nicio femeie si niciun individ care apartine unui grup minoritar.
O bona, o infirmiera, pana si castigatoarea unui concurs de frumusete sunt toate nevoite sa depuna munca emotionala. Chiar si intr-un context profesional, obligatia de a-i servi pe ceilalti impune adoptarea ipostazei epuizante de mama, sau de sora impaciuitoare, sau de diva sexy si limiteaza drastic posibila exprimare a sinelui autentic. Paradoxul muncii emotionale este ca perceptia asupra capacitatilor femeilor este profund devalorizanta, ceea ce sustine in continuare patriarhatul si duce la desconsiderarea muncii prestate de acestea.
Identificand cauzele inegalitatii de gen, Rose Hackman ofera solutii viabile pentru viitor si pledeaza pentru o societate care sa recunoasca si sa remunereze corect aportul emotional al tuturor indivizilor.
ROSE HACKMAN este jurnalista si scriitoare de origine britanica, actualmente profesand in Detroit, SUA. Articolele ei cu privire la gen, rasa, munca, reglementari, accesul la locuinte si mediu – publicate in The Guardian – au atras atentia internationala asupra unor probleme pana atunci trecute cu vederea: politici americane, probleme inradacinate intr-o istorie a nedreptatii si cutume sociale complexe.
Una dintre cele mai mari poveri aruncate asupra femeilor si grupurilor minoritare este munca emotionala. Recunoasterea si valorizarea acesteia ar putea schimba insa ierarhia nedreapta de putere.