Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Editura Universitara Limba romana literara in traducerile succesive din Jules Verne

-7%
40,00 Lei 37,20 Lei

ISBN: 978-606-28-1047-4

DOI: https://doi.org/10.5682/9786062810474

Anul publicării: 2020

Editia: I

Pagini: 272

Editura: Editura Universitara

Autor: Gabriela Aurelia Chiran

In stoc
Limita stoc
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062810474 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)

Lucrarea de fata reprezintă o incercare de cercetare sistematică a fenomenelor și tehnicilor traductologice evidentiate în talmacirile romanesti ale romanului Le Château des Carpathes/ Castelul din Carpati, cu scopul de a releva marcile diacronice ale limbii romane literare, de-a lungul celor o suta douazeci si cinci de ani de confruntare cu scrierile lui Jules Verne.
Textul Le Château de Carpathes/Castelul din Carpati, despre care discutam aici, s-a bucurat de un succes deosebit in epoca si in posteritate, ajungand la sensibilitatea cititorilor romani, dar si a traducatorilor, intrucat acesta valorifica o limba literara in care terminologia stiintifica de la nivelul de popularizare a stiintelor se îmbina cu elementele stilului beletristic: un vocabular complex, presarat cu expresii metaforice, cu forme arhaice, regionale, dar mai ales cu imprumuturi, cu neologisme obtinute pe aceasta cale a imprumutului sau prin creatii interne partiale ori totale – calcuri lingvistice, derivate, compuse, conversiuni, combinatii intre toate acestea. In plus, romanul in cauza a reprezentat un prilej de mandrie nationala, dat fiind faptul ca Transilvania, un colt de tara romaneasca, a provocat un interes deosebit pentru anticipatorul stiintific francez – un autor de talie mondiala.

  • LIMBA ROMANA LITERARA IN TRADUCERILE SUCCESIVE DIN JULES VERNE

    Descarca


GABRIELA AURELIA CHIRAN s-a nascut in comuna Darmanesti, judetul Dambovita, la 11 mai 1980. Dupa absolvirea scolii gimnaziale in localitatea natala, a continuat studiile in cadrul Liceului „Ion Luca Caragiale“ din Moreni.
Este absolventa a Colegiului Universitar Pedagogic, sectia institutori - limba franceza (1999-2002), apoi a Facultatii de Litere, specializarea limba si literatura romana - limba si literatura franceza, in cadul Universitatii din Bucuresti (2004-2007). In anul 2019 a finalizat cursurile Scolii Doctorale de Stiinte Umaniste a Universitatii „Ovidius“ din Constanta, domeniul Filologie, cu o teza de lingvistica diacronica si traductologie, cu aplicatii pe traducerile romanesti din Jules Verne. 
Este autoarea mai multor comunicari si studii de specialitate prezentate in cadrul unor manifestari stiintifice nationale si internationale, a condus paneluri in cadrul unor colocvii si sesiuni de comunicari, iar din anul 2016 este membru in comitetul de organizare a Simpozionului International „Latinitate - Romanitate - Romanitate“.
O parte din rezultatele cercetarilor in domeniul Filologiei au fost publicate in reviste de profil si in volume colective precum DICE, Cultura si Comunicare s.a.

 

PREFATA (P. Gh. Barlea) / 7

SIGLE SI ABREVIERI / 13

INTRODUCERE / 15

CAPITOLUL 1
SCURTA ISTORIE A TRADUCERILOR DIN OPERA LUI JULES VERNE / 18
1.1.    Jules Verne in literatura universala / 18
1.2.    Nantes – Paris – Amiens: etapele devenirii lui Jules Verne / 19
1.3.    Un periplu prin viata si prin literatura / 25
1.4.    Receptarea lui Jules Verne in spatiul literar romanesc / 38
1.5.    Concluzii partiale / 59

CAPITOLUL AL 2-LEA
INTRE    TRADUCTOLOGIE    SI    GRAMATICA    CONTRASTIV- TIPOLOGICA / 61
2.1.    Conceptul de „traducere”: definitii, unitatea de traducere / 61
2.2.    Scurta istorie a traducerii / 65
2.3.    Tipuri de traducere / 70
2.4.    Procedee de traducere / 73
2.4.1.    Procedee de traducere directa / 74
2.4.2.    Procedee de traducere indirecta / 76
2.5.    Teorii ale traducerii / 82
2.5.1.    Teorii lingvistice cu privire la traducere / 84
2.5.2.    Teorii ale traducerii si estetica literara / 86
2.5.3.    Teorii semiotice sau „interpretative” / 86
2.5.4.    Teorii intemeiate pe contrastivitate / 87
2.6.    In jurul sensului unui cuvant / 88
2.6.1.    Teoria referentiala a sensului cuvantului / 92
2.6.2.    Analiza componentiala a sensului / 94
2.6.3.    Postulatele sensului / 96
2.7.    Probleme    ale    gramaticii    contrastiv-tipologice    din    perspectiva traductologiei / 98
2.7.1.    Ambiguitatea / 102
2.7.2.    Organizarea lexicala a structurii celor doua limbi aflate in contact / 105
2.7.2.1.    Sciziunea si focalizarea / 106
2.7.2.2.    Lacunele lexicale / 107
2.7.2.3.    Transcodajul oblic / 108
2.7.2.4.    Falsii prieteni / 111
2.7.3.    Transpozitia / 113
2.8.    Concluzii partiale / 116

CAPITOLUL AL 3-LEA
ANALIZA CONTRASTIV-TIPOLOGICA A TEXTULUI LE CHATEAU DES CARPTHES/CASTELUL DIN CARPATI, DE JULES VERNE / 118
3.1.    Un roman provocator pentru traducatorii romani / 118
3.2.    Intre traductologie si istoria romanei literare / 121
3.3.    Instrumente de lucru / 124
3.4.    Analiza contrastiv-tipologica a textului Le Chateau des Carpathes/ Castelul din Carpati / 125
3.4.1.    Analiza contrastiv-tipologica din perspectiva interactiunilor comunicative / 190
3.4.2.    Abordari contrastiv-tipologice ale clasei verbului / 224
3.5.    Concluzii partiale / 241

IN LOC DE CONCLUZII:
ASPECTE ALE LIMBII ROMANE LITERARE MANIFESTATE IN ISTORIA UNOR TRADUCERI / 248

BIBLIOGRAFIE / 265
 

Premisa de la care porneste lucrarea Gabrielei Aurelia Panait Chiran este aceea ca maturitatea unei limbi literare se poate aprecia si in raport de capacitatea de a reda scrieri straine de larga circulatie internationala. Le Chateau des Carpathes nu este, desigur, o capodopera a literaturii universale, nu este nici macar cea mai izbutita scriere a lui Jules Verne, dar este o carte care a marcat generatii intregi de cititori de pe toate meridianele globului pamantesc. Ea reprezinta, alaturi de romanele aceluiasi autor, De la Pamant la Luna, Ocolul pamantului in 80 de zile s.a., beletristica de popularizare a stiintei, cultivata in epoca marilor descoperiri stiintifice, a postindustrializarii europene, a calatoriilor de cercetare pe spatii largi ale Terrei. Atat prin perioada in care au fost scrise, cat si prin tematica lor, aceste texte reprezinta o anumita etapa din evolutia limbii franceze, cat si un anumit stil, acela care valorifica descriptia literar-stiintifica si demonstratia logica in stransa legatura cu fabulosul exotic si cu misterul. Altfel spus, scientismul popularizator de tip iluminist se imbina cu fabulosul de tip romantic, intr-o literatura realista, totusi, care prefigureaza epoca celor mai indraznete realizari ale cunoasterii si ale spiritului intreprinzator ale oamenilor. Asemenea texte inseamna nu numai o canava compozitionala si o structura morfosintactica marcate de spiritul vremii respective, ci si un vocabular foarte bogat, foarte eterogen, presarat cu exotisme referitoare la toponime, antroponime, la apelative vizand obiecte stranii, fenomene, procese, explicatii stiintifice sau fantezist-superstitioase s.a.m.d.

Prin urmare, confruntarea limbii romane cu un asemenea text poate da o imagine interesanta asupra posibilitatilor denotative si expresive ale acesteia, in diferite etape ale evolutiei sale istorice. Aceasta este premisa subiacenta a cercetarii intreprinse de Gabriela Chiran, din care se desprinde principalul obiectiv al studiului. Toate scrierile lui Jules Verne au fost traduse in romana, multe dintre ele – destul de curand dupa aparitia lor, dar niciuna nu s-a bucurat de prestigiul castigat in ochii editorilor si, ca urmare, ai traducatorilor romani, ca Le Chateau des Carpathes. Motivul este lesne de inteles: actiunea romanului se petrece in spatiul geografic romanesc.

Chiar daca Transilvania facea parte, in epoca, din Imperiul Austro-Ungar, chiar daca unele nume de locuri si de personaje au primit, in textul francez, rezonante germano-maghiare, autorul a intuit destul de bine „duhul” locurilor, amprenta identitara romaneasca, dupa cum ne-am exprima astazi.

Hermeneutica ulterioara, critica genetica, editarile stiintifice ale operei lui Jules Verne au scos la iveala tratatele de geografie fizica si economica, albumele si hartile, notele de calatorie din care si-a extras acesta detaliile pentru crearea unei asa-zise „culori locale”. O presupusa calatorie de documentare in Transilvania, punctata si de o relatie romantica cu o frumoasa localnica nu au putut fi probate convingator. Dincolo de toate acestea, pentru romani, cartea despre care vorbim aici a fost si a ramas un prilej de mandrie nationala. Nici nu-i trebuie mult unui popor relativ mic, situat la margine de imperii, cu istorie zbuciumata si cu o cultura scrisa edificata in conditii dificile, pentru a nutri asemenea sentimente!

Cert este ca prima versiune romaneasca a vazut lumina tiparului la numai cinci ani de la aparitia originalului in editia princeps: Le Chateau des Carpathes, 1892, Paris: J. Hetzel et Cie, versus Castelul din Carpati. Roman din vieata poporului roman din Ardeal. Traducere de Victor Onisor. Cu o prefata de Dr. E. Daianu, Sibiu: „Tipografia” S.A., 1897. Au urmat alte sapte versiuni romanesti, la intervale destul de regulate, cel putin in prima parte a istoriei acestor traduceri, ritmicitatea incadrandu-se in ceea ce tanara cercetatoare afirma, citand studii anterioare, ca ar insemna revizuiri necesare in istoria culturii oricarui popor care tine sa re-echivaleze cartile de referinta ale omenirii la un interval de circa trei decenii, astfel incat sa se mentina o legatura fireasca cu evolutia limbii literare a comunitatii respective de cititori. In spatiul romanesc, asadar, sunt consemnate traducerile succesive ale lui Ion Pas (1929); Vladimir Colin (1980); din nou Vladimir Colin (1992), intr-o editie usor revizuita; Traian Fintescu (2004); Dorina Oprea (2010); Gabriel Malaescu (2017); Mariana Riza (sine anno). In total, asadar, opt versiuni romanesti – in 120 de ani!

Obiectivul central al studiului Gabrielei Chiran consta in stabilirea marcilor diacronice ale limbii romane literare in acest interval de timp.

Problema se pune in termenii finalizarii unui amplu proces de normare a limbii romane in perioada numita „de tranzitie” (1880-1920), prin eforturile Academiei Romane, ale scolii romanesti de toate gradele, ale marilor publicatii, ale scriitorilor romani din epoca. Apoi, discutia poate fi largita la diversele tipuri de conditionari interne si externe ale procesului de conturare si rafinare a stilurilor functionale, incepand cu cel beletristic. Este vorba despre raportul dintre elementele arhaice si regionale, pe de o parte, si cele din limba literara standardizata, oarecum, in etapele ulterioare „epocii de tranzitie”, pe de alta parte. Avem in vedere perioada interbelica, marcata de o dezvoltare impresionanta a literaturii romane; perioada postbelica, divizata intre evolutia obiectiva a cunoasterii si comunicarii umane si limitarile de expresie impuse de un regim politic opresiv; apoi, in sfarsit, vorbim despre traducerile realizate in ultimele trei decenii (1990-2019), marcate prin deschidere fata de orice tip de manifestare spirituala si de receptare nestingherita decat de eventualele piedici materiale, a oricarui tip de creativitate, pe plan extern si intern. Dintr-o alta perspectiva, pe acest fond, al materialului lingvistic general pe care il ofera limba romana intr-o etapa sau alta, problemele care se pun sunt acelea ale tehnicilor traductologice abordate de fiecare traducator (si se dovedeste ca se folosesc mai multe tipuri de tehnici si de solutii in fiecare grup relativ restrans de secvente lingvistice, cu o dominanta, evident). In sfarsit, dar deloc in ultimul rand, este vorba despre calitatile personale ale fiecarui traducator: a) gradul de cunoastere (aprofundare) a celor doua limbi puse in contact, la toate nivelurile sistemului (efecte fonetice, structuri morfosintactice, particularitati semantice, disponibilitati pragmatico-stilistice, determinari istoricogeografice, culturale, mentalitare; b) talentul de traducator si chiar de creator in limba proprie, conditiile de lucru, posibilitatile de documentare s.a.m.d.

Toate aceste probleme au devenit obiective ale cercetarii. La randul lor, ele au impus, ca in orice demers stiintific de acest fel, si structura lucrarii despre care vorbim aici. Dupa necesara introduce teoretica, autoarea consacra un capitol prezentarii generale a vietii si operei lui Jules Verne, apoi un altul teoriei generale a traductologiei. Acestea constituie infrastructura cercetarii propriu-zise, asigurand intelegerea metalimbajului si a judecatilor de valoare pe care Gabriela Chiran le formuleaza de-a lungul paginilor de analiza propriu-zisa.

Demersul analitic in sine, care reprezinta, firesc, capitolul cel mai intins in economia lucrarii, se deruleaza din perspectiva contrastivtipologica, „ceruta” in mod obiectiv de abordarea traductologica a unui text.

Dupa o scurta introducere in mecanismele gramaticii contrastiv-tipologice, analiza se axeaza pe trei directii de deconstructie traductologica a textului, dupa un criteriu care tine de teoria clasica a literaturii si, in egala masura, de teoriile textualiste si pragmatico-cognitive. Mai precis, se porneste de la ideea ca modurile de expunere dintr-un roman, cum este cazul de fata, respectiv descrierea, naratiunea si dialogul, trebuie sa constituie criteriul de grupare a textelor extrase pentru corpusul de lucru, alcatuit din unitati preluate din pasaje reprezentative ale acestora. Pentru fiecare dintre cele trei subdiviziuni se foloseste aparatul tehnic al actelor de vorbire specifice, asa cum sunt codificate acestea in lucrarile teoretice din domeniu.

Rezultatele sunt cel putin interesante pentru orice specialist preocupat de domeniile de cercetare implicate in aceasta abordare interdisciplinara: istoria limbii romane, traductologie generala si aplicata, gramatica contrastiv-tipologica, lexicologie, pragmatica discursului literar s.a.m.d. (…)

Stilul expunerii este, in general, de tinuta academica. Autoarea si-a insusit corect metodele de lucru si metalimbajul din cele doua domenii fundamentale de cercetare implicate – traductologia si gramatica contrastivtipologica, la care se adauga tehnicile, instrumentele de lucru si limbajul de specialitate din gramatica descriptiva, din istoria limbii, din dialectologie, teoria si istoria literaturii etc. (…)

Petre Gheorghe Barlea

www.editurauniversitara.ro

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!