Asumarea unei cercetări care privește activitatea masonică a baronului Samuel von Brukenthal s-a dovedit a fi o inedită și necesară provocare. Inedită, deoarece nici o altă lucrare nu a
surprins în mod particular parcursul masonic al acestuia, pentru a-i dezvălui vocația pentru Ordinul masonic. În același timp este și o provocare, deoarece drumul său reprezintă, într-un fel, o filiație cu activitatea pe care am desfășurat-o în loji masonice cu identitate asemănătoare.
Am scris această carte fără a intra în dezbaterile sau speculațiile care au apărut în spațiul public, în special după dezvelirea statuii lui Samuel von Brukenthal din fața Muzeului care îi
poartă numele, cu credința că aceasta poate da naștere unei noi imagini, care sa îl arate ca un om al timpului său, dominat de ideile Iluminismului, pe care le-a îmbrățișat. Am considerat că se cuvine și o nuanțare cu privire la atitudinea baronului în viața politică, non-masonică, bazată pe înțelegerea spiritului și mentalității acelor vremuri. Samuel von Brukenthal aparținea unei stări privilegiate și, ca orice membru al acesteia, având un titlu nobiliar, se exprima prin și în interesul acesteia. George de Lagarde a elaborat această teză, bazată pe realitatea existentă a unei societăți stratificate: în viaţa politică nobilul participă prin locul conferit de nobilitatea lui; el se dăruieşte fără rezerve stării privilegiate căreia îi aparţine, în care şi prin care se exprimă, conform intereselor „de stare”. Aceasta rămâne una din trăsăturile fundamentale, deosebit de bine surprinsă de G. de Lagarde, valabilă pentru orice societate stratificată.
Pentru a înțelege istoria, este nevoie să pătrundem spiritul vremurilor. Nicolae Iorga îl considera pe Samuel von Brukenthal „un om înzestrat cu înalte calități intelectuale, cel mai mare fiu în istoria neamului săsesc”. În contextul economic și politic al acelui timp, numirea lui s-a dovedit a fi fost, pe moment, o soluție salutară, continua marele nostru istoric. Iar disputele
cu privire la activitatea sa politică, deseori criticată, poate fi așezată pe alte coordonate.
În etapa de pionierat a Francmasoneriei secolului al XVIII-lea, la aproape trei decenii de la crearea Marii Loji din Londra și Westminster, în Viena s-au pus bazele primei Loji masonice
(1742). Între cei dintâi transilvăneni care au intrat de timpuriu în contact cu această lojă, admiși în Ordinul franc-masonic, s-a numărat și tânărul Samuel von Bruckenthal, viitorul guvernator al Transilvaniei. Numele său va fi legat de multe alte loji din Germania (Halle, Berlin, Leipzig) și, indirect, din Transilvania (Sibiu).
În 1784, când se înființa „Marea Lojă Imperială” cu Mari Loji Provinciale în Austria, Ungaria, Cehia şi Transilvania, elita Francmasoneriei transilvănene îi va număra în rândurile ei și pe
membri ai familiei von Brukenthal: Michael4 (secretar gubernial și comite al Universității Săsești la 29 septembrie 1790) și Carl, amândoi membri în Loja St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiu.
Evoluția vieții masonice a baronului Samuel von Brukenthal poate fi diseminată în două planuri: cel al realității politico-militare și cel propriu Francmasoneriei. Acest din urmă plan a fost creionat pe diferențele existente în poziționarea a două state rivale - Austria și Prusia - nu doar din considerente politice, teritoriale și militare, ci și francmasonice. Meteorică în francmasoneria vieneză dar fructuoasă în Halle, cu conjenctură în Berlin, Leipzig și Jena, activitatea lui Samuel von Brukenthal presupune o analiză prudentă pentru perioada de la revenirea lui în Sibiu și până trecerea la Orientul Etern. De la 1777, funcția de guvernator a Transilvaniei interferează cu viața Lojei St. Andreas zu den drei Seeblättern, înființată la Sibiu în 1767. Chiar dacă nu a „lucrat” în această Lojă, se pare că a protejat-o, propunând și noi inițieri precum cea a lui Samuel Hahnemann, încercând să ducă tratative cu răsculații de
la 1784 prin intermediul medicului francmason Ioan Piuariu Molnar sau luând spre păstrare pentru o scurtă perioadă de timp documentele atelierului, atunci când s-a hotărât intrarea Lojei sibiene în adormire.
Este o pagină de istorie care se încadrează spațiului și timpului francmasonic românesc, istoria unui personaj care acum aproape trei secole îmbrățișase principiile Iluminismului și fundamentele progresiste ale masoneriei, dezvoltate prin elitele europene.