Cum au tratat Constantin Negruzzi, Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Victor Papilian, Marin Preda sau Radu Rosetti – in scrierile lor – subiecte precum senzualitatea si erotismul?
Mihai Eminescu, in „Amalia”, – de exemplu – ne va dezvalui patima unui tanar indragostit de o femeie casatorita, iar Victor Papilian, in „Manole, Manole, Mesterul Manole”, ne va prezenta mitul jertfei zidirii din perspectiva unui tanar care traieste o poveste de iubire cu sotia unui arhitect.
„Camera avea aspect de budoar rafinat si intim. Perdele grele pe la ferestre, un perete acoperit cu draperii albastre de plus, celalalt cu un covor persan, un divan acoperit cu perne de matase, apoi o mobila japoneza joasa, pentru ceai, si veioze cu abajururi de diferite culori.
– Iti place la mine? Nu-i asa ca e intim?
Raspunsei zapacit niste cuvinte fara sens si fara legatura”.
Manole, Manole, Mesterul Manole – Victor Papilian.
Informatii conformitate produs
Antologie intocmita de Petre D. Anghel
Petre D. Anghel (27 iulie 1940, Ciorogarla, judetul Ilfov) – editor si critic literar, este fiul lui Dumitru si al Anghelinei Anghel, tarani. Absolvent al Liceului „Spiru Haret” din Bucuresti (1958), a urmat cursurile Facultatii de Filologie ale Universitatii din Bucuresti (1958-1963). A devenit, in 1963, cadru didactic la Catedra de limbi moderne a Universitatii Politehnica din Bucuresti. Si-a luat doctoratul in stiinte filologice in 1984, cu o teza despre publicatiile conduse de George Calinescu.
A colaborat cu studii, articole, cronici si recenzii la „Revista de istorie si teorie literara”, „Forum”, „Limba si literatura”, „Orizont”, „Caiete critice” si „Luceafarul”, fiind preocupat indeosebi sa comunice informatii noi si texte mai putin cunoscute despre George Calinescu, Tudor Arghezi si Constantin Noica si sa recenzeze cartile unor critici si istorici literari de prestigiu.
Volumul „Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” de G. Calinescu. Dosarul critic (1993), prefatat de un amanuntit itinerar al receptarii, antologheaza documentele referitoare la etapele elaborarii monumentalei opere calinesciene – desprinse din corespondenta autor-editor – si reface traseul spiritual al acesteia, de la explozia aparitiei, perplexitatea comilitonilor si scandalul pro si contra la interzicerea ei in perioada comunista, batalia reeditarii si triumful final. Preluand o ipoteza lansata de Alexandru Piru cu privire la intentiile lui Eminescu de a scrie un roman cu tema bogatie-putere-amor, Anghel a concretizat-o in editia Aur, marire si amor (1992), fragmentele eminesciene alcatuitoare, selectate din manuscrise, sugerand ideea unui fir epic romanesc.
A mai restituit textul integral al primei editii din Hronicul mascariciului Valatuc, de Al. O. Teodoreanu (1992), insotit de un glosar si o ampla postfata, in care sunt evidentiate valoarea si unicitatea scrierii in contextul literar interbelic.
O antologie de texte din literatura romana, de la Costache Negruzzi la Marin Preda, avand ca dominanta erotismul, este volumul Au mai patit-o si altii (2001), conceput ca un „decameron romanesc”. Preocuparile de cercetator ale lui Anghel sunt evidentiate si de editarea, in colaborare, a lucrarii Basme romane (1996) de G. Dem. Teodorescu, intr-o lectiune noua a manuscrisului, insotita de un glosar si o amanuntita nota filologica.
Opera literara:
„Istoria literaturii romane de la origini vana in prezent” de G. Calinescu. Dosarul critic (in colaborare cu Rodica Pandele), Bucuresti, 1993; Si Domnul a zis, Bucuresti, 2003.
Editii:
Al. O. Teodoreanu, Hronicul mascariciului Valatuc, postfata editorului, Bucuresti, 1992; Un porc de cane, Bucuresti, 1992; Mihai Eminescu, Aur, marire si amor, Craiova, 1992; G. Dem. Teodorescu, Basme romane, Bucuresti, 1996 (in colaborare).
Cum au tratat Constantin Negruzzi, Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Victor Papilian, Marin Preda sau Radu Rosetti – in scrierile lor – subiecte precum senzualitatea si erotismul?
Mihai Eminescu, in „Amalia”, – de exemplu – ne va dezvalui patima unui tanar indragostit de o femeie casatorita, iar Victor Papilian, in „Manole, Manole, Mesterul Manole”, ne va prezenta mitul jertfei zidirii din perspectiva unui tanar care traieste o poveste de iubire cu sotia unui arhitect.
„Camera avea aspect de budoar rafinat si intim. Perdele grele pe la ferestre, un perete acoperit cu draperii albastre de plus, celalalt cu un covor persan, un divan acoperit cu perne de matase, apoi o mobila japoneza joasa, pentru ceai, si veioze cu abajururi de diferite culori.
– Iti place la mine? Nu-i asa ca e intim?
Raspunsei zapacit niste cuvinte fara sens si fara legatura”.
Manole, Manole, Mesterul Manole – Victor Papilian.