Pratique du voyage et representations de l’espace dans l’oeuvre de Maxime du Camp

ISBN: 978-606-28-0538-8

DOI: 10.5682/9786062805388

Anul publicării: 2016

Pagini: 250

Editura: Editura Universitară

Autor: Diana Ligia Tudor

Cod Produs: 9786062805388 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
  • Download
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
  • PRATIQUE DU VOYAGE ET REPRÉSENTATIONS DE L’ESPACE DANS L’ŒUVRE DE MAXIME DU CAMP

    Descarca
Diana Ligia Tudor

CUVANT INAINTE/ 7
AVANT-PROPOS/ 11
INTRODUCTION: Maxime Du Camp, un grand auteur méconnu? /13
CHAPITRE 1 : PRATIQUE DU VOYAGE/ 22
1.1. L’expérience de la quête de soi : le voyage/ 22
1.2. Épreuves viriles et autopromotion littéraire / 38
1.3. Modèles valorisés de voyageurs. Bons et mauvais « touristes »/ 55
1.4. La vision de la mort / 65
1.5. Moyens de déplacement. Sur l’hébergement /82
1.6. Notes de voyage/85
CHAPITRE 2: LE VOYAGEUR ET LE MODÈLE ENCYCLOPÉDIQUE/87
2.1. La mission archéologique / 91
2.2. Savoir scientifique /96
2.3. Le voyage d’instruction artistique/ 106
2.4. Légendes, croyances, pratiques magiques/ 115
2.5. Maxime Du Champ - pionnier de la photographie /119
CHAPITRE 3 : REPRÉSENTATIONS DE L’ESPACE/ 125
3.1. Édifices anciens et approches de l’espace /125
3.2. Les espaces autres/ 132
3.3. Nature et paysages/ 152
3.4. Coordonnées de l’espace citadin /170
CHAPITRE 4: IMAGES DE L’AUTRE À TRAVERS LES VOYAGES / 178
4.1. Pratique du voyage et regard de l’autre /178
4.2. Typologies et portraits de l’autre/185
4.3. Us et coutumes de l’autre/ 200
CONCLUSIONS/ 210
BIBLIOGRAPHIE /213
ADDENDA 1 : Repères bio-bibliographiques / 220
ADDENDA 2 : OEuvre et itinéraires de voyage /230
 

Teza de doctorat a doamnei Diana Ligia Tudor este o lucrare informata, solida, clara, aparand ca rezultat al unor eforturi meritorii de documentare si reflectie asupra unui subiect nou in cercetarea literara. Intradevar, opera lui Maxime Du Camp, in ciuda vastitatii si interesului ei, nu a fost decat sporadic studiata. Autoarea nu a beneficiat de modele care ar fi putut sa o ajute in demersul ei si nu a avut o bibliografie directa, care sa-I usureze sarcina, dovedindu-se capabila sa invinga aceasta dificultate majora si sa elaboreze o teza convingatoare.
Opera lui Maxime Du Camp este diversa si bogata. Conform subiectului sau, autoarea lucrarii abordeaza partea referitoare la relatarile de calatorie, incercand sa desprinda un specific, in raport cu alte scrieri de aceeasi factura, din secolul al XIX-lea. Cunoaste bine alte asemenea exemple ilustre, cat si bibliografia de specialitate a domeniului: teorii asupra calatoriei ca practica culturala, teorii ale peisajului, psihologia si poetica spatiului, istoria orientalismului, problematica alteritatii. Folosindu-le riguros, Diana Ligia Tudor abordeaza prin prisma lor tipul de practica a calatoriei si de relatare proprii lui Maxime Du Camp. Mi s-au parut interesante consideratiile referitoare la parcursul initiatic sau la virilizarea prin proba calificatorie a voiajului. In plus, autoarea ne expliciteaza inteligent denominatorul comun, semnificatia profunda a acestor modele diferite: ,,Nous pouvons affirmer que tous ces modèles de voyageurs ont en commun l’héroïsme, l’endurence, la vaillance, la constance, la virilité, qu’il s’agisse du domaine scientifique, encylopédique ou de celui religieux’’.
Capitolul 2 aduce in prim-plan elementele esentiale ale calatoriei pentru Maxime Du Camp. O concepea ca pe o misiune, in sensul cel mai inalt al cuvantului; facandu-se mandatat de catre Academia de inscriptii sau de catre Societatea de orientalistica, al carei membru era, cu o sarcina ce ii parea destinata binelui intregii omeniri, Maxime Du Camp se consacra trup si suflet indeplinirii ei. Avea, desigur, competente, iar misiunea avea importanta, dar nici una nici alta nu erau atat de mari pe cat le concepea el.
Crezandu-se un adevarat urmas al lui Champollion (cu care avea doar o oarecare inrudire), crezandu-se un adevarat orientalist, in timp ce cunostintele sale in domeniu erau mai degraba modeste, crezandu-se competent intr-o infinitate de domenii, de la zoologie la arheologie, de la arhitectura la geologie, de la heliografie la botanica, Maxime Du Camp se socoteste autorizat sa cerceteze si sa se pronunte intr-o infinitate de domenii. El pare sa fie din aceeasi categorie cu Bouvard si Pecuchet, cele doua personaje ale lui Flaubert.
Aceasta atitudine poate fi vazuta ca un mit ajuns la apogeu, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, acela al enciclopedismului si al stiintei atot-cunoscatoare si a-tot-puternica. Desigur, exista convingerea ca aceste calitati mitice se manifesta cu atat mai plenar asupra Orientului, miza de cunoastere completandu-se in cazul acesta cu miza de putere politica si de apropriere teritoriala. Oricum, exemplele date de autoare sunt revelatoare: ,,infinite calcule, cifre si masuratori’’, iar ,,autorul vrea sa verifice asertiunea potrivit careia sunetele produse de lebada-mascul in momentul mortii sunt mi/fa, iar de cea femela mi/re’’; autorul ar vrea sa copieze milioanele de hieroglife care acopera monumentele egiptene.
Capitolul despre ,,Reprezentarile spatiului’’ aduce de asemenea elemente interesante. Autoarea abstrage bine din noianul relatarilor ceea ce pare a fi o adevarata tehnica folosita de Maxime Du Camp pentru a-si apropria spatiul. Este vorba despre o dialectica prezent-trecut : ,,La description du Sphinx est significative à ce propos : elle repose sur deux types de contrastes : celui sur la verticale (présent-passé) - le paradigme de l’atemporalité (la grandeur et l’immobilité du Sphinx) opposé à celui de l’éphémère de la condition humaine, et également le contraste sur l’horizontale (proche-loin)’’. Configuratiile spatiale folosite de autor, tipurile de spatii heterotopice sau procedeele scopice (privire panoramica, construirea imaginilor, etc.) sunt si ele foarte bine puse in evidenta. Ar trebuit subliniat, de asemenea, in paginile consacrate reprezentarilor naturii si peisajelor, indigenta descrierilor, in raport cu cele similare, ale autorilor cunoscuti. Iata, spre exemplu, cum despre un parcurs apreciat ca fiind de o frumusete fara seaman, Maxime Du Camp nu face decat sa enumere speciile de copaci, marginindu-se sa adauge ca acestea erau ,,de toutes les formes’’ : in multe scrieri ale autorului lipseste concretizarea acestor forme, lipsesc, cu o exceptie, culorile, compozitia tabloului, impresiile. Este evident ca autorul prefera abordarea epistemica aceleia estetice, inventarul savant in locul perceptiei artistice si sensibile. Facand exceptiile cuvenite, cred ca ar trebui generalizata observatia referitoare la reprezentarile oraselor: ,,Du Camp possède parfois le regard cinématographique d’une caméra objective qui ne fait qu’enregistrer et inventorier dans une sèche tonalité objets, mouvements, édifices, humains’’.
In capitolul despre imaginile etniilor vizitate autoarea observa correct atitudinea de etnolog, care studiaza orientalul cu minutie si obiectivitate rece, asa cum studia monumentele si speciile animale. Maxime Du Camp nu il vede pe Celalalt ca fiind ireductibil in alteritatea lui misterioasa si admirabila. El crede ca Celalalt este perfect cognoscibil si ca nu este decat o problema de timp sau de efort pana sa il transparentizeze si sa il reduca, iar stupoarea in fata diferentei culturale i se pare mai degraba o naivitate. Cum poate sa fie sensibil la alteritate acela care se proclama cosmopolit?
Lucrarea suscita interesul si ofera raspunsuri pertinente, asupra carora autoarea a reflectat cu adevarat. Este clara, coerenta, corect scrisa in franceza si bine structurata. Diana Tudor a aprofundat foarte bine bibliografia esentiala a domeniului si opera cuprinzatoare a autorului studiat, reusind sa elaboreze o cercetare solida.Prof. Dr. Dolores Toma
 

Scrie un review


Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat in wishlist!

A fost sters din wishlist!