Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Mitul demistificarii- Otilia Sirbu
![Mitul demistificarii- Otilia Sirbu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/mitul-demistificarii-884289.jpg "Mitul demistificarii- Otilia Sirbu [1]")
Editura: Editura Universitara
Autor: Otilia Sirbu
Editia: I
Pagini: 208
Anul publicării: 2023
ISBN: 978-606-28-1649-0
DOI: https://doi.org/10.5682/9786062816490
Cod Produs:
9786062816490
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Secolul 21 este un secol ce nu trebuie izolat, analizat disparat, dus spre un viitor incert, optimist sau pesimist, asteptat sau anticipat.
Acest secol, ca si predecesoarele sale, nu-si poate fi propria cauza sau fireasca consecinta, caci istoria e insasi cheia a tot ce poate fi supus ei. Potrivit analizelor unor specialisti ai acestui domeniu, precum Reinhart Koselleck, dominanta ar fi nu doar „repetabilitatea pe fondul intangibilitatii”, ci insasi legatura dintre istorie si limba. Ea a putut influenta relatiile sociale, gandirea, politicul, religiosul, fenomenul uman in toate datele sale. Istoria este o „voce”. Depinde pe ce tonalitate poate fi interpretata, insa oricat de diferit ar fi abordata, ea ramane o voce.
Secolul 21 este consecinta istoriei si ceva mai mult decat atat. Acest secol este si istoria omului de inceput, prins in deplinatatea constientei transcendentului, este si istoria omului actual, prins in valtoarea propriei sale istorii derulata pe un fundal politic, social, religios, mistic, fundamentalist, etic, estetic etc. A uitat el ceva din ceea ce purta omul de inceput in pasii sai spre Dumnezeu? Sa speram ca nu, deoarece fiinta umana este purtatoare de divin, de nostalgia timpului mitic, una din caile sale de impacare cu ea insasi. Fiinta umana nu a uitat de mit. L-a inlocuit cu altceva un timp, l-a ignorat tot atat, insa in secolul 21 mitul se reintoarce in istoria prezenta a fiintei umane implorand-o sa tina seama de el.
Conf. univ. dr. Otilia Sirbu
Acest secol, ca si predecesoarele sale, nu-si poate fi propria cauza sau fireasca consecinta, caci istoria e insasi cheia a tot ce poate fi supus ei. Potrivit analizelor unor specialisti ai acestui domeniu, precum Reinhart Koselleck, dominanta ar fi nu doar „repetabilitatea pe fondul intangibilitatii”, ci insasi legatura dintre istorie si limba. Ea a putut influenta relatiile sociale, gandirea, politicul, religiosul, fenomenul uman in toate datele sale. Istoria este o „voce”. Depinde pe ce tonalitate poate fi interpretata, insa oricat de diferit ar fi abordata, ea ramane o voce.
Secolul 21 este consecinta istoriei si ceva mai mult decat atat. Acest secol este si istoria omului de inceput, prins in deplinatatea constientei transcendentului, este si istoria omului actual, prins in valtoarea propriei sale istorii derulata pe un fundal politic, social, religios, mistic, fundamentalist, etic, estetic etc. A uitat el ceva din ceea ce purta omul de inceput in pasii sai spre Dumnezeu? Sa speram ca nu, deoarece fiinta umana este purtatoare de divin, de nostalgia timpului mitic, una din caile sale de impacare cu ea insasi. Fiinta umana nu a uitat de mit. L-a inlocuit cu altceva un timp, l-a ignorat tot atat, insa in secolul 21 mitul se reintoarce in istoria prezenta a fiintei umane implorand-o sa tina seama de el.
Conf. univ. dr. Otilia Sirbu
-
Mitul demistificarii
Descarca
OTILIA SIRBU
Partea I
1. Misterioasa stare de veghe a mitului / 11
2. Existenta mitului / 17
3. Un mit incontestabil: Mircea Eliade / 21
4. Demistificarea, un act ritualic / 55
5. Seducatorul „om nou” si lustragiul de cizma sovietica / 62
6. Tipologia inchisorilor / 71
6.1. Metode de tortura / 72
6.2. Zarca Aiudului / 73
6.3. Monumente edificate pentru fostii detinuti politic / 75
6.4. Holocaustul rosu sau crimele in cifre / 77
6.5. Marturii in oglinda din lagarul comunist / 80
6.6. Colonia de munca de la Giurgeni / 81
6.7. Tortionari cu pensii enorme / 84
6.8. Si‑a iertat calaul / 86
6.9. Legea cultelor dictata de Stalin la Moscova / 87
7. Moscova dicta totul / 89
7.1. Unitatea speciala, NKVD / 90
7.2. Vremuri sincere, vremuri disimulate / 96
8. In toamna anului 1936 / 98
9. Cand nedreptatea nu oboseste / 04
10. Starea de insomnie / 110
11. O declaratie trista adusa din cotidianul nostru / 116
12. Un interviu pentru prezentul din noi / 117
12.1. Modernitatea materialista / 118
12.2. Deschiderea spirituala a transmiterii / 124
12.3. Guenon si criza lumii moderne / 129
12.4. Dimensiunea „spirituala” a existentei / 135
12.5. Alchimistii operativi continua sa lucreze in umbra / 144
13. La aproape un an dupa pandemie – 27 februarie 2021 / 153
14. Crize noi, vremuri vechi / 158
15. Puterea mitului – Joseph Campbell cu Bill Moyers / 160
16. Despre eroi si celebritati / 164
Partea a II‑a
1. Mitul renaste / 171
2. Planeta rosie / 176
3. Despre o carte si autorul sau / 181
4. Un exemplu – Schubert / 186
5. Miracolul de a trai / 187
6. Despre romantism – George Steiner / 193
7. Omul‑capsula, omul secolului XXI / 197
8. Asculta muzica in zilele tale ploioase / 201
9. In acelasi timp… lasa timpul sa vorbeasca! / 205
1. Misterioasa stare de veghe a mitului / 11
2. Existenta mitului / 17
3. Un mit incontestabil: Mircea Eliade / 21
4. Demistificarea, un act ritualic / 55
5. Seducatorul „om nou” si lustragiul de cizma sovietica / 62
6. Tipologia inchisorilor / 71
6.1. Metode de tortura / 72
6.2. Zarca Aiudului / 73
6.3. Monumente edificate pentru fostii detinuti politic / 75
6.4. Holocaustul rosu sau crimele in cifre / 77
6.5. Marturii in oglinda din lagarul comunist / 80
6.6. Colonia de munca de la Giurgeni / 81
6.7. Tortionari cu pensii enorme / 84
6.8. Si‑a iertat calaul / 86
6.9. Legea cultelor dictata de Stalin la Moscova / 87
7. Moscova dicta totul / 89
7.1. Unitatea speciala, NKVD / 90
7.2. Vremuri sincere, vremuri disimulate / 96
8. In toamna anului 1936 / 98
9. Cand nedreptatea nu oboseste / 04
10. Starea de insomnie / 110
11. O declaratie trista adusa din cotidianul nostru / 116
12. Un interviu pentru prezentul din noi / 117
12.1. Modernitatea materialista / 118
12.2. Deschiderea spirituala a transmiterii / 124
12.3. Guenon si criza lumii moderne / 129
12.4. Dimensiunea „spirituala” a existentei / 135
12.5. Alchimistii operativi continua sa lucreze in umbra / 144
13. La aproape un an dupa pandemie – 27 februarie 2021 / 153
14. Crize noi, vremuri vechi / 158
15. Puterea mitului – Joseph Campbell cu Bill Moyers / 160
16. Despre eroi si celebritati / 164
Partea a II‑a
1. Mitul renaste / 171
2. Planeta rosie / 176
3. Despre o carte si autorul sau / 181
4. Un exemplu – Schubert / 186
5. Miracolul de a trai / 187
6. Despre romantism – George Steiner / 193
7. Omul‑capsula, omul secolului XXI / 197
8. Asculta muzica in zilele tale ploioase / 201
9. In acelasi timp… lasa timpul sa vorbeasca! / 205
Fiecare memorie are sunetele ei... iar trecutul este memorie. Nu vom scapa de agonia din tot ce este acest timp care ne apartine, daca nu vom invata ritmicitatea iertarii prin prezentul care suntem!
Aceasta carte isi propune o analiza, printre alte analize, a fenomenului demistificarii, a mitului obligat sa il poarte in coordonatele sale. Un fenomen amplu care merita studiat comparativ cu celelalte tentative si reusite occidentale pentru a fi inteles, pentru a fi anulate controversele menite sa induca in eroare memoria si realitatea unei natiuni. De vreo douazeci si ceva de ani ‑ din cauza unui decalaj cultural dintre Romania si Occident (decalaj vizibil dupa 1989 consecinta a acelui regim comunist si a tot ce i‑a succedat) exista o influenta a unei mode, a unui apel al asa‑zisilor intelectuali, experti autodeclarati sustinuti de propriile echipe sau grupuri de interese oculte. Atat de priceputi in a anula in mentalul colectiv tot ceea ce ar putea fi elementul sau coagulant. O denigrare a stiintei, a rationalitatii, a filosofiei, a cinematografiei, a culturii, a mediului nostru creator de fond cultural autentic romanesc ‑ aceasta unicitate identitar romaneasca prin traditie, prin sincronism, prin raportul sau cu lumea pe care a creat-o, pe care o creeaza intr-un plan real dar neluat in seama de acesti prigonitori -experti.
O lucrare care pornind de la realitatea mitului ar putea echilibra printr‑o complexa documentare raportul dintre demistificare si idealizare, fenomene pe cat de nocive, pe atat de influente intr‑o lume imprevizibila precum cea a secolului 21.
Printre asa‑zisele victorii ale epocii comuniste in Romania s‑a numarat si aceea a crearii „omului nou” – un hibrid caruia nu trebuia sa‑i lipseasca niciuna dintre calitatile eroului de tip comunist-internationalist (adica sa fie egalitarist, antiimperialist, exponent al luptei de clasa, leal in mod absolut partidului), calitati carora ideologii regimului ceausist le‑au adaugat coordonata nationalista si protocronista, menita sa asimileze comunismul in istoria veche si noua a poporului roman. Evident ca un nationalism demagogic si concurential mai mult isi alunga adeptii decat sa‑i adune, si de fapt comunismul n‑a reusit sa‑i pacaleasca pe romani profitand de onestul lor patriotism. De aici a decurs insa o forma suplimentara de vulnerabilizare a sufletului romanesc, pentru care notiunile si principiile, mai ales cele vizand identitatea nationala, deveneau pentru el tot mai difuze.
Se vorbeste in mod curent ca evenimentele din 1989 au fost un act de anulare a unui regim, prin urmare de castigare a drepturilor, a libertatilor si a unei bunastari cuvenite, dar mult mai rar se focalizeaza spre o alta coordonata nu mai putin importanta: romanii au vrut sa‑si redobandeasca identitatea. O realitate care provoaca in continuare convulsii intr‑o societate ce traieste printr‑un decalaj cultural, existential in raport cu lumea, cu ea insasi, cu nesansa ei de a se accepta valoric. De vreme ce nu putem vorbi dupa atata timp de o psihanaliza a comunismului, de o preocupare anume pentru multiculturalism, de recunoastere valorica individuala, de identificare a notiunii de lider&sef, de un raport corect intre egoism si ratiune, de vreme ce nu putem vorbi deschis despre toate acestea si multe altele inseamna ca, identitar, pierdem lupta cu noi insine. „Omul nou” nu exista, cata vreme nu vom intelege actiunile contrare comportamentului real social.
Omul isi delimiteaza un „univers de siguranta”, in care se simte la adapost, si pe care‑l apara prin ziduri de cetate sau prin sisteme de aparare magica, ca sa folosim o formula a lui Mircea Eliade. Dincoace se afla el insusi, omul, incuibat in „acasa”, adica in locul unde este bine si armonie. Dincolo este necunoscutul datator de temeri motivate, din partea caruia te astepti la rau, la destructie, la urat, la dizarmonie.
Oamenii care traiesc dincoace alcatuiesc o categorie compacta de insi „asemenea”, care se recunosc unii pe altii, care stiu la ce sa se astepte unii de la altii, care au fost si ieri impreuna si vor fi si maine – ei sunt cei care au ridicat zidurile de cetate, ei sunt cei care le apara. Se numesc impreuna – mai presus de oricare alt nume – „noi”, si se disting in mod voluntar de ceilalti. Iar ca sa ajunga aici, anterior ei au trecut prin etapa ineludabila a asumarii colective a portretelor/imaginilor celorlalti. Altfel spus, a penalizarii celorlalti prin imaginile negative, cu ajutorul carora sunt identificati.
„Strainul” este prin excelenta un personaj negativ; nu ar putea fi altfel, decat daca s‑ar lepada de propriile daturi si le‑ar lua pe ale noastre. Klaus Heitmann a atras luare‑aminte asupra unui fenomen: odata ce o societate/colectivitate a facut pasul de a identifica un „strain”, el va face in mod automat si al doilea pas, acela de a‑l identifica in postura de „dusman”. Odata identificat ca „dusman”, el se arata instantaneu ca este rau, urat si agresiv. Daca nu era el, ne era mai bine – de aceea suntem suparati pe el.
Lumea s‑a cladit ca arhetipuri (mental) –asa cum insista René Girard in cartile sale, mai ales in Prabusirea Satanei – pe violenta, pe sacrificiul asigurator al statu quo‑ului, care este un act de violenta, pe omorul ritual fondator, care este un act de violenta si el, pe putere, care este tot un act de violenta. Imaginea despre cei ce nu fac parte dintre „noi” si de la care ne asteptam, intr‑un fel sau altul, la acte agresive, este o imagine violenta. Imagologia este modalitatea prin care oamenii sunt inclusi in grupul „alor nostri”, unde castiga sentimentul ca se apara, odata ce stiu cine sunt ceilalti. „Noi” este o notiune extrem de rodnica si fundamental violenta, prin care omul este indus ca centru si masura. Centru, pentru ca lumea incepe, de jur imprejur, dincolo de delimitarile stabilite pentru „noi”; masura, pentru ca toate criteriile dupa care este judecata si evaluata lumea pleaca de la modelele stabilite prin „noi”.
Aceasta carte isi propune o analiza, printre alte analize, a fenomenului demistificarii, a mitului obligat sa il poarte in coordonatele sale. Un fenomen amplu care merita studiat comparativ cu celelalte tentative si reusite occidentale pentru a fi inteles, pentru a fi anulate controversele menite sa induca in eroare memoria si realitatea unei natiuni. De vreo douazeci si ceva de ani ‑ din cauza unui decalaj cultural dintre Romania si Occident (decalaj vizibil dupa 1989 consecinta a acelui regim comunist si a tot ce i‑a succedat) exista o influenta a unei mode, a unui apel al asa‑zisilor intelectuali, experti autodeclarati sustinuti de propriile echipe sau grupuri de interese oculte. Atat de priceputi in a anula in mentalul colectiv tot ceea ce ar putea fi elementul sau coagulant. O denigrare a stiintei, a rationalitatii, a filosofiei, a cinematografiei, a culturii, a mediului nostru creator de fond cultural autentic romanesc ‑ aceasta unicitate identitar romaneasca prin traditie, prin sincronism, prin raportul sau cu lumea pe care a creat-o, pe care o creeaza intr-un plan real dar neluat in seama de acesti prigonitori -experti.
O lucrare care pornind de la realitatea mitului ar putea echilibra printr‑o complexa documentare raportul dintre demistificare si idealizare, fenomene pe cat de nocive, pe atat de influente intr‑o lume imprevizibila precum cea a secolului 21.
Printre asa‑zisele victorii ale epocii comuniste in Romania s‑a numarat si aceea a crearii „omului nou” – un hibrid caruia nu trebuia sa‑i lipseasca niciuna dintre calitatile eroului de tip comunist-internationalist (adica sa fie egalitarist, antiimperialist, exponent al luptei de clasa, leal in mod absolut partidului), calitati carora ideologii regimului ceausist le‑au adaugat coordonata nationalista si protocronista, menita sa asimileze comunismul in istoria veche si noua a poporului roman. Evident ca un nationalism demagogic si concurential mai mult isi alunga adeptii decat sa‑i adune, si de fapt comunismul n‑a reusit sa‑i pacaleasca pe romani profitand de onestul lor patriotism. De aici a decurs insa o forma suplimentara de vulnerabilizare a sufletului romanesc, pentru care notiunile si principiile, mai ales cele vizand identitatea nationala, deveneau pentru el tot mai difuze.
Se vorbeste in mod curent ca evenimentele din 1989 au fost un act de anulare a unui regim, prin urmare de castigare a drepturilor, a libertatilor si a unei bunastari cuvenite, dar mult mai rar se focalizeaza spre o alta coordonata nu mai putin importanta: romanii au vrut sa‑si redobandeasca identitatea. O realitate care provoaca in continuare convulsii intr‑o societate ce traieste printr‑un decalaj cultural, existential in raport cu lumea, cu ea insasi, cu nesansa ei de a se accepta valoric. De vreme ce nu putem vorbi dupa atata timp de o psihanaliza a comunismului, de o preocupare anume pentru multiculturalism, de recunoastere valorica individuala, de identificare a notiunii de lider&sef, de un raport corect intre egoism si ratiune, de vreme ce nu putem vorbi deschis despre toate acestea si multe altele inseamna ca, identitar, pierdem lupta cu noi insine. „Omul nou” nu exista, cata vreme nu vom intelege actiunile contrare comportamentului real social.
Omul isi delimiteaza un „univers de siguranta”, in care se simte la adapost, si pe care‑l apara prin ziduri de cetate sau prin sisteme de aparare magica, ca sa folosim o formula a lui Mircea Eliade. Dincoace se afla el insusi, omul, incuibat in „acasa”, adica in locul unde este bine si armonie. Dincolo este necunoscutul datator de temeri motivate, din partea caruia te astepti la rau, la destructie, la urat, la dizarmonie.
Oamenii care traiesc dincoace alcatuiesc o categorie compacta de insi „asemenea”, care se recunosc unii pe altii, care stiu la ce sa se astepte unii de la altii, care au fost si ieri impreuna si vor fi si maine – ei sunt cei care au ridicat zidurile de cetate, ei sunt cei care le apara. Se numesc impreuna – mai presus de oricare alt nume – „noi”, si se disting in mod voluntar de ceilalti. Iar ca sa ajunga aici, anterior ei au trecut prin etapa ineludabila a asumarii colective a portretelor/imaginilor celorlalti. Altfel spus, a penalizarii celorlalti prin imaginile negative, cu ajutorul carora sunt identificati.
„Strainul” este prin excelenta un personaj negativ; nu ar putea fi altfel, decat daca s‑ar lepada de propriile daturi si le‑ar lua pe ale noastre. Klaus Heitmann a atras luare‑aminte asupra unui fenomen: odata ce o societate/colectivitate a facut pasul de a identifica un „strain”, el va face in mod automat si al doilea pas, acela de a‑l identifica in postura de „dusman”. Odata identificat ca „dusman”, el se arata instantaneu ca este rau, urat si agresiv. Daca nu era el, ne era mai bine – de aceea suntem suparati pe el.
Lumea s‑a cladit ca arhetipuri (mental) –asa cum insista René Girard in cartile sale, mai ales in Prabusirea Satanei – pe violenta, pe sacrificiul asigurator al statu quo‑ului, care este un act de violenta, pe omorul ritual fondator, care este un act de violenta si el, pe putere, care este tot un act de violenta. Imaginea despre cei ce nu fac parte dintre „noi” si de la care ne asteptam, intr‑un fel sau altul, la acte agresive, este o imagine violenta. Imagologia este modalitatea prin care oamenii sunt inclusi in grupul „alor nostri”, unde castiga sentimentul ca se apara, odata ce stiu cine sunt ceilalti. „Noi” este o notiune extrem de rodnica si fundamental violenta, prin care omul este indus ca centru si masura. Centru, pentru ca lumea incepe, de jur imprejur, dincolo de delimitarile stabilite pentru „noi”; masura, pentru ca toate criteriile dupa care este judecata si evaluata lumea pleaca de la modelele stabilite prin „noi”.
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Argoul in limba romana actuala - Daniela Eugenia Vodita
Limba romana pentru studentii straini. Teste si exercitii
Commercial Correspondence - Corespondenta comerciala in limba engleza
Start LR. Manual de limba romana pentru cetatenii straini
Zmei, draci si strigoi. Eseuri de hermeneutica a basmului popular romanesc
Gramatica aplicata a limbii ruse. Flexiunea nominala - Gabriel-Andrei Stan
Limba engleza fara profesor - Dan Dutescu
Dictionar scolar explicativ - Alexandru Emil M.
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro