Editura Universitara Ioan Bianu si bibliografia romaneasca in contextul cultural al epocii sale

nou
50,00 Lei
Volum distins cu PREMIUL I in cadrul Concursului de manuscrise IMPLINESTE UN VIS - sectiunea CARTE STIINTIFICA

ISBN: 978-606-28-1318-5

DOI: 10.5682/9786062813185

Anul publicării: 2021

Editia: I

Pagini: 344

Editura: Editura Universitara

Autor: Mihaela-Emilia Vladu

In stoc
Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062813185 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Prin alegerea acestei teme ne-am propus sa prezentam viata si activitatea culturala a lui Ioan Bianu, prestigioasa si complexa personalitate ce si-a lasat amprenta asupra vietii culturale si intelectuale romanesti, initiatorul unui nou orizont in domeniul biblioteconomiei, profesor universitar, cercetator si academician, care prin munca laborioasa, abnegatie si devotament a reusit sa ridice cateva dintre valorile culturale romanesti ale epocii sale la nivel european. 
Parcurgerea acestei lucrari vizeaza prezentarea principalelor etape pe care Bianu le-a traversat de a lungul intregii sale cariere din domeniul cultural, desfasurata intr-o perioada a clarificarilor istorice, aglomerate parca in rastimpul vietii academicianului: Unirea Principatelor (1859), proclamarea Regatului Romaniei (1881), Razboiul de intregire (1916-1918) si Marea Unire de la 1918.
Lucrarea noastra isi propune sa analizeze, in mod concret, Bibliografia romaneasca veche (1508-1830), cea mai importanta opera, unica in felul ei la data aparitiei, a distinsului lingvist si profesor, director al Bibliotecii Academiei Romane, considerat pe drept intemeietorul si organizatorul, pe baze stiintifice, a bibliotecii acestei institutii. 
Noutatea cercetarii noastre consta in viziunea personala in care am interpretat lucrarea cea mai importanta a lui Ioan Bianu, grupand in cadrul fiecarui secol fisele bibliografice ale cartilor inregistrate cronologic dupa cateva criterii: centru de tiparire, limba in care s- au tiparit, tematica volumelor (carti de cult, carti de instructie scolara, tratate de istorie, medicina, gramatica, carti de autor, carti cu continut filozofic si stiintific, carte straina tradusa), calendare, minee, carte beletristica, brosuri, hrisoave, carti de educatie gospodareasca), elemente comune de ornamentatie si grafica (ancadramente, elemente heraldice, gravuri, steme, initiale s.a.). Prin aceasta grupare am urmarit evolutia dezvoltarii tiparului, a diversificarii continutului tematic al cartilor, a ilustrarii grafice, a prezentei in Bibliografie a prefetelor si predosloviilor – in extenso sau fragmentar – care ilustreaza, la randul lor, inlocuirea progresiva a limbii slavone cu limba romana, si ulterior evolutia limbii romane catre limba literara, asadar evolutia culturii romane ilustrata de a lungul celor patru secole.
Sub aspect metodologic, am abordat aceasta tema din doua perspective, apeland la metoda istoric monografica si la metoda aplicativ-comparativa.
Pentru realizarea primelor doua capitole am recurs la metoda istoric monografica, prezentand sintetic aspecte din viata si activitatea academicianului Ioan Bianu si modul in care s-a implicat in organizarea si infiintarea scolii bibliografice romanesti.
Capitolul trei are caracterul unei lucrari aplicativ comparative, prin studierea grupata a fiselor cartii vechi ce compun corpusul Bibliografiei romanesti vechi.
Teza este structurata pe patru capitole principale ce poarta titlurile: Ioan Bianu si Biblioteca Academiei Romane, Ioan Bianu si abordarea evolutiva a bibliografiei romanesti, Conceptia bibliografica a lui Ioan Bianu in elaborarea Bibliografiei romanesti vechi. Cartea romaneasca veche (1508-1817) si Ioan Bianu si ecourile Bibliografiei romanesti vechi in contextul cultural al epocii. 
Aspectele biografice referitoare la Ioan Bianu le-am abordat in primul capitol, intitulat Ioan Bianu si Biblioteca Academiei Romane, organizat pe mai multe subcapitole ce cuprind: repere biografice, viata universitara la Bucuresti, studii in strainatate (centrele universitare din Milano si Paris), precum si activitatea sa la conducerea Bibliotecii Academiei Romane. 
Pentru cea de-a doua etapa a vietii sale, cea de dupa stabilirea in Bucuresti, am avut in vedere urmatoarele momente: perioada studentiei, ocuparea postului de ,,arhivar bibliotecar” al Academiei Romane, studiile in strainatate, ascensiunea profesionala dupa intoarcerea in tara, activitatile desfasurate si functiile detinute in diferite structuri institutionale.
Angajarea ca salariat al acestor institutii i-a deschis academicianului noi orizonturi in ierarhia profesionala, devenind astfel primul director al Bibliotecii Academiei Romane, membru corespondent si titular al Academiei Romane, facand parte din numeroase comisii academice, director administrativ, secretar al Sectiei Literare, secretar general si presedinte al Academiei, apoi vicepresedinte al forului academic pana la sfarsitul vietii.
Prezentarea noastra vizeaza, pentru aceasta etapa, atat activitatea desfasurata in domeniul stiintific, cat si in cel al invatamantului, in care Ioan Bianu s-a remarcat ca lingvist si profesor de limba si literatura romana la Liceul ,,Sf. Sava” si, ulterior, profesor al Universitatii din Bucuresti. 
Capitolul doi, intitulat Ioan Bianu si abordarea evolutiva a bibliografiei romanesti, reliefeaza punctual contributia lui Ioan Bianu la evolutia bibliografiei romanesti, cuprinzand etapa elaborarii planului Bibliografiei, Apelul si contributia colaboratorilor la constituirea fondului de carte veche al Academiei Romane, iar apoi la intocmirea lucrarii propriu-zise.
Orientandu-se dupa norme concepute de specialisti straini din domeniul bibliografiei europene, autorii concep in maniera originala planul Bibliografiei din 1895, Ioan Bianu partajand bibliografia romaneasca in trei categorii de carti: cartea romaneasca veche (1507-1830), cartea romaneasca moderna (de la 1831 pana astazi) si cartea straina privitoare la romani. Cea dintai concretizare a acestui plan bibliografic a fost intocmirea si publicarea Bibliografiei romanesti vechi (1508- 1830) realizata intre anii 1903-1912, in colaborare cu Nerva Hodos, ajutor de bibliotecar (tom. I-II si fascicolele 1-2 din tomul III), finalizata de Dan Simonescu, cel care va publica fascicolele 3-8 din tomul III, aparut in 1936 dupa moartea lui Ioan Bianu.
In al treilea capitol, intitulat Conceptia bibliografica a lui Ioan Bianu in elaborarea Bibliografiei romanesti vechi. Cartea veche (1508- 1817), ne-am propus sa stabilim locul pe care Ioan Bianu il ocupa in cultura romana prin semnificatia operei si activitatii sale in domeniul cartii romanesti vechi. 
Capitolul final, ce poarta titlul Ioan Bianu si ecourile Bibliografiei romanesti vechi in contextul cultural al epocii, este orientat catre interesul considerabil al specialistilor, in principal, manifestat pentru valoarea culturala a monumentalei lucrarii a lui Ioan Bianu, ecourile fiind urmarite atat in tara, cat si in strainatate. 
Redactarea unei astfel de lucrari, care include si cateva repere monografice, a impus o cercetare laborioasa a diferitelor tipuri de documente: unele aflate in arhiva, dar nevalorificate indeajuns sau deloc, altele deja publicate, ingloband asadar un material documentar vast.
Pentru prima parte a vietii sale, din Transilvania, informatiile existente in documente sunt succinte si lacunare, in comparatie cu cea de-a doua parte a vietii, in care sursele bibliografice folosite au caracter autobiografic sau au fost selectate de noi din corespondenta trimisa sau primita de Ioan Bianu de a lungul vietii. Anii de studii in strainatate (1881-1883) au fost reconstituiti din scrisorile catre profesorul sau Bogdan Petriceicu Hasdeu, pastrate in Arhivele Nationale ale Romaniei, pe baza carora am conturat cateva etape din viata si activitatea sa in calitate de bursier al statului roman. Aceste scrisori au fost publicate integral, dar fara interpretare, de Aurelian Sacerdoteanu in Studii si materiale privitoare la trecutul istoric al judetului Prahova, Ploiesti. 
Marieta si Petre Croicu, in lucrarea Scrisori catre Ioan Bianu, intocmita in cinci volume, editeaza o buna parte din corespondenta nepublicata pana atunci adresata lui Ioan Bianu de personalitatile veacului, din tara si strainatate. Cu toate acestea au ramas nepublicate numeroase alte scrisori din acest fond. Am recurs la aceste informatii pentru a ilustra diferite etape din viata universitara si academica a lui Ioan Bianu.
Teza se incheie cu desprinderea unor concluzii din analiza efectuata asupra vietii si activitatii lui Ioan Bianu in domeniul cartii vechi. Am considerat necesar sa prezint si Bibliografia operelor lui Ioan Bianu, organizata in patru sectiuni, cuprinzand 305 lucrari publicate de a lungul intregii vieti. Lucrarea noastra se incheie cu indicarea bibliografiei folosite la realizarea acestui studiu si cateva Anexe in care am reprodus documente si imagini reprezentative.
  • Ioan Bianu si bibliografia romaneasca in contextul cultural al epocii sale

    Descarca
MIHAELA-EMILIA VLADU

PREFATA  / 7

INTRODUCERE  / 11

I. IOAN BIANU SI BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE  / 15
1.1. Ioan Bianu. Repere biografice  / 15
1.2. Ioan Bianu – perioada studentiei la Universitatea din Bucuresti  / 19
1.3. Studii in centrele universitare europene Milano si Paris  / 23
1.4. Ioan Bianu la conducerea Bibliotecii Academiei Romane  / 30
1.5. Ioan Bianu la Biblioteca Academiei Romane in contextul generat de Primul Razboi Mondial  / 52
1.6. Ioan Bianu si evolutia institutional stiintifica a Bibliotecii Academiei Romane   / 56

II. IOAN BIANU SI ABORDAREA EVOLUTIVA A BIBLIOGRAFIEI ROMANESTI  / 65
2.1. Inceputurile si evolutia bibliografiei romanesti  / 65
2.1.1. Cataloagele de biblioteci, librarii si tipografii  / 67
2.1.2. Primele lucrari stiintifice bibliografice romanesti  / 71
2.2. Geneza bibliografiei romanesti la Academia Romana   / 77
2.3. Contributia colaboratorilor la elaborarea Bibliografiei romanesti vechi  / 91

III. CONCEPTIA BIBLIOGRAFICA A LUI IOAN BIANU IN ELABORAREA BIBLIOGRAFIEI ROMANESTI VECHI  / 99
3.1. Cartea veche in secolul al XVI-lea  / 107
3.2. Cartea veche in secolul al XVII-lea  / 125
3.3. Cartea veche in secolul al XVIII- lea   / 153
3.4. Cartea veche in secolul al XIX-lea  / 249

IV. IOAN BIANU SI ECOURILE BIBLIOGRAFIEI ROMANESTI VECHI IN CONTEXTUL CULTURAL AL EPOCII  / 300

BIBLIOGRAFIA OPERELOR LUI IOAN BIANU  / 310

BIBLIOGRAFIE  / 333

LISTA PRESCURTARILOR  / 344

Intr-un prezent in care disciplinele umaniste se infatiseaza tot mai indistinct intr-un peisaj aglomerat de studii sociale, politice, economice, juridice ori din alte domenii ale cunoasterii si in contextul inflatiei de informatie din mediul digital, a carei parcurgere este insotita de frustrarea ca, de cele mai multe ori, nu putem verifica si alege exact informatia esentiala care ne trebuie, intoarcerea la instrumentele de lucru clasice ale filologiei, situate intr-o istorie culturala bine asimilata, constituie o adevarata oaza de claritate. 
Cartea Mihaelei-Emilia Vladu completeaza o lucrare anterioara, Ioan Bianu – bibliografia romaneasca veche, aparuta la Editura Gens Latina din Alba Iulia in anul 2015 si vizeaza tocmai aceasta asezare clara si solida in universul informatiei umaniste. La baza cercetarii asupra contributiei filologice, bibliografice si culturale a savantului Ioan Bianu se afla teza de doctorat in Filologie a autoarei, cu titlul Ioan Bianu si bibliografia romaneasca in contextul epocii sale, coordonata de prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu si sustinuta in anul 2014 la Universitatea de Vest din Timisoara. 
Dublu licentiata, cu specializarile „Biblioteconomie si Stiinte ale Informarii” si  „Literatura si limba romana – Literatura si limba franceza (ambele licente obtinute de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti) si absolventa, pana in prezent, a doua programe de studii masterale la aceeasi Universitate („Gestionarea informatiei in societatea contemporana” si „Etnologie, antropologie culturala si folclor”), beneficiara a unor mobilitati de studii in Franta, la Universitatile din Dijon si Bordeaux, desfasurand o activitate pedagogica de profesor documentarist „de cursa lunga”, dublata de una la fel de nobila, de actiune si pedagogie culturala, in calitate de  fondator al Asociatiei culturale „Casa Ropotinului”, Mihaela-Emilia Vladu este o fiica a Campiei Romane, un om nascut in universul satului si impartasind, in mod mirabil pentru un tanar format in secolul XXI, valorile civilizatiei noastre traditionale: cultul familiei, al muncii si al patriei, dragostea de invatatura, principialitatea si temeinicia: vorba ei nu zboara niciodata „in vant”, ci este concretizata prin fapte bune si rodnice.
Cercetarea din volumul de fata este una monografica, propunandu-si sa reliefeze fatetele personalitatii si activitatii stiintifice a lui Ioan Bianu (1856 – 1935),  o activitate ce s- a desfasurat in contextul epocii de faurire a Romaniei moderne. Interesul special al autoarei se indreapta spre opera fundamentala a lui Bianu, Bibliografia romaneasca veche (1508 – 1830), redactata intre anii 1903 si 1912 cu ajutorul lui Nerva Hodos si a carei publicare se incheie postum, in 1936, cand Dan Simonescu trimite la tipar fascicolele 3-8 din tomul al treilea. Mihaela-Emilia Vladu analizeaza sistematic nu numai procesul de constituire a Bibliografiei, ci si istoria tipariturilor ce este oglindita de aceasta, continuturile si tipurile de publicatii, modalitatile de editare si nu in ultimul rand, evolutia limbii romane scrise in perioada cuprinsa intre sec. XVI si XIX.
Fara indoiala, pentru umanistii filologi, activitatea lui Ioan Bianu ramane legata de Academia Romana: in calitate de director al Bibliotecii acesteia, dar si de presedinte si vicepresedinte al Academiei, savantul a contribuit esential la consolidarea patrimoniului de carte, dar si a celui cultural imaterial (prin sprijinul acordat colectiei „Din viata poporului roman”) si mai ales, a creat si a aplicat un model modern de organizare a bibliotecilor si arhivelor, imbinand, in mod fericit, calitatile unui vizionar cu acelea ale unui administrator.
Cartea semnata de Mihaela-Emilia Vladu ne introduce, insa, si in laboratorul activitatii stiintifice a marelui carturar: de la apostolatul didactic la Liceul „Sf. Sava”, unde preda literatura romana, poetica si retorica la finalul secolului al XIX-lea, la cariera de profesor universitar la Bucuresti, pregatindu-si cu minutiozitate cursurile de literatura romana veche si moderna, la implicarea in misiunile de educare nationala si de sprijin al clasei taranesti, in calitate de membru al „Societatii geografice romane” si al „Societatii pentru Invatatura Poporului Roman” si desigur, la atat de importanta asumare a marilor proiecte din epoca ale Academiei Romane (revizuirea ortografiei si alcatuirea „Dictionarului limbii romane” fiind doar doua dintre acestea), Bianu apare ca un truditor neobosit, mereu inclus in comisii si comitete ce- i certificau competenta si aveau nevoie de calitatile si abilitatile lui exceptionale. 
Impresioneaza, in cartea de fata, profunzimea cercetarii prin apelul la toate sursele disponibile, de la opera tiparita la corespondenta si de la exegeze la periodice variate. In mod remarcabil, se valorifica informatia din sapte fonduri manuscrise inedite, intregindu-se, astfel, tabloul „evolutiv” al constructiilor intelectuale asezate de Ioan Bianu la temelia Romaniei moderne. Dar, intr-un plan mai discret, impresioneaza si portretul schitat pe parcursul acestui traseu initiatic, asa cum este orice apropiere monografica de viata unui om exemplar dintr un alt veac: „strans la punga”, dar cu simtul umorului, cu mare dragoste de tara si credinta in Dumnezeu, fara a se lasa prea impresionat de cei aflati la putere si aparandu-si cartile si manuscrisele cu o tarie de neclintit (asa cum a facut-o in „noaptea manuscriselor slavone” din 1917), Ioan Bianu ii cere cu insistenta colaboratorului sau, Ioan Micu Moldovan, in scrisoarea din 2/ 14 iunie 1898: „Ma rog, ma rog si iar ma rog sa ne dati mssul Mitropolitului Gheorghita Stefan Voda ca sa facem de pe el o copie sa nu cumva sa se prapadeasca din vreo nenorocire cel original, caci prea ar fi mare pacat, pe sufletul dumitale” (Nicolae Comsa, Corespondenta intre Ioan Micu Moldovan si Ioan Bianu: un capitol din corespondenta intre Blaj si Bucuresti, Blaj, Tipografia Seminarului, 1943, p. 70). 
Carturarul Ioan Bianu ne apare, din studiul autoarei acestei carti, ca un om deplin al epocii sale de mari prefaceri sociale si politice, angajat, alaturi de corifei ai culturii romane precum Hasdeu ori Maiorescu, in lupta de recunoastere si promovare a valorilor nationale. 
Fara indoiala, Mihaela-Emilia Vladu realizeaza o cercetare substantiala, nu numai prin informatiile inedite si analiza materialului Bibliografiei romanesti vechi pe baza unei sistematizari proprii, ci si prin luminarea unor aspecte ce tin de contextul cultural, mentalitatea, comportamentul si principiile calauzitoare ale intelectualilor din epoca lui Ioan Bianu, savantul patriot a carui mostenire se cuvine pastrata, onorata si dusa mai departe.

Conf. univ. dr. Ioana Ruxandra Fruntelata

www.editurauniversitara.ro

Scrie un review


Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!