Hamlet - principele Danemarcei. Drama in cinci acte si opt parti de la Shakespeare tradusa de D.P. Economu. Editie critica, studiu lingvistic si note de Aida Todi

Primele incercari de traducere a lui Shakespeare in limba romana dateaza din secolul al XIX-lea, iar unele dintre acestea, precum si cele din secolul urmator, au format, de-a lungul timpului, obiect de cercetare pentru cateva studii . Trebuie precizat ca, in prima perioada a receptarii lui Shakespeare in Romania, traducerile au avut la baza un intermediar francez , fapt explicabil prin relatiile culturale stranse cu Franta si prin cunoasterea acestei limbi de catre multi oameni de cultura romani. Printre primele piese traduse amintim Julius Caesar (Julie Cesar, tragedie in cinci acte de William Shakespeare, tradus de capitanul S. Stoica, Bucuresci, In tipografia lui Eliade, 1844).

Dupa cum remarca P. Grimm in studiul amplu consacrat traducerilor romanesti dupa capodopere ale literaturii engleze (Traduceri si imitatiuni romanesti dupa literatura engleza, in Dacoromania, an III, 1924, pp. 284-377), “traduceri romanesti, direct din englezeste, nu apar decat relativ tarziu si sporadic […]. Traduceri din literatura engleza, facute insa din limba franceza sau germana, uneori si din greceste sau din alte limbi, incepusera sa apara inca cu cateva decenii inainte si dupa aceea, pana astazi chiar, cele mai multe din operele literaturii engleze sunt traduse din frantuzeste sau nemteste.”

Analiza lingvistica si stilistica a traducerilor din secolul al XIX-lea ofera date importante in ceea ce priveste stadiile de evolutie a limbii romane literare (imbogatirea cu neologisme fie de provenienta engleza, la traducerile efectuate direct din engleza, fie cu imprumuturi din germana si mai ales din franceza, in cazul traducerilor prin intermediari, procedeu atat de frecvent in epoca). Secolul al XIX-lea reprezinta perioada de modernizare si consolidare a limbii romane literare; acest proces continua si se perfectioneaza in secolul XX si in zilele noastre, iar traducerile din opera lui Shakespeare au contribuit la imbogatirea si rafinarea mijloacelor de expresie.

Piesa care formeaza obiectul prezentului studiu (Hamlet principele Danemarcei; drama in cincĭ acte si optŭ partĭ de la Shakespeare, tradusa de D.P.Economu, Bucuresti, Imprimeria lui Ferdinant Om, 1855) reprezinta una dintre primele traduceri in limba romana a acestei opere shakespeariene. Mentionam ca ea a fost precedata de o traducere facuta de catre Ioan Barac (Amlet, Printul de la Dania. O tragodie in 5 perdele dupa Shakespeare), needitata, care se poate gasi in manuscris la Biblioteca Academiei Romane (mss. rom. 209). P. Grimm, care a studiat traducerile romanesti vechi dupa Shakespeare, precizeaza despre aceasta piesa ca “a mai avut alte doua editii, in 1857 si in 1859, ceea ce dovedeste ca a fost mult citita; e importanta intrucat a fost folosita multa vreme pentru reprezentatiile date de compania dramatica din Bucuresti, unde s-a jucat pentru prima data in 1884 si chiar mai tarziu, in 1886.“ 

Traducerea este realizata, dupa cum demonstreaza principalele trasaturi semantice si lexicale ale limbii folosite, dupa o traducere franceza , si prezinta, in general, particularitatile normei limbii romane literare de la jumatatea secolului al XIX-lea. Este vorba despre o perioada caracterizata prin intense framantari lingvistice, in care norma incearca sa se fixeze si se constata preocupari intense de imbogatire a vocabularului prin preluarea de cuvinte si sensuri din limbile de cultura ale epocii: franceza, italiana, germana.

In cele ce urmeaza am prezentat unele dintre principalele particularitati lingvistice ale textului, fara a oferi o evaluare calitativa a traducerii propriu-zise si fara a avea pretentia tratarii exhaustive a subiectului abordat. Am facut trimiteri, intre paranteze, la pagina din editia citata. Pentru intelegerea unor particularitati gramaticale romanesti de catre necunoscatorii limbii romane, am inserat in subsolul paginilor note, uneori ample, care explica anumite fenomene sau fac trimitere la momente din evolutia limbii romane; pentru cei interesati am amintit, in acelasi scop, rezultatele unor studii si cercetari romanesti.