Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
ISBN: 978-606-591-290-8
DOI: 10.5682/9786065912908
Anul publicării: 2011
Editia: I
Pagini: 215
Editura: Editura Universitara
Autor: Ionela Ionitiu
Gerunziul şi participiul englezesc, precum şi modurile corespunzătoare din limba română, ca moduri verbale nepredicative şi nepersonale au suscitat interesul lingviştilor străini şi români. În ciuda divergenţelor de opinii şi a abordărilor variate, esenţa acestora reflectă caracterul ambiguu, hibrid, verbal-nominal al participiului şi al gerunziului. Am preluat termenul de propoziţie gerunzială, respectiv propoziţie participială din gramatica limbii engleze. Gerunziul şi participiul formează în cele două limbi construcţii echivalente unor propoziţii subordonate. Am prezentat, în ambele limbi, gerunziul şi participiul ca formant morfologic şi temă liberă, tocmai pentru a-l putea diferenţia, în context, de gerunziul şi participiul – element constitutiv al construcţiilor echivalente unor propoziţii subordonate.
Lucrarea de faţă se constituie ca o analiză contrastivă în baza materialului lingvistic englez-român, analiză care vizează particularităţile gramaticale şi semantice ale gerunziului şi participiului. Am încercat, totodată, să analizăm felul în care se manifestă gramatical construcţiile echivalente unor propoziţii subordonate care apar în cele două limbi şi să demonstrăm că au acelaşi statut, respectiv construcţie tip propoziţie. Din aceste motive vom analiza atât particularităţile morfosintactice, cât şi posibilităţile formatoare ale acestor categorii verbal-nominale, abordarea fiind una sincronic-diacronică.
Scopul acestei lucrări este de a sistematiza rezultatele abordărilor lingvistice anterioare care analizează caracterul ambiguu, hibrid al celor două moduri, de a releva posibilităţile funcţionale ale gerunziului şi ale participiului, de aici derivând disocierea dintre formant morfologic /vs/ radical liber /vs/ propoziţie gerunzială, respectiv participială, de a le reda statutul de moduri predicative, prin reliefarea particularităţilor predicativ-verbale şi, implicit, propoziţionale ale construcţiilor echivalente unor propoziţii subordonate, de tip propoziţie gerunzială sau propoziţie participială, şi de a trasa posibilele asemănări şi deosebiri dintre cele două limbi, în contextul în care studiul contrastiv al celor două limbi distincte din punct de vedere al genezei – româna ca limbă romanică, engleza ca limbă germanică -, dar care aparţin aceleiaşi familii de limbi, respectiv familia limbilor indoeuropeane, are ca obiectiv principal stabilirea trăsăturilor comune şi divergente la nivel morfologic, sintactic sau semantic.
Lucrarea se constituie dintr-o introducere, şase capitole, concluzii, lista de izvoare şi bibliografie.
Primul capitol propune nu numai o abordare diacronică a gerunziului englezesc, care vizează originea şi evoluţia paralelă a construcţiilor ~ing, respectiv gerunziu, participiu prezent şi substantivul verbal, dar şi o abordare sincronică, în care reliefăm caracterul propoziţional al unor construcţii de genul: I consider his not asking so many questions a real problem / I consider him not asking so many questions a real problem / I consider not asking so many questions a real problem.
Cel de-al doilea capitol este o analiză diacronică-sincronică a gerunziului românesc care propune o disociere între gerunziu ca formant morfologic, implicat în realizarea modurilor şi timpurilor verbale compuse şi supracompuse, gerunziu ca radical liber, respectiv acea formă verbală nepersonală, invariabilă şi nonfinită care apare exclusiv în poziţii de subordonare, lipsit de variaţiile flexionare de timp, persoană şi număr, menţinându-şi în schimb toate valenţele combinatorii specifice verbului şi propoziţia gerunzială, respectiv acea construcţie absolută în care verbul la modul gerunziu se combină, în absenţa flectivului de acord verbal (de număr şi persoană), sau îşi conservă propriul subiect, diferent sau coreferenţial cu subiectul, obiectul direct sau indirect din propoziţia regentă.
Capitolul al treilea propune o analiză contrastivă a propoziţiilor gerunziale, din dorinţa de a evidenţia asemănările şi deosebirile de ordin morfosintactic dintre cele două limbi.
Capitolul al patrulea reprezintă o analiză sintactică unitară a propoziţiilor participiale, fie că vorbim despre acele structuri propoziţionale cu subiect în acuzativ sau nominativ guvernate de seria verbelor de percepţie, fie despre propoziţiile participiale circumstanţial-adverbiale.
Capitolul al cincilea readuce în discuţie participiul românesc, cu aceeaşi disociere între participiu ca formant morfologic /vs/ participiu ca temă absolută împlinită /vs/ propoziţia participială. Scopul acestui capitol este de a demonstra că şi în limba română putem vorbi despre propoziţii participiale de tip CP, întrucât ocurenţa conectorilor subordonatori şi a propriului subiect este posibilă – Odată plecaţi musafirii, ne-am delectat cu tortul rămas-, dar şi despre propoziţii participiale reduse selectate de verbele de percepţie fizică sau psihică, verbe performative, verbe cauzative, verbe epistemice, verbe de voinţă care permit avansarea subiectului subordonat ca obiect direct sau subiect al propoziţiei regente – Îl ştiam plecat în concediu; Filmul trebuie văzut-.
Capitolul al şaselea este o încercare de a stabili o serie de particularităţi morfosintactice specifice propoziţiilor participiale pe care le regăsim mai mult sau mai puţin în cele două limbi.
***
În forma ei actuală, această carte reprezintă forma revizuită a lucrării mele de doctorat cu titlul Structura internă a propoziţiilor gerunziale şi participiale în limbile engleză şi română, susţinută în septembrie 2011, la Facultatea de Litere a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, în faţa unei comisii având următoarea componenţă: prof.univ.dr. Luminiţa Cărăuşu (coordonator ştiinţific), prof.univ.dr. Lăcrămioara Petrescu (preşedinte), prof.univ.dr. Adrian Poruciuc, conf.univ.dr. Aida Todi şi conf.univ.dr. Daiana Cuibus, cărora ţin să le mulţumesc şi pe această cale: doamnei profesoare Luminiţa Cărăuşu, pentru că m-a acceptat ca doctorand, pentru îndrumarea activităţii mele ştiinţifice, pentru susţinerea permanentă, pentru încrederea şi ajutorul acordat; doamnei profesoare Aida Todi, pentru numeroasele adnotări, sfaturi şi sugestii în vederea publicării; doamnei profesoare Daiana Cuibus, pentru observaţiile şi recomandările care au contribuit la îmbunătăţirea lucrării în forma ei finală; domnului profesor Adrian Poruciuc, pentru discuţiile şi îndrumările deosebit de utile în analiza diacronică; familiei, pentru înţelegere şi sprijinul acordat pe parcursul redactării tezei.
Sper ca această carte să fie utilă tuturor celor interesaţi de limba engleză şi de aspectele contrastive ale celor două limbi.
Gerunziul şi participiul în limbile engleză şi română. Perspectivă contrastivă
DescarcaLucrarea prezentată ca teză pentru obţinerea titlului de doctor în filologie se distinge prin tema interesantă abordată, prin vasta bibliografie şi prin metoda de lucru care se dovedeşte a fi funcţională şi pertinentă. Ea se constituie dintr-un studiu constrastiv pe baza materialului lingvistic român-englez, vizând, aşa cum mărturiseşte autoarea în Introducerea lucrării, „particularităţile gramaticale şi semantice ale gerunziului şi participiului” (p.10) în limbile engleză şi română.
Ionela Ioniţiu subliniază, încă din primele pagini ale lucrării, că „gerunziul şi participiul formează în cele două limbi construcţii echivalente unor propoziţii subordonate” (p.10).
Autoarea încearcă (şi reuşeşte) să analizeze felul în care „se manifestă gramatical construţiile echivalente unor propoziţii subordonate care apar în cele două limbi” şi să demonstreze că gerunziul şi participiul „au acelaşi statut, respectiv construcţie tip propoziţie”.
Lucrarea sistematizează rezultatele abordărilor lingvisitice anterioare în legătură cu tema abordată, prezentând, în mod amănunţit, stadiul actual al cercetării, analizând „caracterul ambiguu, hibrid al celor două moduri”, relevând „posibilităţile funcţionale ale gerunziului şi participiului” şi trasând „posibilele asemănări şi deosebiri dintre cele două limbi” în privinţa modurilor verbale gerunziu şi participiu.
Studiul contrastiv al celor două limbi distincte din punct de vedere al genezei – româna, limbă romanică, engleza, limbă germanică –, dar care aparţin aceleiaşi familii de limbi, respectiv familia limbilor indoeuropene, are ca obiectiv principal stabilirea genului proxim şi a diferenţei specifice la nivel morfologic, sintactic şi semantic în privinţa construcţiilor gerunziale şi participiale, echivalente unor propoziţii subordonate, din limbile engleză şi română.
Autoarea preia termenii de propoziţie gerunzială şi propoziţie participială din gramatica limbii engleze în care se exprimă ideea că gerunziul, respectiv participiul reprezintă aşa-numite „propoziţii complement”, care pot satisface „poziţii sintactice nominale” şi care se caracterizează „printr-o distribuţie complementar-contrastivă”.
Sunt prezentate, referitor la ambele limbi, gerunziul şi participiul ca formant morfologic şi ca temă liberă pentru a putea diferenţia formele respective, în context, de gerunziul şi participiul – element constitutiv al construcţiilor echivalente unor propoziţii subordonate.
Lucrarea include o introducere, şase capitole (Structura internă a propoziţiei gerunziale în limba engleză, Structura internă a propoziţiei gerunziale în limba română, Structura internă a propoziţiilor gerunziale în limbile engleză şi română. Perspectiva contrastivă, Structura internă a propoziţiei participiale în limba enlgeză, Structura internă a propoziţiei participiale în limba română, Structura internă a propoziţiilor participiale în limbile engleză şi română. Perspectiva contrastivă), concluziile, lista de izvoare şi bibliografia. Fiecare capitol şi subcapitol începe cu un rezumat şi se termină cu anumite concluzii, în care autoarea subscrie unor opinii existente în literatura de specialitate sau îşi exprimă propria opinie în privinţa problemei în cauză.
De remarcat sunt capitolele contrastive Structura internă a propoziţiilor gerunziale în limbile engleză şi română. Perspectiva contrastivă (p. 120-127) şi Structura internă a propoziţiilor participiale în limbile enlgeză şi română. Perspectiva contrastivă (p. 187-197). În primul capitol contrastiv amintit, autoarea mărturiseşte că scopul acestuia este cel „de a sublinia cu argumente şi exemple unitatea sintactico-semantică dintre cele două limbi, care ar putea să constituie o bază solidă pentru eventualele convergenţe, analogii care vizează gerunziul şi, implicit, propoziţia gerunzială” (p. 120). Referitor la cel de al doilea capitol contrastiv se afirmă că „scopul acestui capitol este de a stabili o serie de analogii şi deosebiri de ordin morfosintactic între două limbi neînrudite, de a reliefa seria particularităţilor mai mult sau mai puţin comune care vizează propoziţiile participiale” (p. 187).
Privită în ansamblu, lucrarea Ionelei Ioniţiu întruneşte, cu prisosinţă, calităţile de exigenţă ştiinţifică şi de originalitate cerute unei teze de doctorat. Cu aceste argumente, susţinem că teza doamnei Ionela Ioniţiu – Structura internă a propoziţiilor gerunziale şi participiale în limbile engleză şi română, corespunde cerinţelor acordării candidadei a titlului de doctor în ştiinţe umaniste – filologie. Recomandăm cu căldură publicarea ei, pentru a face cunoscute publicului interesat rezultatele acestei cercetări. Sugerăm, ca titlu al cărţii, Gerunziul şi participiul în limbile engleză şi română. Perspectiva contrastivă.
Prof. univ. dr. Luminiţa Cărăuşu
Facultatea de Litere a Universităţii
“Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Asistent universitar doctor la Universitatea Ovidius Constanţa, Facultatea de Litere, Departamentul de limbi moderne
* * *
A frecventat Universitatea Ovidius, Constanţa, în perioada 1997-2001, cu diplomă de licenţă, domeniile principale studiate fiind: limba engleză contemporană; literatura engleză şi americană; teoria literaturii; limba română veche şi contemporană; literatura română şi limba latină.
În perioada 2001-2003 a fost profesor suplinitor la Universitatea Ovidius, Constanţa, Facultatea de Drept şi Administraţie Publică, iar în perioada 2003-2006 a fost preparator universitar la Departamentul de limbi moderne pentru facultăţi nefilologice, deservind Facultatea de Construcţii şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Din octombrie 2006 până în prezent este asistent universitar doctor la Facultatea de Litere, Departamentul de limbi moderne, deservind Facultatea de Construcţii.
În perioada 2001-2002 a urmat cursurile de Master, elaborând lucrarea cu tema: Teorii ale culturii, cultura mass-media, cultura de masă, doctrine politice, artă contemporană.
Ca urmare a participării la unele cursuri de specializare iniţiate de Generative Linguistics in Eastern Europe (GLEE): iulie-august 2008 în Poznan (Polonia) şi iulie-august 2009 în Debrecen (Ungaria), a obţinut Certificate of the 15th Central European Summer School in Generative Grammar şi Certificate of the 16th Central European Summer School în Generative Grammar.
Din 2007 până în 2011 a urmat studii doctorale pe domeniul „Lingvistică generală, morfologie, sintaxă, semantică, pragmatică”, titlul tezei de doctorat susţinută în septembrie 2011 fiind: „Structura internă a propoziţiilor gerunziale şi participiale în limbile engleză şi română”, coordonator ştiinţific prof. univ. dr. Luminiţa Cărăuşu.
A publicat o serie de lucrări şi studii ştiinţifice în domeniul specialităţii sale.
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 vanzari@editurauniversitara.ro