Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115

Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783

Acasă /
Filologie /
Functiile metaforei in poezia si in proza lui Camil Petrescu. Perspectiva hermeneutica

Functiile metaforei in poezia si in proza lui Camil Petrescu. Perspectiva hermeneutica

Name: Functiile metaforei in poezia si in proza lui Camil Petrescu. Perspectiva hermeneutica
Brand: Editura Universitară
SKU: 9786062817923
Price: 31.50 RON
Availability: InStock

~~45,00 Lei~~ 31,50 Lei

Editura: Editura Universitară

Autor: Stefana Dumitru

Ediția: I

Pagini: 300

Anul publicării: 2024

ISBN: 978-606-28-1792-3

DOI: 10.5682/9786062817923

În stoc

Limită stoc

Adaugă în coș

Cod Produs: 9786062817923 Ai nevoie de ajutor? 021 315 32 47 / 0745 200 357

Adaugă la Wishlist

Stefana Dumitru atrage atentia, de mai multe ori, asupra rasturnarii radicale de perspectiva care s-a produs, in ultimele patru decenii, prin „intelegerea" stiintifica si filosofica a fenomenului „metaforic", recunoscand, cu buna intuitie, anticiparea acestei rasturnari inca in filosofia culturii a lui Lucian Blaga.
Aportul mai strict de originalitate al operei in acest context si in aceasta perspectiva, vizeaza modalitatea de precizare a abordarii hermeneuticii pe care autoarea o adopta pentru investigarea rolului metaforei (in acceptia redefinita in textele literare ale lui Camil Petrescu). Stefana Dumitru nu se multumeste cu definirea generica ricoeuriana [...], ci face un pas curajos mai departe, menit sa sporeasca forta explicativa a aproximarii initiale, prin distingerea prealabila a unor functii textuale fundamentale ale acestei „strategii".
[...] Profilul analizelor, uneori exceptionale, realizate pe cele doua parcursuri textuale paralele, depaseste cu mult granitele si interesele unei simple exegeze literare (chiar daca informate hermeneutic!), impunand, fara indoiala, si valorizarea din unghiul domeniilor disciplinare mentionate (neoretorica, semiostilistica, poetica).

MIRCEA BORCILA

Functiile metaforei in poezia si in proza lui Camil Petrescu. Perspectiva hermeneutica
Descarcă

STEFANA DUMITRU

PREFATA / 11
ARGUMENT / 19
CAPITOLUL I. FUNCTIA COGNITIVA / 21
1.   Metafora – cheia hermeneutica a operei camilpetresciene / 21
1.1.    Stilul hermeneutic – primatul reflexibilitatii / 24
1.2.    Articularea sensului metaforic / 29
1.3.    Functia culturala a metaforei / 36
1.3.1.    Principiul existential – axiologic – semantic / 42
1.3.2.    Principiul existential – axiologic – sintactic / 49
2. Metafora cognitiva / 53
2.1.    Doua energii metaforice: Eros si Thanatos / 56
2.2.    Poemul Ideea – lumile posibile ale metaforei / 65
3.   Hermeneutica universului rotund – de la prima la ultima noapte / 74
3.1.    Metafore existentiale corelative / 74
3.1.1.    Structura metaforica a modelului cultural freudian / 75
3.1.2.    Focul dinlauntru / 79
3.1.3.    Focul din afara / 84
3.1.4.    Variatii de amplitudine ale iubirii   / 89
3.1.5.    Sublimarea iubirii / 95
3.1.6.    Absurdul ca sublim ratat / 98
3.2. Metafora noptii / 103
3.2.1.    Deschiderea campului metaforic / 104
3.2.2.    Verticalizarea metaforei / 113
3.2.2.1. Metafora iubirii / 114
3.2.2.2. Metafora razboiului / 121
CAPITOLUL AL II-LEA. FUNCTIA SIMBOLICA / 129
1. Simbolul poetic / 129
2. Simbolurile circulante / 133
2.1. Simbolurile biblice si crestine / 135
2.2. Simbolurile mitologice si livresti / 138
2.3. Simbolurile mortii / 139
2.4. Simbolurile universului interior / 141
3. Simbol si metafora simbolica in poemul Cocorul / 145
4. Reliefare simbolica / 161
4.1.    Mijloace de reliefare simbolica la nivel morfologic / 161
4.2.   Mijloace de reliefare simbolica la nivel sintactic / 168
5. Metafora si simbol in Patul lui Procust / 176
5.1. Structura metaforica a modelului triadic / 176
5.1.1.    Medierea retorico‑poetica a izotopiei logos in poemul Patul lui Procust / 179
5.1.1.1.    Proiectarea retorica a campurilor referentiale / 182
5.1.1.2.    Izomorfismul logos – constiinta / 185
5.1.1.3.   Soarele, semnul de aur – simbolul interioritatii   / 188
5.1.1.4.   Patul, arborele rasturnat – simbolul exterioritatii / 191
5.2.    Logosul – oglinda a sinelui in romanul Patul lui Procust / 195
5.2.1.    Doua domenii metaforice: inlauntru si in afara / 195
5.2.2.    Zborul – simbolul lumii interioare / 198
5.2.3. Geometria imperfecta – simbolul lumii exterioare / 207
5.2.4.    Iesirea in lumina a cuvantului / 213
5.2.5.   Eul transcendental intre oglinzi paralele / 218
5.3. Arhetipologie / 227
5.3.1.    Metafora catoptrica / 227
5.3.2.    Umbra – Androginul ‑ Trinitatea / 239
5.4. Niveluri de temporalitate / 245
5.4.1. Reprezentari temporale in poemul Patul lui Procust / 245
5.4.2.   Dualitatea timpului – zbor si imperfectiune / 254
5.4.3.   Timpul rostirii / 260
5.4.4.    Fiintarea in timp / 268
CONCLUZII / 278
BIBLIOGRAFIE / 284

Pentru aprecierea corecta a studiului de fata, mi se pare importanta, in primul rand, delimitarea cat mai clara a orientarii conceptuale si a obiectivelor specifice ale „perspectivei hermeneutice”, pe care Stefana Dumitru o adopta in investigarea semanticii metaforice din poezia si din proza lui Camil Petrescu. Autoarea contureaza aceasta incadrare teoretica intr-o prima sectiune, intitulata Metafora – cheia hermeneutica a operei camilpetresciene. Trebuie subliniat faptul ca efortul de precizare a orientarii de principiu constituie, fara indoiala, o dimensiune funda-mentala a lucrarii si, in acest spatiu conceptual, cred ca se poate detecta cel dintai pilon esential al aportului stiintific al acestei exegeze.
Dintr-o considerare sintetica si, inevitabil, simplificatoare, se poate aprecia ca autoarea isi justifica in mod legitim optiunea pentru o abordare hermeneutica a metaforei in opera studiata, prin cel putin trei aspecte esentiale. Mai intai, in fundalul filosofic al acestei optiuni, este invocata, cu bun temei, conceptia elaborata de Gadamer si, apoi, de Ricœur a constituirii sensului textelor printr-o deschidere mai cuprinzatoare spre configurarea „lumilor textuale”, care sa poata recupera, liminar, si viziunea heideggeriana a „fiintarii” si a Fiintei. Asumandu-si aceasta perspectiva a reintemeierii hermeneuticii pe baze fenomenologice, dominanta (desi, cel mai adesea, doar implicita) in studiile actuale ale textelor literare, Stefana Dumitru isi ancoreaza, in al doilea rand, cu particulara justificare, optiunea pentru aceasta orientare generala a lucrarii, prin recursul firesc la inegalabila rezonanta, in peisajul romanesc, a gandirii lui Camil Petrescu insusi prin raportare la opera filosofica fondatoare a fenomenologiei a lui Edmund Husserl. In al treilea rand – si acesta este aspectul cel mai important, din punctul de vedere al consecintelor directe asupra demersului investigational –, optiunea autoarei se justifica prin situarea obiectivelor specifice ale lucrarii in aval fata de „cotitura metaforica a hermeneuticii (fenomenologice!), propusa in prima parte a deceniului opt al secolului trecut, de catre Paul Ricœur (in special, prin celebra La Métaphore vive, din 1975). Acest moment crucial a avut, cum se stie, un impact decisiv si asupra (re)fondarii semanticii cognitive si a generat, in mare parte, si actuala „revolutie” a stiintelor cognitive in care se inscrie, ca „varf al sagetii”, si resurectia metaforologiei antropologice pe plan mondial. As insista in mod aparte asupra acestui ultim aspect, cu adevarat cardinal, pe care Stefana Dumitru il trateaza, pe buna dreptate, mult mai pe larg si asupra caruia va reveni, de altfel, mereu, de-a lungul intregii investigatii cu sentimentul, pe care il impartasesc, de noutate si de profunzime a lucrarii.
Stefana Dumitru atrage atentia, de mai multe ori, asupra rasturnarii radicale de perspectiva care s-a produs, in ultimele patru decenii, prin „intelegerea” stiintifica si filosofica a fenomenului „metaforic”, recunoscand, cu buna intuitie, anticiparea acestei rasturnari inca in filosofia culturii a lui Lucian Blaga. Prin „metafora” nu mai intelegem astazi, o „figura” si/sau un „ornament” ori o „impodobire” a vorbirii, intre altele de acelasi fel, ca in vechea retorica, ci o functie, ba chiar functia primara, fundamentala care sta la baza creatiei de continuturi cognitive sau „semantice” (in sensul cel mai larg) in toate activitatile culturale umane (artistice, nu doar literare, mitice, filosofice etc.). Aceasta natura functional creatoare sau „poetica” si, in acelasi timp, originar cognitiva - (functia culturala a metaforei) – se manifesta, la randul ei, „printr-un mecanism” sau o „operatie” fundamentala a mintii umane, ce constituie obiectul central al „paradigmei” actuale in studiile de metaforologie, si despre care se poate afirma, dincolo de intreaga diversitate a solutiilor explicative propuse, ca nu mai are nimic a face cu simpla substitutie de termeni sau cu transferul numelui din retorica traditionala. Dimpotriva, modul concret de realizare a inovatiei (numita metaforic) metaforice se deschide astazi unui imens spatiu de investigatii, in diversele universuri, campuri, tipuri, genuri discursiv textuale si in aceasta perspectiva ar trebui judecata, stricto sensu, noutatea investigatiilor pe care le-au propus, in ultima vreme, in metaforologie si unii cercetatori romani si care se regaseste in situarea conceptuala a exegezei de fata.
Aportul mai strict de originalitate al operei elaborate de Stefana Dumitru, in acest context si in aceasta perspectiva, vizeaza modalitatea de precizare a abordarii hermeneuticii pe care autoarea o adopta pentru investigarea rolului metaforei (in acceptia redefinita in textele literare ale lui Camil Petrescu). Stefana Dumitru nu se multumeste cu definirea generica ricœuriana („strategie de discurs aflata in slujba functiei poetice prin care limbajul (...) atinge nivelul mitic, unde functia sa de descoperire este in sfarsit eliberata”), ci face un pas curajos mai departe, menit sa sporeasca forta explicativa a aproximarii initiale, prin distingerea prealabila a unor functii textuale fundamentale ale acestei „strategii”. In acest scop, autoarea urmeaza calea, prefigurata deja la noi, de Tudor Vianu, in special in simbolul artistic, dar – as sublinia in mod aparte! – in spiritul reconstructiei, cu mijloace actuale, a teoriei dualitatii functionale a metaforicului din filosofia blagiana. Se recurge, in acest sens, la o specificare mai riguroasa, prin intermediul criteriilor definite in semiotica est europeana a culturii, pentru disocierea principalelor categorii functional tipologice ale textelor culturale: functia metaforica blagiana plasticizanta va fi corelata, in acest fel, cu criteriul implicit al categoriei textual culturale numite de Lotman sintactice, iar functia revelatoare cu principiul numit de semiotician semantic. Rezultatul acestor corelari este interpretat intr-un sens compatibil cu baza hermeneutic-fenomenologica initiala si el furnizeaza, de fapt, cheia hermeneutica a intregii exegeze. Intr-o formulare simpla, se propune, astfel, circumscrierea preliminara a celor doua functii metaforice fundamentale rebotezate functia cognitiva si, respectiv, functia simbolica – pornind de la care Stefana Dumitru isi orienteaza si ghideaza, in intregime, „incercarea de a intelege si de a (re)interpreta lumea operei lui Camil Petrescu”.
Am insistat asupra orientarii conceptuale a studiului de fata, deoarece, dupa convingerea mea, miza stiintifica liminara a lucrarii se sprijina pe acest temei. Autoarea identifica, in esenta, in functia cognitiva a metaforei, „un principiu care poate ordona semantica romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, precum si cea a unei parti a liricii lui Camil Petrescu (cea care are ca tema dragostea si razboiul)”. Cercetarea descopera, pe de alta parte, prin functia metaforica simbolica, „un nivel de sens superior”, cu „semnificatii noi, indreptate spre deschidere, devenire, nelimitare, raportate la temporalitate”, ca „o posibila cheie de acces in profunzimile romanului Patul lui Procust si in labirintul poemelor din ciclurile Transcendentalia si Versurile lui Ladima”. Este adevarat ca demersul de ansamblu prefigurat in aceasta formulare sintetica nu se va ingradi disciplinar, ci se va dezvolta, in sensul originar hermeneutic, sau al unei „critici literare” astfel intemeiate, cu alte cuvinte va urmari – in mod „transversal” (sau „transdisciplinar”), in raport cu domeniile delimitate ale neoretoricii, semiostilisticii sau poeticii – „intelegerea si interpretarea lumii operei”. Cele doua principii functionale, cardinale pentru „descifrarea” sensurilor metaforice, nu apar integrate, bunaoara, intr-o incercare de modelare a procesului creatiei de lumi si, eventual, de o definire tipologica a modului specific al acestei creatii literare la Camil Petrescu. In perspectiva adoptata de autoare, ele au, mai degraba, rolul unor criterii euristice menite sa ghideze descoperirea entitatilor semantice si a unei coerente (ordonari), pe care o stabileste, primordial, „reflexivitatea” receptorului, intr-o incercare de intelegere si de interpretare a continuturilor de sens, dar care nu vizeaza reconstructia unor principii ale actului creator originar al acestora. Stefana Dumitru isi asuma, cu alte cuvinte, doar sarcina care ii revine unei cercetari in „stilul hermeneutic” si pe care il recunoaste ca fiind determinat de „primatul reflexibilitatii”. Cu toate acestea, profilul analizelor, uneori exceptionale, realizate pe cele doua parcursuri textuale paralele, depaseste cu mult granitele si interesele unei simple exegeze literare (chiar daca informate hermeneutic!), impunand, fara indoiala, si valorizarea din unghiul domeniilor disciplinare mentionate.
Voi semnala, astfel, extrem de succint, de pe primul parcurs, mai intai, analiza patrunzatoare dedicata poemului Ideea, care ii prilejuieste autoarei tocmai relationarea directa cu perspectivele adiacente ale retoricii, poeticii si studiului „de granita”, al „lirismului reflexiv”. Metafora este vazuta aici, ca „nucleu al poeticitatii”, iar procesul metaforic, generator al sensului global al poemului, este descris prin „trinitatea formata din idei – joc – iele”. Stefana Dumitru surprinde, pornind, chiar de la motto-ul sau subtitlul poemului, o anticipare camilpetresciana a „teoriei lumilor posibile presupuse de metafora” din estetica lui Umberto Eco.
As remarca, de asemenea, cel putin doua secvente analitice redutabile, pe cel de-al doilea parcurs al lucrarii, anume: Structura metaforica a modelului triadic si Logosul – oglinda a sinelui in romanul Patul lui Procust, analize care se constituie, si ele, la interfata hermeneuticii cu neoretorica, semiostilistica si poetica. In cea dintai, se porneste de la o interpretare in sens hermeneutic a cunoscutului model triadic propus de Grupul din Liège, pentru a defini ethosul poetic (medierea opozitiei Anthropos – Cosmos prin izotopia Logos), valorizand, in acelasi timp, si nuantarea ei semiotica introdusa de A.J. Greimas pe aceasta baza, se urmareste, apoi, „medierea retorico-poetica a izotopiei logos” in poemul Patul lui Procust, nu doar printr-o „lectura tabulara” standard, ci si prin inscrierea „izomorfismului logos – constiinta in perspectiva explicativa a cercului hermeneutic. Punctul forte al acestei demonstratii il reprezinta, insa, integrarea, la nivelul lumilor simbolice ale „interioritatii”, a sugestiilor din poetica bachelardiana a spatiului si din „traseele antropologice” ale „structurilor imaginarului” definite de Gilbert Durand. In sfarsit, cea de-a doua secventa, consacrata logosului ca oglinda a sinelui in romanul Patul lui Procust, reprezinta, dupa opinia mea, explorarea cea mai aprofundata si mai temeinica din intreaga lucrare. Intre alte merite ale disocierilor sale, notez ca Stefana Dumitru deschide aici si posibilitatea valorizarii distinctiilor de sens metaforic-simbolice, in perspectiva poetica a constructiei textuale si/sau a creatiei de lumi pe baza modelului implicit al dinamicii metaforice, proiectate la nivel macrotextual, prin strategii diaforice, endoforice si epiforice (vezi recursul la schitarea si ilustrarea acestui model in investigatiile Lolitei Cornelius Zagaevschi, asupra romanului Luntrea lui Caron Cluj Napoca 2005 si ale regretatului Anton Horvath din Limbaj si poezie, Cluj Napoca 2018). Cei care vor trebui sa decida, insa, asupra pertinentei si fecunditatii contributiilor din aceasta sectiune, ca si din intreaga lucrare, vor fi, in cele din urma, exegetii operei lui Camil Petrescu si, in mod special, cei cu o buna formatie hermeneutic-fenomenologica.
Am convingerea ca lucrarea Stefanei Dumitru merita toata atentia, din partea cercetatorilor si criticilor literari, in primul rand din unghiul prezentat, al demersului temeinic si original, de mare forta, pe care il propune.

MIRCEA BORCILA
CLUJ NAPOCA

Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.

Scrie un review