Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 /// Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Conectorii sintactici in versiunile romanesti neotestamentare
![Conectorii sintactici in versiunile romanesti neotestamentare [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/blindu-anisoara_conectorii-sintactici-_bt-3352-4081.jpg "Conectorii sintactici in versiunile romanesti neotestamentare [1]")
ISBN: 978-606-28-1349-9
DOI: https://doi.org/10.5682/9786062813499
Anul publicării: 2021
Editia: I
Pagini: 184
Editura: Editura Universitara
Autor: Anisoara Georgiana Blindu Badea.
Cod Produs:
9786062813499
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvant inainte
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
Lucrarea semnata de Anisoara Georgiana BLINDU, casatorita BADEA, are ca obiectiv principal studiul evolutiei limbii romane literare de-a lungul secolelor al XVII-lea – al XX-lea, dintr-o perspectiva specifica, aceea a conectorilor logico-sintactici si discursiv-pragmatici. „Martorul” acestei evolutii este textul biblic, mai precis, textul celor patru „Evanghelii” din cuprinsul Noului Testament, in versiunile romanesti realizate de- a lungul ultimelor patru veacuri de cultura scrisa romaneasca. Se intelege din aceasta selectie ca traducerile textelor sacre crestine sunt considerate reprezentative pentru limba romana ingrijita din epoca fiecarei versiuni: fiecare noua talmacire din NT valorifica posibilitatile limbii primitoare din etapa respectiva de evolutie, pe de o parte, si contribuie la rafinarea mijloacelor de comunicare verbala scrisa, pe de alta parte.
Practic, corpusul de texte luat in considerare este format din sapte versiuni „mari” (adica, integrale, pe cat posibil) ale Tetraevanghelului; Noul Testament de la Balgrad (1648); Biblia de la Bucuresti (1688); Biblia de la Blaj (1795); Biblia de la Buzau (1854), Biblia Cornilescu (1924), Biblia in uz (1914/1934/1982), Biblia diortosita de Valeriu Anania (2001). La acestea se adauga, pentru analiza punctuala a unor aspecte gramaticale sau lexico-semantice, trimiterile la alte editii, cum ar fi Biblia de la Sibiu (1856 1858), texte din traducerile fragmentare din secolele al XVII- lea – al XVIII-lea s.a. De asemenea, pentru analiza unor forme si functii ale conectorilor sintactici, s-au facut comparatii cu diverse alte carti ale Noului Testament, dar si ale Vechiului Testament.
Recursul la metoda a fost determinat de tema lucrarii, pe de o parte, si de specificul corpusului de texte, pe de alta parte. Practic, conectorii gramaticali impun o multitudine de perspective in analiza formelor si comportamentului lor in enunturi si fraze. Atat conjunctiile propriu zise (simple, compuse, locutiuni), cat si substituitorii lor (pronumele si adverbele relative, diverse elemente conective de origine verbala, prepozitionala sau substantivala) apartin, firesc, structurii morfologice a sistemului limbii. Dar rolul lor in comunicare este logico-sintactic, asa incat orice analiza trebuie sa ia in considerare intreaga structura mai mult sau mai putin normata a limbii in discutie. In al doilea rand, perspectiva de tratare este in mod declarat diacronica, deoarece acelasi conector dintr un verset neotestamentar este urmarit in formele, topica si functiile lui sintactice, pragmatice, discursive in versiuni diferite, de-a lungul celor patru secole de evolutie a traducerilor din textele sacre.
Dar imaginea generala asupra subsistemului conectorilor din limba romana a fost creata in lucrare printr-o prezentare sincronica a acestora. A fost valorificata codificarea situatiei actuale a conectorilor, dar si a situatiei valabile, in linii mari, pentru cele trei sub etape importante ale evolutiei limbii: 1521-1688; 1688-1780; 1780-1920. In al treilea rand, orice text biblic redat intr-o limba moderna presupune cu necesitate perspectiva traductologica, deoarece orice text biblic „modern” reprezinta, in fapt, contactul dintre limba baza (greaca Noului Testament, in cazul de fata) si limba tinta (romana, in cazul de fata). In plus, o asemenea abordare il obliga pe cercetator sa procedeze la confruntarea cu versiunile intermediare (din latina, slavona, din limbi precum medio-bulgara, ucraineana, maghiara, germana, franceza s.a.), folosite ca texte martor pentru traducere. De fapt, deseori, asemenea intermediari au servit chiar ca texte sursa, mai mult sau mai putin declarate ca atare, in destule versiuni romanesti de larga circulatie.
Conectorii sunt selectati prin citarea versetelor fraze din mai multe versiuni si sunt comparati cu echivalentii din textul baza, grecesc, urmat de cei din latina, deseori si cu trimiteri la formele din slavona etc.
Toate acestea inseamna apelul la principiile, metodele de lucru si instrumentele mai multor domenii din ansamblul stiintelor cuvantului: gramatica istorica si gramatica descriptiv-normativa, apoi traductologia, cu supraordinatele sale nascute din bogata hermeneutica a comparatismului-istoric, respectiv gramatica contrastiv-tipologica, terminologia (transformata din subdomeniu al studierii lexicului, in stiinta de sine statatoare), istoria culturii etc. La randul lor, stilistica si pragmatica sunt impuse intr-o asemenea cercetare de valorile cu mare incarcatura logica, discursiva si gramaticala, pe de o parte, si ideologica, id est dogmatica, pe alta parte, a oricarui text biblic.
Structura lucrarii este, de asemenea, indatorata specificului unui astfel de subiect al cercetarii. A fost nevoie de un lung capitol consacrat descrierii subsistemului conectorilor din limba romana, asa cum apare acesta in gramaticile moderne (GAR, GALR, GBLR), dar si in gramaticile si istoriile limbii romane vechi. Apoi, in cateva paragrafe inserate in capitolele urmatoare, sunt sintetizate informatii cu privire la conectorii din elina secolelor I-III p.C., ba chiar si din latina, uneori – cum spuneam – si cu trimitere la formele slavone/slave pe care le vor fi avut sub ochi talmacitorii romani.
Practic, corpusul de texte luat in considerare este format din sapte versiuni „mari” (adica, integrale, pe cat posibil) ale Tetraevanghelului; Noul Testament de la Balgrad (1648); Biblia de la Bucuresti (1688); Biblia de la Blaj (1795); Biblia de la Buzau (1854), Biblia Cornilescu (1924), Biblia in uz (1914/1934/1982), Biblia diortosita de Valeriu Anania (2001). La acestea se adauga, pentru analiza punctuala a unor aspecte gramaticale sau lexico-semantice, trimiterile la alte editii, cum ar fi Biblia de la Sibiu (1856 1858), texte din traducerile fragmentare din secolele al XVII- lea – al XVIII-lea s.a. De asemenea, pentru analiza unor forme si functii ale conectorilor sintactici, s-au facut comparatii cu diverse alte carti ale Noului Testament, dar si ale Vechiului Testament.
Recursul la metoda a fost determinat de tema lucrarii, pe de o parte, si de specificul corpusului de texte, pe de alta parte. Practic, conectorii gramaticali impun o multitudine de perspective in analiza formelor si comportamentului lor in enunturi si fraze. Atat conjunctiile propriu zise (simple, compuse, locutiuni), cat si substituitorii lor (pronumele si adverbele relative, diverse elemente conective de origine verbala, prepozitionala sau substantivala) apartin, firesc, structurii morfologice a sistemului limbii. Dar rolul lor in comunicare este logico-sintactic, asa incat orice analiza trebuie sa ia in considerare intreaga structura mai mult sau mai putin normata a limbii in discutie. In al doilea rand, perspectiva de tratare este in mod declarat diacronica, deoarece acelasi conector dintr un verset neotestamentar este urmarit in formele, topica si functiile lui sintactice, pragmatice, discursive in versiuni diferite, de-a lungul celor patru secole de evolutie a traducerilor din textele sacre.
Dar imaginea generala asupra subsistemului conectorilor din limba romana a fost creata in lucrare printr-o prezentare sincronica a acestora. A fost valorificata codificarea situatiei actuale a conectorilor, dar si a situatiei valabile, in linii mari, pentru cele trei sub etape importante ale evolutiei limbii: 1521-1688; 1688-1780; 1780-1920. In al treilea rand, orice text biblic redat intr-o limba moderna presupune cu necesitate perspectiva traductologica, deoarece orice text biblic „modern” reprezinta, in fapt, contactul dintre limba baza (greaca Noului Testament, in cazul de fata) si limba tinta (romana, in cazul de fata). In plus, o asemenea abordare il obliga pe cercetator sa procedeze la confruntarea cu versiunile intermediare (din latina, slavona, din limbi precum medio-bulgara, ucraineana, maghiara, germana, franceza s.a.), folosite ca texte martor pentru traducere. De fapt, deseori, asemenea intermediari au servit chiar ca texte sursa, mai mult sau mai putin declarate ca atare, in destule versiuni romanesti de larga circulatie.
Conectorii sunt selectati prin citarea versetelor fraze din mai multe versiuni si sunt comparati cu echivalentii din textul baza, grecesc, urmat de cei din latina, deseori si cu trimiteri la formele din slavona etc.
Toate acestea inseamna apelul la principiile, metodele de lucru si instrumentele mai multor domenii din ansamblul stiintelor cuvantului: gramatica istorica si gramatica descriptiv-normativa, apoi traductologia, cu supraordinatele sale nascute din bogata hermeneutica a comparatismului-istoric, respectiv gramatica contrastiv-tipologica, terminologia (transformata din subdomeniu al studierii lexicului, in stiinta de sine statatoare), istoria culturii etc. La randul lor, stilistica si pragmatica sunt impuse intr-o asemenea cercetare de valorile cu mare incarcatura logica, discursiva si gramaticala, pe de o parte, si ideologica, id est dogmatica, pe alta parte, a oricarui text biblic.
Structura lucrarii este, de asemenea, indatorata specificului unui astfel de subiect al cercetarii. A fost nevoie de un lung capitol consacrat descrierii subsistemului conectorilor din limba romana, asa cum apare acesta in gramaticile moderne (GAR, GALR, GBLR), dar si in gramaticile si istoriile limbii romane vechi. Apoi, in cateva paragrafe inserate in capitolele urmatoare, sunt sintetizate informatii cu privire la conectorii din elina secolelor I-III p.C., ba chiar si din latina, uneori – cum spuneam – si cu trimitere la formele slavone/slave pe care le vor fi avut sub ochi talmacitorii romani.
-
Conectorii sintactici in versiunile romanesti neotestamentare
Descarca
ANISOARA GEORGIANA BLINDU BADEA
Nascuta in Voinesti-Dambovita, „patria merelor”, la 9 mai 1988, Anisoara Badea a terminat Scoala Normala, dupa care s-a inscris la studii universitare de Filologie romana-engleza, in Bucuresti. Are un master in Didactica si un doctorat in Filologie, specializarea „Lingvistica generala si lingvistica romana”, la Universitatea „Ovidius” din Constanta, sub coordonarea profesorului Petre Gheorghe Barlea.
A participat la mai multe manifestari stiintifice de profil din tara, sustinand comunicari despre particularitatile discursului didactic sau despre structurile sintactice ale limbii romane vechi si moderne. Cele doua componente ale profilului sau de cercetator se regasesc in activitatea pe care o desfasoara la catedra, in invatamantul preuniversitar, ca profesor de limba si literatura romana.
Nascuta in Voinesti-Dambovita, „patria merelor”, la 9 mai 1988, Anisoara Badea a terminat Scoala Normala, dupa care s-a inscris la studii universitare de Filologie romana-engleza, in Bucuresti. Are un master in Didactica si un doctorat in Filologie, specializarea „Lingvistica generala si lingvistica romana”, la Universitatea „Ovidius” din Constanta, sub coordonarea profesorului Petre Gheorghe Barlea.
A participat la mai multe manifestari stiintifice de profil din tara, sustinand comunicari despre particularitatile discursului didactic sau despre structurile sintactice ale limbii romane vechi si moderne. Cele doua componente ale profilului sau de cercetator se regasesc in activitatea pe care o desfasoara la catedra, in invatamantul preuniversitar, ca profesor de limba si literatura romana.
PREFATA (P. Gh. Barlea) / 9
SIGLE SI ABREVIERI / 13
INTRODUCERE / 17
1. Argument / 17
2. Stadiul cercetarilor / 20
3. Materialul de lucru / 21
4. Metodele de lucru / 22
5. Precizari terminologice / 24
CAPITOLUL I
EDITII MODERNE ALE BIBLIEI IN LIMBA ROMANA / 26
1.1. Monumenta Linguae Dacoromanorum (MLD) / 26
1.2. Biblia 1688 – o noua editie academica / 33
1.3. Editii uzuale vs editii de autor / 38
1.4. Concluzii cu privire la editiile romanesti ale Bibliei / 49
CAPITOLUL AL II-LEA
SISTEMUL CONECTORILOR SINTACTICI IN GRAMATICILE MODERNE ALE LIMBII ROMANE / 51
2.1. Perspectiva sincronica / 51
2.1.1. Viziunea teoretica / 51
2.1.2. Evolutia unei definitii / 52
2.1.3. Structura interna a conectorilor, evolutia si topica / 55
2.1.4. Inventarul si descrierea sintactico-semantica a conectorilor din limba romana / 57
2.1.5. Concluzii cu privire la locul conectorilor sintactici in gramaticile moderne / 82
2.2. Perspectiva diacronica / 83
2.2.1. Intre gramatici si istorii ale limbii romane / 83
2.2.2. Evolutia sistemului conectorilor sintactici in romana veche / 86
2.2.3. Concluzii cu privire la evolutia istorica a structurilor de tip conjunctional / 98
CAPITOLUL AL III- LEA
CONECTORII LOGICO-SINTACTICI IN VERSIUNILE NEOTESTAMENTARE ROMANESTI / 100
3.1. Jonctiune si juxtapunere / 100
3.2. Structuri paratactice / 101
3.3. Conectorii coordonarii sintactice / 103
3.3.1. Coordonarea copulativa / 103
3.3.2. Coordonarea adversativa / 107
3.3.3. Coordonarea disjunctiva / 111
3.3.4. Coordonarea concluziva / 113
3.3.5. Structuri corelative la nivelul coordonarii / 116
3.3.6. Concluzii cu privire la conectorii pentru coordonarea sintactica / 116
3.4. Conectorii subordonarii sintactice / 117
3.4.1. Subordonarea necircumstantiala / 118
3.4.1.1. Subiectiva / 118
3.4.1.2. Predicativa / 120
3.4.1.3. Atributiva / 121
3.4.1.4. Completiva directa / 123
3.4.1.5. Completiva indirecta / 125
3.4.1.6. Subordonata de agent / 129
3.4.2. Subordonarea circumstantiala / 130
3.4.2.1. Circumstantiala de loc / 131
3.4.2.2. Circumstantiala de timp / 132
3.4.2.3. Circumstantiala de mod / 135
3.4.2.4. Circumstantiala conditionala / 136
3.4.2.5. Circumstantiala cauzala / 138
3.4.2.6. Circumstantiala finala / 139
3.4.2.7. Circumstantiala concesiva / 141
3.4.2.8. Circumstantiala consecutiva / 142
3.4.2.9. Circumstantialele de relatie, sociative, instrumentale, de opozitie s.a. / 143
3.4.3. Concluzii cu privire la conectorii pentru subordonarea sintactica / 143
CAPITOLUL AL IV-LEA
CONECTORII TRANSFRASTICI IN VERSIUNILE ROMANESTI NEOTESTAMENTARE / 145
4.1. Problematica conectorilor pragmatico-discursivi in analiza traducerilor biblice. Cazul Evangheliilor / 145
4.2. Particularitati istorico-sociale ale redactarii Evangheliilor / 146
4.3. Conectorii transfrastici in textele evanghelice / 148
4.3.1. Specificul conectorilor pragmatici / 148
4.3.2. Corpusul de exemple si inventarul de conectori pragmatici in originalul elin / 150
4.3.3. Corespondentii latini ai conectorilor transfrastici neotestamentari / 155
4.3.4. Conectorii transfrastici in versiunile evanghelice romanesti / 157
4.3.5. Analiza contrastiv-tipologica si diacronica a structurilor conjuncíonale transfrastice / 159
4.4. Concluzii cu privire la conectorii transfrastici in versiunile neotestamentare romanesti / 171
CONCLUZII / 172
BIBLIOGRAFIE / 177
SIGLE SI ABREVIERI / 13
INTRODUCERE / 17
1. Argument / 17
2. Stadiul cercetarilor / 20
3. Materialul de lucru / 21
4. Metodele de lucru / 22
5. Precizari terminologice / 24
CAPITOLUL I
EDITII MODERNE ALE BIBLIEI IN LIMBA ROMANA / 26
1.1. Monumenta Linguae Dacoromanorum (MLD) / 26
1.2. Biblia 1688 – o noua editie academica / 33
1.3. Editii uzuale vs editii de autor / 38
1.4. Concluzii cu privire la editiile romanesti ale Bibliei / 49
CAPITOLUL AL II-LEA
SISTEMUL CONECTORILOR SINTACTICI IN GRAMATICILE MODERNE ALE LIMBII ROMANE / 51
2.1. Perspectiva sincronica / 51
2.1.1. Viziunea teoretica / 51
2.1.2. Evolutia unei definitii / 52
2.1.3. Structura interna a conectorilor, evolutia si topica / 55
2.1.4. Inventarul si descrierea sintactico-semantica a conectorilor din limba romana / 57
2.1.5. Concluzii cu privire la locul conectorilor sintactici in gramaticile moderne / 82
2.2. Perspectiva diacronica / 83
2.2.1. Intre gramatici si istorii ale limbii romane / 83
2.2.2. Evolutia sistemului conectorilor sintactici in romana veche / 86
2.2.3. Concluzii cu privire la evolutia istorica a structurilor de tip conjunctional / 98
CAPITOLUL AL III- LEA
CONECTORII LOGICO-SINTACTICI IN VERSIUNILE NEOTESTAMENTARE ROMANESTI / 100
3.1. Jonctiune si juxtapunere / 100
3.2. Structuri paratactice / 101
3.3. Conectorii coordonarii sintactice / 103
3.3.1. Coordonarea copulativa / 103
3.3.2. Coordonarea adversativa / 107
3.3.3. Coordonarea disjunctiva / 111
3.3.4. Coordonarea concluziva / 113
3.3.5. Structuri corelative la nivelul coordonarii / 116
3.3.6. Concluzii cu privire la conectorii pentru coordonarea sintactica / 116
3.4. Conectorii subordonarii sintactice / 117
3.4.1. Subordonarea necircumstantiala / 118
3.4.1.1. Subiectiva / 118
3.4.1.2. Predicativa / 120
3.4.1.3. Atributiva / 121
3.4.1.4. Completiva directa / 123
3.4.1.5. Completiva indirecta / 125
3.4.1.6. Subordonata de agent / 129
3.4.2. Subordonarea circumstantiala / 130
3.4.2.1. Circumstantiala de loc / 131
3.4.2.2. Circumstantiala de timp / 132
3.4.2.3. Circumstantiala de mod / 135
3.4.2.4. Circumstantiala conditionala / 136
3.4.2.5. Circumstantiala cauzala / 138
3.4.2.6. Circumstantiala finala / 139
3.4.2.7. Circumstantiala concesiva / 141
3.4.2.8. Circumstantiala consecutiva / 142
3.4.2.9. Circumstantialele de relatie, sociative, instrumentale, de opozitie s.a. / 143
3.4.3. Concluzii cu privire la conectorii pentru subordonarea sintactica / 143
CAPITOLUL AL IV-LEA
CONECTORII TRANSFRASTICI IN VERSIUNILE ROMANESTI NEOTESTAMENTARE / 145
4.1. Problematica conectorilor pragmatico-discursivi in analiza traducerilor biblice. Cazul Evangheliilor / 145
4.2. Particularitati istorico-sociale ale redactarii Evangheliilor / 146
4.3. Conectorii transfrastici in textele evanghelice / 148
4.3.1. Specificul conectorilor pragmatici / 148
4.3.2. Corpusul de exemple si inventarul de conectori pragmatici in originalul elin / 150
4.3.3. Corespondentii latini ai conectorilor transfrastici neotestamentari / 155
4.3.4. Conectorii transfrastici in versiunile evanghelice romanesti / 157
4.3.5. Analiza contrastiv-tipologica si diacronica a structurilor conjuncíonale transfrastice / 159
4.4. Concluzii cu privire la conectorii transfrastici in versiunile neotestamentare romanesti / 171
CONCLUZII / 172
BIBLIOGRAFIE / 177
Lucrarea semnata de Anisoara Georgiana BLINDU, casatorita BADEA, are ca obiectiv principal studiul evolutiei limbii romane literare de-a lungul secolelor al XVII-lea – al XX-lea, dintr-o perspectiva specifica, aceea a conectorilor logico-sintactici si discursiv-pragmatici. „Martorul” acestei evolutii este textul biblic, mai precis, textul celor patru „Evanghelii” din cuprinsul Noului Testament, in versiunile romanesti realizate de- a lungul ultimelor patru veacuri de cultura scrisa romaneasca. Se intelege din aceasta selectie ca traducerile textelor sacre crestine sunt considerate reprezentative pentru limba romana ingrijita din epoca fiecarei versiuni: fiecare noua talmacire din NT valorifica posibilitatile limbii primitoare din etapa respectiva de evolutie, pe de o parte, si contribuie la rafinarea mijloacelor de comunicare verbala scrisa, pe de alta parte.
Practic, corpusul de texte luat in considerare este format din sapte versiuni „mari” (adica, integrale, pe cat posibil) ale Tetraevanghelului; Noul Testament de la Balgrad (1648); Biblia de la Bucuresti (1688); Biblia de la Blaj (1795); Biblia de la Buzau (1854), Biblia Cornilescu (1924), Biblia in uz (1914/1934/1982), Biblia diortosita de Valeriu Anania (2001). La acestea se adauga, pentru analiza punctuala a unor aspecte gramaticale sau lexico-semantice, trimiterile la alte editii, cum ar fi Biblia de la Sibiu (1856 1858), texte din traducerile fragmentare din secolele al XVII- lea – al XVIII-lea s.a. De asemenea, pentru analiza unor forme si functii ale conectorilor sintactici, s-au facut comparatii cu diverse alte carti ale Noului Testament, dar si ale Vechiului Testament.
Recursul la metoda a fost determinat de tema lucrarii, pe de o parte, si de specificul corpusului de texte, pe de alta parte. Practic, conectorii gramaticali impun o multitudine de perspective in analiza formelor si comportamentului lor in enunturi si fraze. Atat conjunctiile propriu zise (simple, compuse, locutiuni), cat si substituitorii lor (pronumele si adverbele relative, diverse elemente conective de origine verbala, prepozitionala sau substantivala) apartin, firesc, structurii morfologice a sistemului limbii. Dar rolul lor in comunicare este logico-sintactic, asa incat orice analiza trebuie sa ia in considerare intreaga structura mai mult sau mai putin normata a limbii in discutie. In al doilea rand, perspectiva de tratare este in mod declarat diacronica, deoarece acelasi conector dintr un verset neotestamentar este urmarit in formele, topica si functiile lui sintactice, pragmatice, discursive in versiuni diferite, de-a lungul celor patru secole de evolutie a traducerilor din textele sacre.
Dar imaginea generala asupra subsistemului conectorilor din limba romana a fost creata in lucrare printr-o prezentare sincronica a acestora. A fost valorificata codificarea situatiei actuale a conectorilor, dar si a situatiei valabile, in linii mari, pentru cele trei sub etape importante ale evolutiei limbii: 1521-1688; 1688-1780; 1780-1920. In al treilea rand, orice text biblic redat intr-o limba moderna presupune cu necesitate perspectiva traductologica, deoarece orice text biblic „modern” reprezinta, in fapt, contactul dintre limba baza (greaca Noului Testament, in cazul de fata) si limba tinta (romana, in cazul de fata). In plus, o asemenea abordare il obliga pe cercetator sa procedeze la confruntarea cu versiunile intermediare (din latina, slavona, din limbi precum medio-bulgara, ucraineana, maghiara, germana, franceza s.a.), folosite ca texte martor pentru traducere. De fapt, deseori, asemenea intermediari au servit chiar ca texte sursa, mai mult sau mai putin declarate ca atare, in destule versiuni romanesti de larga circulatie.
Conectorii sunt selectati prin citarea versetelor fraze din mai multe versiuni si sunt comparati cu echivalentii din textul baza, grecesc, urmat de cei din latina, deseori si cu trimiteri la formele din slavona etc.
Toate acestea inseamna apelul la principiile, metodele de lucru si instrumentele mai multor domenii din ansamblul stiintelor cuvantului: gramatica istorica si gramatica descriptiv-normativa, apoi traductologia, cu supraordinatele sale nascute din bogata hermeneutica a comparatismului-istoric, respectiv gramatica contrastiv-tipologica, terminologia (transformata din subdomeniu al studierii lexicului, in stiinta de sine statatoare), istoria culturii etc. La randul lor, stilistica si pragmatica sunt impuse intr-o asemenea cercetare de valorile cu mare incarcatura logica, discursiva si gramaticala, pe de o parte, si ideologica, id est dogmatica, pe alta parte, a oricarui text biblic.
Structura lucrarii este, de asemenea, indatorata specificului unui astfel de subiect al cercetarii. A fost nevoie de un lung capitol consacrat descrierii subsistemului conectorilor din limba romana, asa cum apare acesta in gramaticile moderne (GAR, GALR, GBLR), dar si in gramaticile si istoriile limbii romane vechi. Apoi, in cateva paragrafe inserate in capitolele urmatoare, sunt sintetizate informatii cu privire la conectorii din elina secolelor I-III p.C., ba chiar si din latina, uneori – cum spuneam – si cu trimitere la formele slavone/slave pe care le vor fi avut sub ochi talmacitorii romani.
Capitolul central este consacrat analizei conectorilor sintactici propriu- zisi (in sensul de „gramaticali”, indiferent de originea lor morfologica), dupa criteriile codificate atat in gramaticile descriptiv normative, din perspectiva sincronica, moderna, cat si in gramaticile istorice. Este vorba, evident, despre formele si valorile conectorilor care stabilesc relatii de coordonare (copulativa, disjunctiva, adversativa, concluziva), precum si despre cele utilizate in stabilirea relatiilor de subordonare (intre o regenta si diversele tipuri de propozitii necircumstantiale si circumstantiale).
Un alt capitol de analiza este consacrat conectorilor transfrastici. Chiar daca inventarul lor este, in principiu, acelasi cu al conectorilor „strict gramaticali” (dar se stie ca niciodata o structura verbala nu poate fi „strict gramaticala”), acestia stabilesc relatii intre paragrafe diferite din compozitia capitolelor care formeaza „cartile” biblice, schimband perspectiva de prezentare, refacand legatura cu episoade anterioare etc. Asadar, perspectiva de analiza de aici este mai pronuntat discursiv compozitionala si pragmatica.
Compozitia si redactarea textului propus de Anisoara Georgiana Blindu Badea se incadreaza in rigorile unei cercetari stiintifice de nivel avansat. Lucrarea este redactata ingrijit, dupa un plan compozitional clar, int- o exprimare sobra si convingatoare, corecta si plastica, in acelasi timp. Sursele bibliografice sunt corect utilizate si onest declarate in aparatul critic al lucrarii.
Concluziile lucrarii generalizeaza, sintetic, observatiile facute la finalul fiecarui capitol de analiza, stabilind corespondentele evidente intre premisa de la care s-a pornit in aceasta cercetare si descoperirile de structura functionala cu privire la utilizarea conectorilor in textele respective.
S-a confirmat, in primul rand, presupozitia ca analiza conectorilor poate aduce informatii noi despre personalitatea unei limbi. Romana valorifica mostenirile din latina si sub acest aspect, al functionarii instrumentelor gramaticale, dar isi definitiveaza destul de repede un corpus propriu de conectori, apt sa redea relatiile complicate dintre membrii unei fraze, de pilda, cu subtilitati de comunicare textuala si subtextuala. Traducerile textelor religioase arata cum, spre sfarsitul secolului al XVII-lea, cand apare Biblia lui Serban (1688), subsistemul conectorilor sintactici se stabilizase (facand un salt mare de la 1648, cand a aparut Noul Testament de la Balgrad) si functiona in forme care se vor pastra ca atare pana in romana literara standard de astazi.
Conectorii si-au schimbat incarcatura logico-semantica si si-au detaliat functiile in fraza, pe masura ce limba au evoluat, in paralel cu gandirea, dupa mecanisme reconstituibile in orice limba vie, naturala. Caracterul lor abstract, de cele mai multe ori, nu numai ca nu a impiedicat generalizarea multor asemenea elemente de relatie sintactica la toate nivelurile si registrele limbii, dar a si facilitat procesul diversificarii semantico-functionale.
Pe de alta parte, optiunile traducatorilor au devenit tot mai indraznete, mai personale, pe masura ce textul baza a fost clarificat prin traduceri paralele si printr-o exegeza tot mai profunda si o hermeneutica moderna.
In sfarsit, este de mentionat ca lucrarea deschide perspective noi de cercetare, atat prin trimiterile la alte carti ale VT si NT, cat si prin posibilitatea confruntarii cu situatia conectorilor din texte laice vechi si noi, din diverse domenii: juridice, administrative, istorice, stiintifice, beletristice.
Prof. univ. dr. emerit Petre Gheorghe BARLEA
Practic, corpusul de texte luat in considerare este format din sapte versiuni „mari” (adica, integrale, pe cat posibil) ale Tetraevanghelului; Noul Testament de la Balgrad (1648); Biblia de la Bucuresti (1688); Biblia de la Blaj (1795); Biblia de la Buzau (1854), Biblia Cornilescu (1924), Biblia in uz (1914/1934/1982), Biblia diortosita de Valeriu Anania (2001). La acestea se adauga, pentru analiza punctuala a unor aspecte gramaticale sau lexico-semantice, trimiterile la alte editii, cum ar fi Biblia de la Sibiu (1856 1858), texte din traducerile fragmentare din secolele al XVII- lea – al XVIII-lea s.a. De asemenea, pentru analiza unor forme si functii ale conectorilor sintactici, s-au facut comparatii cu diverse alte carti ale Noului Testament, dar si ale Vechiului Testament.
Recursul la metoda a fost determinat de tema lucrarii, pe de o parte, si de specificul corpusului de texte, pe de alta parte. Practic, conectorii gramaticali impun o multitudine de perspective in analiza formelor si comportamentului lor in enunturi si fraze. Atat conjunctiile propriu zise (simple, compuse, locutiuni), cat si substituitorii lor (pronumele si adverbele relative, diverse elemente conective de origine verbala, prepozitionala sau substantivala) apartin, firesc, structurii morfologice a sistemului limbii. Dar rolul lor in comunicare este logico-sintactic, asa incat orice analiza trebuie sa ia in considerare intreaga structura mai mult sau mai putin normata a limbii in discutie. In al doilea rand, perspectiva de tratare este in mod declarat diacronica, deoarece acelasi conector dintr un verset neotestamentar este urmarit in formele, topica si functiile lui sintactice, pragmatice, discursive in versiuni diferite, de-a lungul celor patru secole de evolutie a traducerilor din textele sacre.
Dar imaginea generala asupra subsistemului conectorilor din limba romana a fost creata in lucrare printr-o prezentare sincronica a acestora. A fost valorificata codificarea situatiei actuale a conectorilor, dar si a situatiei valabile, in linii mari, pentru cele trei sub etape importante ale evolutiei limbii: 1521-1688; 1688-1780; 1780-1920. In al treilea rand, orice text biblic redat intr-o limba moderna presupune cu necesitate perspectiva traductologica, deoarece orice text biblic „modern” reprezinta, in fapt, contactul dintre limba baza (greaca Noului Testament, in cazul de fata) si limba tinta (romana, in cazul de fata). In plus, o asemenea abordare il obliga pe cercetator sa procedeze la confruntarea cu versiunile intermediare (din latina, slavona, din limbi precum medio-bulgara, ucraineana, maghiara, germana, franceza s.a.), folosite ca texte martor pentru traducere. De fapt, deseori, asemenea intermediari au servit chiar ca texte sursa, mai mult sau mai putin declarate ca atare, in destule versiuni romanesti de larga circulatie.
Conectorii sunt selectati prin citarea versetelor fraze din mai multe versiuni si sunt comparati cu echivalentii din textul baza, grecesc, urmat de cei din latina, deseori si cu trimiteri la formele din slavona etc.
Toate acestea inseamna apelul la principiile, metodele de lucru si instrumentele mai multor domenii din ansamblul stiintelor cuvantului: gramatica istorica si gramatica descriptiv-normativa, apoi traductologia, cu supraordinatele sale nascute din bogata hermeneutica a comparatismului-istoric, respectiv gramatica contrastiv-tipologica, terminologia (transformata din subdomeniu al studierii lexicului, in stiinta de sine statatoare), istoria culturii etc. La randul lor, stilistica si pragmatica sunt impuse intr-o asemenea cercetare de valorile cu mare incarcatura logica, discursiva si gramaticala, pe de o parte, si ideologica, id est dogmatica, pe alta parte, a oricarui text biblic.
Structura lucrarii este, de asemenea, indatorata specificului unui astfel de subiect al cercetarii. A fost nevoie de un lung capitol consacrat descrierii subsistemului conectorilor din limba romana, asa cum apare acesta in gramaticile moderne (GAR, GALR, GBLR), dar si in gramaticile si istoriile limbii romane vechi. Apoi, in cateva paragrafe inserate in capitolele urmatoare, sunt sintetizate informatii cu privire la conectorii din elina secolelor I-III p.C., ba chiar si din latina, uneori – cum spuneam – si cu trimitere la formele slavone/slave pe care le vor fi avut sub ochi talmacitorii romani.
Capitolul central este consacrat analizei conectorilor sintactici propriu- zisi (in sensul de „gramaticali”, indiferent de originea lor morfologica), dupa criteriile codificate atat in gramaticile descriptiv normative, din perspectiva sincronica, moderna, cat si in gramaticile istorice. Este vorba, evident, despre formele si valorile conectorilor care stabilesc relatii de coordonare (copulativa, disjunctiva, adversativa, concluziva), precum si despre cele utilizate in stabilirea relatiilor de subordonare (intre o regenta si diversele tipuri de propozitii necircumstantiale si circumstantiale).
Un alt capitol de analiza este consacrat conectorilor transfrastici. Chiar daca inventarul lor este, in principiu, acelasi cu al conectorilor „strict gramaticali” (dar se stie ca niciodata o structura verbala nu poate fi „strict gramaticala”), acestia stabilesc relatii intre paragrafe diferite din compozitia capitolelor care formeaza „cartile” biblice, schimband perspectiva de prezentare, refacand legatura cu episoade anterioare etc. Asadar, perspectiva de analiza de aici este mai pronuntat discursiv compozitionala si pragmatica.
Compozitia si redactarea textului propus de Anisoara Georgiana Blindu Badea se incadreaza in rigorile unei cercetari stiintifice de nivel avansat. Lucrarea este redactata ingrijit, dupa un plan compozitional clar, int- o exprimare sobra si convingatoare, corecta si plastica, in acelasi timp. Sursele bibliografice sunt corect utilizate si onest declarate in aparatul critic al lucrarii.
Concluziile lucrarii generalizeaza, sintetic, observatiile facute la finalul fiecarui capitol de analiza, stabilind corespondentele evidente intre premisa de la care s-a pornit in aceasta cercetare si descoperirile de structura functionala cu privire la utilizarea conectorilor in textele respective.
S-a confirmat, in primul rand, presupozitia ca analiza conectorilor poate aduce informatii noi despre personalitatea unei limbi. Romana valorifica mostenirile din latina si sub acest aspect, al functionarii instrumentelor gramaticale, dar isi definitiveaza destul de repede un corpus propriu de conectori, apt sa redea relatiile complicate dintre membrii unei fraze, de pilda, cu subtilitati de comunicare textuala si subtextuala. Traducerile textelor religioase arata cum, spre sfarsitul secolului al XVII-lea, cand apare Biblia lui Serban (1688), subsistemul conectorilor sintactici se stabilizase (facand un salt mare de la 1648, cand a aparut Noul Testament de la Balgrad) si functiona in forme care se vor pastra ca atare pana in romana literara standard de astazi.
Conectorii si-au schimbat incarcatura logico-semantica si si-au detaliat functiile in fraza, pe masura ce limba au evoluat, in paralel cu gandirea, dupa mecanisme reconstituibile in orice limba vie, naturala. Caracterul lor abstract, de cele mai multe ori, nu numai ca nu a impiedicat generalizarea multor asemenea elemente de relatie sintactica la toate nivelurile si registrele limbii, dar a si facilitat procesul diversificarii semantico-functionale.
Pe de alta parte, optiunile traducatorilor au devenit tot mai indraznete, mai personale, pe masura ce textul baza a fost clarificat prin traduceri paralele si printr-o exegeza tot mai profunda si o hermeneutica moderna.
In sfarsit, este de mentionat ca lucrarea deschide perspective noi de cercetare, atat prin trimiterile la alte carti ale VT si NT, cat si prin posibilitatea confruntarii cu situatia conectorilor din texte laice vechi si noi, din diverse domenii: juridice, administrative, istorice, stiintifice, beletristice.
Prof. univ. dr. emerit Petre Gheorghe BARLEA
www.editurauniversitara.ro
Produse similare
Spaniola pentru incepatori - Camelia Radulescu
English for Tourism and Hospitality Industry
Gramatica aplicata a limbii ruse. Flexiunea nominala - Gabriel-Andrei Stan
English Made Fun. A workbook for 1 grade students - Florin Radu Bortes
Limba franceza. Vocabularul de baza in imagini cu transcriere fonetica
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
Scrie un review