Complementele necircumstantiale in limba romana contemporana

ISBN: 978-606-28-0944-7

DOI: 10.5682/9786062809447

Anul publicării: 2019

Pagini:

Editura: Editura Universitară

Autor: Gyongyver Maduţa

Editia: I

Cod Produs: SKU-11891 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
  • Download
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
  • Complementele necircumstantiale in limba romana contemporana

    Descarca
Gyongyver Maduţa

INTRODUCERE/7
CAPITOLUL I. Elemente de istorie a sintaxei/11
CAPITOLUL II. Complementele direct si indirect in gramaticile romanesti traditionale/ 29
CAPITOLUL III. Complementele direct si indirect in gramaticile romanesti moderne / 44
3.1. Consideratii generale/ 44
3.2. Complementul (obiectul) direct/ 51
3.3. Complementul indirect/70
CAPITOLUL IV. Complementele direct si indirect in gramaticile romanesti transformationale si functionale/ 89
CAPITOLUL V. Elementele constitutive ale complementelor direct si indirect. Abordarea comparativ-conclusiva/ 114
5.1. Regentii /114
5.1.1. Verbul/ 114
5.1.2. Adjectivul / 156
5.2. Modalitati de realizare a celor doua pozitii sintactice / 178
5.3. Dubla exprimare a complementelor direct si indirect /180
5.3.1. Dublarea complementului direct/ 180
5.3.2. Dublarea complementului indirect/ 187
5.3.3. Consideratii complementare /191
CONCLUZII/ 195
NOTE /196
SIGLE SI ABREVIERI /197
BIBLIOGRAFIE/ 200
 

Aparitia celor doua gramatici academice, Gramatica limbii romane, Vol. I: Cuvantul, vol. al II-lea: Enuntul, coord. Valeria Gutu Romalo, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2005 (GALR) si Gramatica de baza a limbii romane, coord. Gabriela Pana Dindelegan, Editura Univers Enciclopedia Gold, Bucuresti, 2010 (GBLR), a adus, am putea spune, un „echilibru“ in campul lingvisticii romanesti, intre gramaticile „traditionale“, numite si „logiciste“, si cele „generativfunctionale“ intre aceste doua extreme aparand gramaticile moderne. Am acceptat, in mare, in acest sens, clasificarea propusa de C. Dimitriu, Periodizarea gramaticii teoretice romanesti, LR-LR, p. 125–134, in gramatici apartinand unei perioade vechi, uneia moderne si alteia postmoderne, dar ne-am insusit si propunerile Elenei Tamba Danila, Vechi si nou in gramatica limbii romane, Casa Editoriala „Demiurg“, Iasi, 2004, unde se vorbeste de gramatica clasica moderna. In cele din urma, am folosit o terminologie proprie, anume gramatica traditionala, incluzand perioada veche din clasificarea lui C. Dimitriu, cu lucrari dominate de „logicism“, gramatica traditionala moderna, inca sub influenta teoriilor logice, dar nu vadite deschideri spre conceptiile moderne, si gramatica generativ-functionala, corespunzand perioadei postmoderne din clasificarea lui C. Dimitriu, fara a accepta insa termenul propus de lingvistul iesean. Acestei ultime perioade apartin cele doua gramatici academice.

Cele doua gramatici academice au atat un caracter teoretic, tipologic chiar, cat si unul normativ, in sensul de a constitui baza pentru redactarea unor gramatici cu caracter pedagogic, fara a avea ele insele o atare calitate, fapt scos in evidenta mai ales in GBLR, in ciuda solicitarii „din partea scolii, de elaborare a unui instrument intermediar, care sa prelucreze descrierea de detaliu din GALR pentru o destinatie didactica (subl. n.): „Ar fi cu totul eronat sa se creada ca aceasta noua lucrare este acelasi lucru cu o „gramatica scolara“. GBLR nu este un manual scolar si nici un manual universitar, ci o lucrare care, pastrandu-se la un nivel teoretic, ridicat, corespunzator nivelului teoretic al momentului stiintific actual, are drept scop sa faciliteze accesul la datele descrierii pentru categorii cat mai largi de cititori“ (p. VII). Ea urmareste asadar sa evidentieze „diferentele semnificative fata de traditia gramaticala, dar si fata de GALR, astfel incat informatia noii gramatici sa devina accesibila profesorilor de limba romana […]“ (ib.), scopul pedagogic devenind si mai limpede prin precizarile de la finala Prefatei.
Urmarind cu atentie maniera in care cercetarea lingvistica a contribuit la realizarea acestui scop, am constatat ca, in majoritatea cazurilor, studiile gramaticale, in speta, sintactice au ramas cantonate strict in limitele celor doua directii evocate mai sus, nefacandu-se nici macar o trimitere informativa minimala la punctul de vedere „opus“ decat, cel mult, la cel din aria de cercetare acceptata si supusa investigatiei.
Ca atare, nu putem vorbi de un progres sensibil in „a face accesibila profesorilor de romana“ noua conceptie, definita in GALR, drept functionala: „In versiunea actuala, lucrarea asociaza aspectul descriptiv cu perspectiva functionala asupra limbii […]“ (p. IX).
Din punctul nostru de vedere calea care poate facilita patrunderea noilor teorii si metode in mediul universitar si preuniversitar este aceea a compararii, am spune, „in oglinda“ a faptelor de limba si a organizarii lor, a interactiunii diferitelor componente, asa cum sunt ele propuse de gramaticile „traditionale“ si de cele „moderne“.
Acesta este, de fapt, si obiectivul principal al tezei noastre, cu o circumscriere la complementul direct si la complementul indirect.
Am ales cele doua pozitii sintactice pentru ca ele ilustreaza, in opinia noastra, cel mai concludent mecanismele sintactice din cadrul „grupului verbal“, considerat de gramaticile transformationale si functionale ca centru al oricarui enunt. Ni s-a parut ca relevarea acestui mecanism este modalitatea cea mai eficienta de a proba progresul realizat prin abordarea oferita de noile teorii. Am initiat aceasta cercetare avand in vedere, cu mici exceptii, tiparele sintactice de la nivelul competentei, acesta fiind, dupa parerea noastra, cel mai productiv procedeu de a reliefa diferentele dintre o descriere si alta. Am renuntat la analiza subordonatelor corespunzatoare pentru a nu mari exagerat dimensiunile lucrarii, dar, mai ales, din motivul teoretic ca subordonatele nu sunt altceva decat expansiuni ale functiilor de baza de la nivelul propozitiilor, neaducand astfel informatii suplimentare privind raportul dintre complement si regentul sau.
Intrucat gramaticile moderne romanesti au suferit influentele unor teorii lingvistice importante, mai ales chomskyene, am considerat util a da o descriere a unora dinte cele mai prezente in studiile romanesti de sinteza. Am renuntat la a prezenta tezele generativ-transformationale din lucrarea lui N. Chomsky, ele fiind amplu comentate in lingvistica romaneasca, si ne-am concentrat in cap. I, Elemente de istorie a sintaxei, la expunerea teoriei (functionale) a actantilor, elaborata de Lucien Tesnière, si la „teoria cazurilor“ a lui Charles Fillmore, alaturi de cateva date interesante, mai noi, despre „gramatica“ lui Panini.
Consecventi periodicizarii despre care am discutat, am consacrat cap. II Complementului direct si indirect in gramaticile romanesti traditionale. De fapt, profitand de aparitia Gramaticii limbii romane vechi, a lui Constantin Francu, am expus situatia celor doua complemente in limba veche. In ce priveste gramaticile, ne-am oprit la cele pe care le-am considerat reprezentative pentru perioada discutata, incepand cu Gramatica lui Ion Heliade Radulescu si sfarsind cu Gramatica romana a lui H. Tiktin.
In cap. II am prezentat, in extenso, modul cum sunt interpretate cele doua complemente in gramaticile romanesti (traditionale) moderne, pentru ca in cap.IV, accentul sa cada pe gramaticile transformationale si functionale, in special pe GALR si GBLR.
Pornind de la datele astfel acumulate si introducand altele noi, am realizat un capitol comparativ, al V-lea, intitulat Elementele constitutive ale complementelor direct si indirect. Am pus astfel in raport comparativ regentii, verbul si adjectivul, ca fiind cei mai importanti, realizarile prototipice si dubla exprimare a celor doua complemente, unele probleme ramase si astazi deschise unor noi interpretari.
Teza se incheie cu un capitol de Concluzii si are Bibliografia corespunzatoare.
In ce priveste exemplele, am imbratisat opinia ca ele trebuie redate asa cum apar in lucrarile analizate, pentru motivul ca in multe cazuri alegerea lor exprima, implicit, si o orientare culturala a autorilor.
Fiind vorba de o cercetare tipologica, a prototipurilor sintactice, bazata pe gramaticile inovative (si mai putin pe cele imitative) ale limbii romane, am considerat ca cel mai adecvat procedeul trimiterilor direct in text, cu folosirea doar in cazuri strict determinate a notelor, urmand ca Bibliografia sa releve nivelul si extensiunea informatiei care a stat la baza redactarii prezentei teze.
 

Scrie un review


Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat in wishlist!

A fost sters din wishlist!