Adverbul ca modalitate de exprimare a locului si timpului in limba romana - Veronica Nedelcu

Lucrarea  Adverbul ca modalitate de exprimare a locului si timpului in limba romana, propusa spre publicare de dna Veronica Cristina Nedelcu reexamineaza din perspectiva enuntiativ-functionala problematica complexa a adverbelor de loc si de timp, adverbe, care, alaturi de pronumele personale si demonstrative si de categoria gramaticala a timpului, reprezinta – la nivelul sistemului – componenta deictica a limbii, implicand referential, nemijlocit situatia de comunicare: In procesul comunicarii aceste adverbe asociaza, in mod specific, semnificatiile obiective de loc si timp cu circumstantele concrete, punctuale si subiective, ale actului de enuntare: in discurs, reperul diectic poate coincide sau nu cu cel exterior deixisului, raporturile dintre ele determina semnificatia specifica a adverbului ocurent intr-o situatie data.

Expunerea se bazeaza pe o bibliografie cuprinzatoare, adecvata ca selectie atat pentru fixarea stadiului actual de cercetare a adverbelor de loc si timp in lingvistica romaneasca, cat si pentru configurarea cadrului teoretic.

Fixand cadrul teoretic al cercetarii, autoarea supune analizei o lista  de unitati lexicale – cuvinte sau constructii/ grupari de cuvinte mai mult sau mai putin fixate - inregistrate ca adverbe de loc/ timp in DLRC si DEX sau tratate ca atare in gramaticile si studiile care, in cursul ultimei jumatati de secol, s-au ocupat de descrierea limbii romane contemporane. Corpusul astfel alcatuit este completat cu material ilustrativ suplimentar extras de autoare din texte reprezentand limba vorbita si literatura artistica.

Bogatul material faptic prelucrat in cercetare se constituie intr-un corpus eclectic alcatuit  din exemple preluate din dictionar, dar si din citate selectate de autoare din  alte surse – care a avut in vedere, in primul rand, sublinierea componentei deictice a adverbelor studiate – a relevat numeroase situatii de utilizare devianta, in multe cazuri abuziva, sugerand uneori anumite tendinte de modificare functionala.

Suplimentarea substantiala a materialului faptic a fost impusa de perspectiva enuntiativ-pragmatica  a cercetarii – care implica, in mod specific, ipostaza spontana si dialogala a comunicarii orale si varianta livresca, elaborata, a textului literar.

Analizand comportamentul adverbelor de loc si timp din perspectiva apartenentei lor la componenta deictica a limbii, cercetarea pune in evidenta stransa afinitate dintre cele doua categorii de ”cuvinte” circumstantiale reveland atat paralelismele, cat si punctele de divergenta. Paralelismele de organizare si functionare constatate, dar si frecventa suprapunerilor in utilizare a adverbelor de timp si de loc se explica prin faptul ca situatia de comunicare constituie pentru ambele categorii de adverbe reperul comun – reprezentat prin locutor in cazul adverbului de loc, prin momentul enuntarii pentru cel de timp.

Lucrarea inoveaza prin perspectiva teoretica adoptata si prin includerea in corpusul studiat a unui material ilustrativ excerptat din texte orale autentice. scotand in evidenta pivotul deictic specific domeniului lingvistic reprezentat de adverbele de loc si timp. 

Descrierea semantica ampla si nuantata, care rezulta din analiza faptelor permite o reordonare semantica mai clara a componentelor celor doua categorii de adverbe si conduce la o clasificare care rafineaza modalitatile de grupare propuse anterior. Compatibilitatea referentiala cu coordonatele enuntarii constituie criteriul principal al clasificarii propuse in urma descrierii efectuate: adverbele de loc si timp se grupeaza in doua subclase, marcate pozitiv sau negativ in functie de implicarea acestui reper; din aceasta  perspectiva, acum, azi, de pilda,  se opun unor adverbe ca niciodata, candva, dar si adverbialelor luni, marti,  vara, toamna etc., iar aici, acolo  se opun lui undeva sau pretutindeni. In interiorul acestor clase, adverbele de loc si de timp se organizeaza, la randul lor, in subclase in functie de asocierea situarii locale / temporale cu alte trasaturi semantice privind distanta, pozitia, orientarea, directia s.a.

Abordarea functionala in studierea a adverbelor de loc si timp contribuie la o mai nuantata descriere si intelegere a acestei sectiuni a gramaticii limbii romane si permite introducerea conceptelor de baza ale teoriei enuntarii, dar si punerea in evidenta a avantajelor perspectivei discursiv-pragmatice a teoriei textului. Introducerea enuntarii in intelegerea fenomenului lingvistic si revelarea componentei deictice a limbii are multiple consecinte pentru cercetarea sistemului, dar si pentru intelegerea functionalitatii limbii.

Prof. dr. Valeria Gutu Romalo

Prefata  / 9
 

Introducere / 13

Capitolul 1 Statutul gramatical si pragmatic al adverbelor de loc si de timp  / 20
1.  Adverbul in perspectiva gramaticii traditionale si structurale / 20
     1.1. Definitii si clasificari / 20
     1.2. Caracteristici sintactice / 24
     1.3. Caracteristici semantice  / 31
2. Adverbul in perspectiva functionala / 35
     2.1. Teoria enuntarii / 35
     2.2. Perspectiva pragmatica / 36
            2.2.1. Referinta si actul de referinta / 37 
            2.2.2. Un caz special de referire, demonstrativul / 39 
            2.2.3. Anafora si deixis / 41 
     2.3. Comunicare si enuntare / 43
            2.3.1. Comunicarea verbala / 43
                       2.3.1.1.Comunicare orala vs. comunicare scrisa / 44
                       2.3.1.2. Tipuri de comunicare verbala / 47
            2.3.2. Enuntare si discurs / 49

Capitolul 2 Spatiul si adverbele de loc / 55
1. Spatiul – categorie filosofica si lingvistica / 55  
     1.1. Spatiul – categorie filosofica / 55
     1.2. Organizarea lingvistica a spatiului / 57
     1.3. Locul – subdiviziune a spatiului / 57
2.  Spatialitate si repere spatiale / 59
     2.1. Localizarea si orientarea in spatiu / 62
            2.1.1. Localizarea / 63
                       2.1.1.1. Localizarea determinata /65
                       2.1.1.2. Localizarea nedeterminata / 68
            2.1.2. Orientarea / 69
     2.2. Relatiile spatiale / 71
            2.2.1. Relatiile spatiale statice / 72
            2.2.2. Relatiile spatiale dinamice / 76
3. Structurarea lingvistica a spatiului / 79
     3.1. Relatia adverbelor de loc cu verbul regent / 80
            3.1.1. Actualizarea locativului si clasificarea verbala / 81
            3.1.2. Adverbele de loc si verbele de orientare / 82
4. Clasificarea adverbelor de loc / 85
     4.1. Clasificarea semantica a adverbelor de loc / 85
     4.2. Clasificarea pragmatic-discursiva a adverbelor de loc / 87
            4.2.1. Adverbele dependente de un PR  / 88
                       4.2.1.1. Adverbe deictice dependente doar de L  / 88
                       4.2.1.2. Adverbe dependente de un PR (care poate fi si L) / 114
            4.2.2. Adverbe nedependente de un PR  / 114

Capitolul 3 Timpul si adverbele de timp  / 152
1. Timpul – categorie filosofica si lingvistica/ 152
     1.1.  Timpul cosmologic („obiectiv”) / 152 
     1.2. Timpul enuntarii („timpul clipei”) / 154 
     1.3. Timpul textului – perspectiva discursiva./ 157
2. Organizarea discursiva a timpului / 160
     2.1. Repere temporale / 160
            2.1.1. Raportul temporal de simultaneitate / 162
            2.1.2. Raportul temporal de anterioritate / 164
            2.1.3. Raportul temporal de posterioritate / 165
     2.2.  Orientare/pozitionare; durata/perioada si limita / 167
3. Structurarea lingvistica a timpului / 172
     3.1. Timpul verbal / 172
            3.1.1. Semnificatia formelor temporale ale sistemului verbal / 173
     3.2. Timpul adverbial / 178
     3.3. Relatia adverbelor de timp cu verbul regent / 180
            3.3.1. Adverbele de timp si timpul prezent / 182
            3.3.2. Adverbele de timp si timpurile trecute / 187
            3.3.3. Adverbele de timp si viitorul / 193
            3.3.4. Categoria aspectului si adverbele de timp / 196
4. Clasificarea adverbelor de timp / 202
     4.1. Clasificarea semantica / 202
     4.2. Adverbe deictice dependente de un PR / 204
     4.3. Adverbe nondeictice / 245
     4.4. Clasificarea pragmatic-discursiva a adverbelor de timp / 251

Consideratii finale / 262

Anexa 1- Adverbe de loc  / 266

Anexa 2- Adverbe de timp / 277

Sigle si abrevieri  / 285

Bibliografie /  286

Absolventa a Facultații de Litere a Universitații Ovidius din Constanța, specializarea Limba și literatura romana – Limba și literatura latina, deține un masterat in domeniul  filologie, specializarea Limba romana contemporana, Facultatea de Litere,Universitatea București și este doctor in filologie – Universitatea București.

Autoare a lucrarilor: Adverbul ca modalitate de exprimare a locului și timpului in limba romana (Editura Universitara, 2013) și  Dubletele morfologice substantivale in limba romana actuala (Editura Universitara, București, 2014), coautoare a unor manuale de invațare a limbii romane ca limba straina:  Sa invatam limba romana. Manual pentru studentii straini, nivel 1 (incepatori) (Cartea Universitara, Bucuresti, 2006) (coautor: Ana Marin) și Romence Őğrenelim, Yabancilar Icin Ders kitabi Seviye I (yeni bașlayan) (Sa invatam limba romana, Manual pentru straini, nivelul 1 (incepatori). Manual roman-turc), (coautoare: Ana Marin, Menabit Ciden-Sena) (Editura Golden, Constanta, 2007) (reeditare 2008, 2009). 

Din 1996, preda cursuri și seminare de lingvistica generala, limba romana contemporana și limba romana ca limba straina, la Facultatea de Litere a Universitatii Ovidius din Constanta.