Editura Universitara Scenariul ca specie literara

nou
33,00 Lei

ISBN: 978-606-28-1381-9

DOI: https://doi.org/10.5682/9786062813819

Anul publicării: 2021

Editia: I

Pagini: 236

Editura: Editura Universitara

Autor: Ana Agopian

In stoc
Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062813819 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Teoreticieni de film, scriitori sau profesionisti activi in lumea filmului au scris despre posibilitatea de a privi scenariul ca forma literara. George Garrett, poet si romancier, noteaza in introducerea unui volum de scenarii: „Aceasta remarcabila colectie de scenarii ar putea foarte bine sa reprezinte o veritabila manifestare a literaturii secolului 20”. Scriitorul Sam Thomas considera ca este important sa „recunoastem si sa admitem ca scenariul pentru film, in cele mai reusite forme ale sale, poate si ar trebui sa fie considerat literatura in aceeasi masura ca un roman sau o piesa de teatru de mare insemnatate”. Regizorul rus Andrey Tarkovsky afirma exact contrariul: „Nu privesc scenariul ca pe un gen literar. Intr‑adevar, cu cat un scenariu este mai cinematografic, cu atat mai putin poate pretinde un statut literar de sine statator, in maniera in care o piesa de teatru o poate face atat de des. Si noi stim ca in practica niciun scenariu nu a fost vreodata la nivelul literaturii”. Paul Schrader, scenarist la „Raging Bull” si „Taxi Driver”, celebrele filme regizate de Martin Scorsese, a insistat spunand ca „eu nu sunt un scriitor. Sunt scenarist, adica jumatate de regizor”. Iar regizorul suedez Ingmar Bergman admitea ca „Filmul nu are nicio legatura cu literatura”. In 1984, Gary Davis, teoretician de film, citat de Stevan Maras, scrie: „desi anumite sectii de critica si de literatura engleza incep sa studieze filmul dintr‑o perspectiva literara, nimeni nu prea stie ce sa faca cu scenariul”. 
In prezent, in continuare, subiectul nu a fost transat. Lucrand ca scenarist in Romania (am co‑semnat, alaturi de Oana Rasuceanu si Iulia Rugina, lungmetrajele Love Building, Alt Love Building si Breaking News, mediu metrajul Captivi de Craciun si scurtmetrajele Sa mori de dragoste ranita, Buna, Cristina! Pa, Cristina! si, cel mai recent, E.T. a fost aici, pentru care am semnat si regia) m‑am regasit deseori in discutii despre specificitatea scenariului si despre posibilitatea incadrarii acestuia in specia literara. Sentimentul meu, inainte de a incepe un demers academic in acest sens, a fost nu numai ca scenariul nu este o specie literara, dar ca marea majoritate a profesionistilor activi din industria filmului au aceeasi opinie. Abordand subiectul am inteles ca lucrurile sunt mult mai nuantate decat credeam, iar parerile de multe ori contradictorii despre aceasta tema, pertinente de fiecare parte, se datoreaza complexitatii problematicii discutate. Este scenariul o forma literara? este o intrebare la care teoreticienii, practicienii sau criticii de film au incercat sa raspunda inca de la aparitia acestei forme de text, iar un enunt categoric si unanim acceptat nu a fost pana acum formulat. Citind despre tema, am inteles ca din punctul de vedere al unui cineast subiectul este batatorit, iar caile posibile de parcurs reprezinta de fiecare data o fundatura. 
In lucrarea de fata imi doresc abordarea problematicii dintr‑o perspectiva noua, care nu a fost pana acum luata in calcul. Doi teoreticieni de film, Barbara Korte si Ralf Schneider, afirma  „Un text  poate fi considerat literatura sau nu ca urmare a felului in care el este  <> de comunitatea literara si de institutiile literare”. Teoreticienii de film au cercetat posibilitatea analizei unui scenariu din punct de vedere literar, dar tema nu a fost tratata in sens invers: din punctul de vedere al unui literat, scenariul privit ca specie artistica. Am absolvit Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L.Caragiale”, un mediu universitar unde se studiaza constant domeniul si unde, de altfel, si profesez, fiind lector universitar la sectia de scenaristica. Cu toate acestea, imi propun ca studiul de fata sa fie facut in sens invers: dinspre literatura inspre scenariu. Luand in calcul formatia mea de scenarist, cunostintele din domeniu pe care le‑am dobandit in urma mai multor ani de scriere de scenarii (o parte dintre acestea chiar publicate) si de predare a scenaristicii, imi propun sa gandesc precum un literat. Un cineast care isi propune un studiu dinspre literatura spre scenariu pentru a gasi noi nuante si perspective asupra unui subiect pana acum de cele mai multe ori abordat in sens invers.  
  • Scenariul ca specie literara 20 pag

    Descarca
ANA AGOPIAN

ARGUMENT / 9

SCENARIUL CA SPECIE LITERARA – CONTEXT SI SCURT ISTORIC / 18
Aparitia scenariului si formarea termenului de scenarist / 18
Primele forme de scenariu. Proto‑scenariul si motivele aparitiei acestuia / 20
Dezbateri privind scenariul ca specie literara / 27
Argumente care neaga faptul ca scenariul este o specie literara / 28
Argumente care atesta scenariul ca specie literara / 39
Concluzii privind dezbaterile despre scenariu ca specie literara si perspectiva unei analize comparative / 60

ANALIZA COMPARATIVA / 62
Definitie, reguli de formatare si scriitura scenaristica. Scenaristica vs. literatura / 62
Pentru un nou roman. Alain Robbe‑Grillet. Scenariu vs. roman.  Cine‑roman vs. scenariu / 77
Tehnici de scriere scenaristica vs. tehnici de scriere literara / 97

ADAPTAREA. ANALIZA COMPARATIVA INTRE UN SCENARIU SI TEXTUL LITERAR ORIGINAR / 128
Analiza de text / 137
Concluzii / 161

CE ESTE LITERATURA? POSIBILITATILE INCADRARII SCENARIULUI CA FORMA LITERARA / 163
Perspectiva lingvistica / 165
Perspectiva semantica / 168
Literatura ‑ act al elocutiunii / 171
Perspectiva estetica / 173
Perspectiva cognitiva / 174
Perspectiva institutionala / 176
Stilul si proba timpului / 178
Perspectiva practicii sociale / 182
Abordarea asemanarii familiale / 184
Romanul sau genul nedefinit / 185
Romanul - definit de intinderea textului / 189
Concluzii / 190

STUDIU DE CAZ / 192
Cititorul nespecializat. Raportarea la scenariu / 192

CONCLUZII / 200

ANEXE / 208
Chestionar cititori nespecializati / 208

BIBLIOGRAFIE / 226

Teoreticieni de film, scriitori sau profesionisti activi in lumea filmului au scris despre posibilitatea de a privi scenariul ca forma literara. George Garrett, poet si romancier, noteaza in introducerea unui volum de scenarii: „Aceasta remarcabila colectie de scenarii ar putea foarte bine sa reprezinte o veritabila manifestare a literaturii secolului 20”. Scriitorul Sam Thomas considera ca este important sa „recunoastem si sa admitem ca scenariul pentru film, in cele mai reusite forme ale sale, poate si ar trebui sa fie considerat literatura in aceeasi masura ca un roman sau o piesa de teatru de mare insemnatate”. Regizorul rus Andrey Tarkovsky afirma exact contrariul: „Nu privesc scenariul ca pe un gen literar. Intr‑adevar, cu cat un scenariu este mai cinematografic, cu atat mai putin poate pretinde un statut literar de sine statator, in maniera in care o piesa de teatru o poate face atat de des. Si noi stim ca in practica niciun scenariu nu a fost vreodata la nivelul literaturii”. Paul Schrader, scenarist la „Raging Bull” si „Taxi Driver”, celebrele filme regizate de Martin Scorsese, a insistat spunand ca „eu nu sunt un scriitor. Sunt scenarist, adica jumatate de regizor”. Iar regizorul suedez Ingmar Bergman admitea ca „Filmul nu are nicio legatura cu literatura”. In 1984, Gary Davis, teoretician de film, citat de Stevan Maras, scrie: „desi anumite sectii de critica si de literatura engleza incep sa studieze filmul dintr‑o perspectiva literara, nimeni nu prea stie ce sa faca cu scenariul”. 
In prezent, in continuare, subiectul nu a fost transat. Lucrand ca scenarist in Romania (am co‑semnat, alaturi de Oana Rasuceanu si Iulia Rugina, lungmetrajele Love Building, Alt Love Building si Breaking News, mediu metrajul Captivi de Craciun si scurtmetrajele Sa mori de dragoste ranita, Buna, Cristina! Pa, Cristina! si, cel mai recent, E.T. a fost aici, pentru care am semnat si regia) m‑am regasit deseori in discutii despre specificitatea scenariului si despre posibilitatea incadrarii acestuia in specia literara. Sentimentul meu, inainte de a incepe un demers academic in acest sens, a fost nu numai ca scenariul nu este o specie literara, dar ca marea majoritate a profesionistilor activi din industria filmului au aceeasi opinie. Abordand subiectul am inteles ca lucrurile sunt mult mai nuantate decat credeam, iar parerile de multe ori contradictorii despre aceasta tema, pertinente de fiecare parte, se datoreaza complexitatii problematicii discutate. Este scenariul o forma literara? este o intrebare la care teoreticienii, practicienii sau criticii de film au incercat sa raspunda inca de la aparitia acestei forme de text, iar un enunt categoric si unanim acceptat nu a fost pana acum formulat. Citind despre tema, am inteles ca din punctul de vedere al unui cineast subiectul este batatorit, iar caile posibile de parcurs reprezinta de fiecare data o fundatura. 
In lucrarea de fata imi doresc abordarea problematicii dintr‑o perspectiva noua, care nu a fost pana acum luata in calcul. Doi teoreticieni de film, Barbara Korte si Ralf Schneider, afirma  „Un text  poate fi considerat literatura sau nu ca urmare a felului in care el este  <> de comunitatea literara si de institutiile literare”. Teoreticienii de film au cercetat posibilitatea analizei unui scenariu din punct de vedere literar, dar tema nu a fost tratata in sens invers: din punctul de vedere al unui literat, scenariul privit ca specie artistica. Am absolvit Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L.Caragiale”, un mediu universitar unde se studiaza constant domeniul si unde, de altfel, si profesez, fiind lector universitar la sectia de scenaristica. Cu toate acestea, imi propun ca studiul de fata sa fie facut in sens invers: dinspre literatura inspre scenariu. Luand in calcul formatia mea de scenarist, cunostintele din domeniu pe care le‑am dobandit in urma mai multor ani de scriere de scenarii (o parte dintre acestea chiar publicate) si de predare a scenaristicii, imi propun sa gandesc precum un literat. Un cineast care isi propune un studiu dinspre literatura spre scenariu pentru a gasi noi nuante si perspective asupra unui subiect pana acum de cele mai multe ori abordat in sens invers.  
„Privind inapoi la incercarile din anii `40 de a defini scenariul ca forma de literatura ar fi de asteptat ca acestea sa fi pus bazele unei perioade de studiu sustinut al scriptului, sau macar al scenariului. Cu toate acestea, acest lucru nu s‑a intamplat”, mentioneaza teoreticianul Steven Maras in lucrarea Screenwriting – History, Theory and Practice, publicata in 2009.  In prezent, putem remarca o tendinta in schimbare, in ultimii ani fiind publicate studii importante de analiza a scenariului. Steven Maras cu lucrarea deja amintita, Ian W. Macdonald (Screenwriting Poetics and the Screen Idea), Steven Price (The Screenplay – Authorship, Theory and Criticism) sau Ted Nannicelli (A Philosophy of the Screenplay) sunt doar o parte dintre teoreticienii importanti care au aprofundat recent posibilitatile de incadrare sau specificitatea scenariului. De fiecare data insa, discutia despre scenariu ca forma literara s‑a restrans intr‑un singur capitol al cercetarii lor, fiecare dintre ei facand un sumar al celor mai importante pareri din domeniu si ajungand, in urma acestora, la concluzii relevante. Niciunul dintre ei nu si‑a propus insa o analiza aprofundata de text care sa ii conduca spre o pozitionare in legatura cu subiectul abordat. Studiu de text a fost insa facut, chiar Steven Price mentioneaza doua cercetari importante. Richard Corliss in lucrarea Talking Pictures (1974) face o analiza a 100 de scenarii scrise de 35 de scenaristi, iar Claudia Sternberg foloseste nu mai putin de 43 de scenarii pentru cercetarea din volumul Written for the Screen: The American Motion – Picture Screenplay as text. Acest gen de studii sunt importante in contextul general al cercetarii posibilitatilor de definire a scenariului, insa concluziile sunt de multe ori limitative. In urma analizei unor scenarii (oricat de vast ar fi numarul acestora) se poate afirma doar ca acele texte specifice apartin genului literar si nu apartenenta intregii specii la categoria mentionata. Pentru ca scenariul a fost rar studiat de catre literati, cercetarea nu a fost facuta in sens invers: dinspre texte literare spre scenarii, dinspre tehnici de scriere literara spre cele de scriere scenaristica sau dinspre definitii ale literaturii spre cele aplicabile regulilor de scriere scenaristica. In momentul in care am putea arata ca forme de literatura respecta indeaproape regulile de scriitura scenaristica ne vom situa mai aproape de posibilitatea de a afirma ca scenariul este o specie literara. Aceasta deoarece ne‑ar fi mult mai greu sa negam caracterul textelor studiate si deja general acceptate ca fiind mostre de literatura, studiate in scoli si universitati, analizate de critici si introduse in istorii. Asadar, ne propunem sa chestionam posibilitatea de a privi anumite texte literare, fie si doar pentru scopul cercetarii de fata, drept veritabile scenarii. Iar daca un text literar poate fi privit ca un scenariu, atunci orice scenariu scris conform regulilor aplicate textului studiat dobandeste statutul literar. De asemenea, ne dorim sa punem fata in fata tehnicile de scriere literara si scenaristica si sa analizam geneza celor din urma. Sa oferim posibile definitii ale literaturii si sa le aplicam nu anumitor scenarii in particular, ci tuturor acestora, raportandu‑ne la regulile de scriitura folosite si raspandite in industrie. Doar astfel consideram ca putem oferi un raspuns care sa nu fie particular pentru anumite scenarii, ci general pentru totalitatea acestora. 
Un prim pas va fi o privire inapoi spre un context si scurt istoric al temei abordate, pentru a trasa principalele directii si seturi de opinii care au fost pana acum exprimate de teoreticienii din domeniu. Este importanta o trecere in revista a istoriei acestei specii analizate si discutate. Proto‑scenariul si primele forme ale acestuia vor fi mentionate, tocmai pentru ca originile timpurii ale acestor forme de text au o directa legatura cu modul de receptare al scenariului de mai tarziu. De asemenea, ne dorim exemplificarea argumentelor care neaga faptul ca scenariul este o forma literara, dar si ale celor care il atesta. Nu ne propunem o continuare a acestora si a modului de argumentare de pana acum, ci o analiza comparativa care sa nuanteze parerile oferite si sa ofere o noua perspectiva de interpretare a acestora. De‑abia dupa ce vom dobandi o privire de ansamblu asupra dezbaterilor din domeniu, vom trece la pasul urmator: cercetarea de texte, reguli si definitii pentru realizarea analizei comparative propuse. 
Prima etapa a capitolului doi al lucrarii reprezinta o dezvoltare a definitiei regulilor de formatare si scriitura scenaristica. Luam in considerare privirea textelor literare drept posibile scenarii, dar inainte va trebui sa le definim prin prisma regulilor de scriitura, specificitatea acestora nefiind relevanta in demersul de fata. Timpul real, obsesia imaginii pentru scenarist, emotiile, starile si moralitatea personajelor, naratorul omniscient si dialogul vor fi enuntate pe scurt, pentru a fi apoi aplicate in analiza textelor literare. Pasul urmator va fi studiul din perspectiva scenaristica a doua texte literare. Propunem povestirile O operatie simpla de Ernest Hemingway si O zi desavarsita pentru pestii banana de J.D.Salinger pentru a „verifica” posibilul statut scenaristic al acestora. Vom incerca trasarea unui raspuns la intrebarea: Cat si care dintre regulile de scriitura scenaristica sunt respectate de acestea? In caz ca urmeaza indeaproape specificitatea scenariilor putem afirma ca reprezinta forme de literatura care ne ajuta in incercarea de definire a scenariului ca specie literara. 
O analiza comparativa intre romanele lui Alain Robbe‑Grillet si scenarii, dar si intre scenariile acestuia si alte texte reprezentative ale speciei reprezinta partea a treia a capitolului. Sustinem faptul ca, atat romanele, cat si scenariile lui Robbe‑Grillet, recunoscute drept forme literare, sunt texte mai tehnicizate, mai rigide din punctul de vedere al specificului stilistic propriu impus si mai dificil receptate de un lector nespecializat decat scenariile „clasice”. 
Tehnicile de scriere scenaristica vor fi puse fata in fata cu cele literare in ultima parte a capitolului. Ne propunem sa definim originile tehnicilor de scriere scenaristica si sa chestionam posibilitatea ca acestea sa nu fie, de fapt, atat de originale. Inca de la Aristotel s‑au impamantenit regulile pentru viitorii dramaturgi, apoi alte forme literare le‑au imprumutat si dezvoltat. Ultima venita, scenaristica, a fost si cea care a trebuit sa se dezvolte cel mai rapid. Transformarea filmului intr‑o industrie cu venituri substantiale a creat o necesitate de evolutie a posibilitatilor scenaristilor, ceea ce a adus la aparitia numeroaselor manuale denumite How to write a good script. Au creat asa numitii guru ai scenariilor, cei care ii invata pe viitorii autori cum sa scrie un text demn de un premiu Oscar, regulile de scriere? Sau le‑au imprumutat de la vreo alta ruda indepartata, parte a familiei denumita literatura? Atitudinea, personalitatea si biografia protagonistului, contradictia personajului, verosimilitatea si consecventa acestuia, posibilitatea ca autorul sa isi iubeasca personajul, documentarea, subtextul, autocunoasterea, incidentul declansator, lipsa si scopul protagonistului, evolutia/schimbarea acestuia, personajele secundare, structura in trei acte, respectiv in cinci, antagonistul si conflictul, secventa, locatia actiunii, subiectul si dialogul vor fi analizate comparativ: literar vs. scenaristic. De nenumarate ori s‑a spus ca scenaristica imprumuta din tehnicile de scriere literara, dar argumentatia s‑a oprit aici. De aceea propunem o ampla analiza comparativa a celor mai importante tehnici de scriere literare si scenaristice.   
Conform lui Steven Price, patru cincimi dintre filmele nominalizate la Premiile Academiei Americane au la baza scenarii adaptate. Analiza comparativa continua intr‑un nou capitol dedicat adaptarii. Ne propunem initial trasarea principalelor modalitati de a transforma un text literar intr‑unul scenaristic si a abordarilor teoretice legate de studiul adaptarii, pentru ca apoi sa facem comparatia intre un text literar si scenariul rezultat. Vom pune sub semnul intrebarii una dintre principalele opinii vehiculate despre subiect: textul sursa va fi intotdeauna superior celui scenaristic, considerata excesiv de categorica. Chestionam posibilitatea de existenta a trei variante: scenariul este inferior, egal sau superior textului originar si ne axam in studiul de fata pe cea de‑a treia. In caz ca aceasta varianta este reala, ne vom afla in posibilitatea de a pune fata in fata doua texte: unul considerat specie literara si altul fiind superior din punct de vedere al calitatii literare, dar nebeneficiind de acelasi statut. 
Incercarile de a defini scenariul ca literatura „tind sa cada victime problemelor conexe de a defini literatura si a construi criterii de evaluare care determina daca un anumit text sau chiar un intreg gen merita sa faca parte din canon”. Daca o definitie a literaturii nu este general acceptata, in capitolul patru ne propunem enumerarea celor mai importante perspective ale acesteia si posibilitatea de aplicabilitate a lor asupra scenariilor. Nu luam in considerare exemplificarea prin scenarii specifice si incadrabilitatea acestora conform anumitor perspective, ci ne propunem raportarea la regulile si tehnicile de scriere scenaristica, aratand astfel apartenenta tuturor scenariilor care respecta aceleasi norme la respectivele definitii. Perspectiva lingvistica, cea semantica, literatura vazuta ca act al elocutiunii, definitia estetica, cea cognitiva, institutionala sau a practicii sociale, abordarea asemanarii familiale si raportarea stilistica si prin prisma probei timpului vor fi dezvoltate facand constant comparatia intre literatura si scenarii si chestionand posibilitatile de incadrare ale celor din urma. In finalul capitolului, abordarea se va largi: vom trasa si posibile definitii ale romanului pentru a chestiona daca scenariul nu este, de fapt, o forma atipica a acestuia.     
In incheierea cercetarii ne propunem realizarea unui studiu de caz in care vom discuta, analiza si compara parerile cititorilor. Acestia sunt cei despre care se discuta atat de mult, dar care rar vorbesc despre experienta de lectura a unui scenariu. In urma analizei comparative vom trasa posibile legaturi intre texte literare si scenaristice, ne vom raporta la texte literare din perspectiva scenaristica, cercetand posibilitatea ca acestea sa fie, de fapt, fara voia autorilor lor, niste exemple de scenarii. De asemenea, vom cerceta, comparativ, tehnicile de scriere scenaristica si literara. De fapt, vom vorbi despre crearea si receptarea unui scenariu: tehnicile facand referire la creare iar constanta comparatie cu autori de literatura consacrati la posibila receptare a scenariilor. Dar pentru a definitiva studiul consideram important punctul de vedere al celor despre care vorbim, cel al cititorilor.

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Scrie un review


Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!