Sabina Pop
Avem nevoie de competiție si avem nevoie de starea de spirit atat de stimulatoare, proprie competiției. Avem nevoie de acel prilej ce in mod curent se numeste „cadru organizatoric”, dar care este de fapt valoroasa ocazie de a vedea grupat cele mai reprezentative (se incearca) filme ale unui an. Avem nevoie de comparația constructiva, nu doar sau nu neaparat de cea valorica, ci mai ales de cea de stiluri, tendințe, incercari, maniere de lucru, ganduri, idei si crezuri artistice, ce doar acolo, prin confruntare si comparație, se pot dovedi demne de continuat sau necesar a fi abandonate. Intr-un cuvant avem nevoie de privirea globala asupra fenomenului cinematografic romanesc si de judecațile de sinteza ce decurg din ea.
Avem nevoie de starea aceea de spirit unica, greu de explicat in cuvinte dar caracteristica si inconfundabila a carei apariție se incearca a fi stimulata si care deseori exista deja si se resimte, constient, ca atare, de catre mulți: starea de efervescența spirituala, starea de verva.
Avem nevoie de locul acela unde totul este sub semnul FILMULUI, a ARTEI FILMULUI, unde se respire film, unde in mod programatic doar asta ai de facut, sa vezi film, sa discuți film, sa comentezi film, sa te lasi contaminat si sa contaminezi la randul tau cu gand si idee artistica.
Avem nevoie – poate aceasta in primul rand – de ceea ce inseamna (in sensul sau primar, acela neprafuit de prea deasa folosire) formula „confruntare cu publicul”. Avem nevoie sa auzim cu urechile noastre aplauzele spontane (adresate filmului tau sau celui al colegului) atunci cand gandul artistic (numai realizatorii insisi stiu cat de indelung slefuit) reuseste sa ajunga la public. Avem nevoie sa fim acolo ca sa simțim, sa ințelegem adevarul acela – aflat la indemana, dar deseori uitat – ca o sala nu inseamna, simplu, public, adica o masa fara contururi precise ascunsa sub un titlu generic; si ca public inseamna o suma de individualitați distincte, de personalitați, de oameni diferiți, o suma de constiințe, de suflete si minți, ce, iata, pentru o clipa, rezoneaza la fel, in acel fel in care tu, realizator, ai gandit, ai dorit, ai sperat. Avem nevoie sa simțim si amendarea neiertatoare a aceleiasi sume de constiințe atunci cand ceea ce prezinți n-a fost crezut pentru ca era didactic, tezist, ilustrativist ori inabil, profesional sau artistic. Avem nevoie sa simțim (o, cat de incurajatoare si stimulatoare este aceasta senzație!) dragostea pentru film a publicului. Sa stim, sa mai aflam odata, sa ne convingem inca odata ca el, publicul, este alaturi de noi si ca problemele noastre nu-i sunt nici straine, nici
indiferente.
Avem nevoie de FESTIVAL. In Festival, FILMUL ESTE IN SARBATOARE.
S.L.A.S.T IV / 36 (154) – 2 Septembrie 1984
* * *
In epoca la care ne referim in randurile de faţa, anii '80, festivalurile erau puţine, iar posibilitaţile de a participa, mai ales in strainatate, macar in ţari estice, la aceste SARBATORI ALE FILMULUI erau si mai puţine, aproape inexistente. De aceea resimțeam, fiecare dintre noi, o astfel de ocazie drept un mare EVENIMENT, il traiam cu toata ființa si il onoram. Rezultatele profesionale in urma unui astfel de eveniment erau si ele mari tocmai pentru ca el era trait la cote inalte si fiecare dintre noi incercam sa „stoarcem” din aceasta experiența tot ceea ce se putea fructifica; caci… nu puteai sti cand ţi se mai iveste ocazia …
Cu ajutorul UCIN-ului, care a facut enorm in acea epoca pentru prezenţa filmului romanesc in festivaluri, documentarele Sahia ajungeau in fiecare an la aceleasi cateva astfel de competiții mai ales in ţari estice; dar nu numai caci trebuia ca „Romania sa fie reprezentata" in competițiile importante, facea parte din politica de partid; si, odata cu filmul, ajungeam si noi, realizatorii, in astfel de festivaluri. Delegațiile erau alcatuite din 1-2 reprezentanți ai instituțiilor de film care, desigur, conduceau delegația si din autorii filmelor selectate.
Selecția era de obicei facuta din ţara, dar, daca un film placea, festivalul respectiv te invita cu un nou film si in anul urmator. Era o situație pe care ne-o doream toți caci autoritaţile din ţara țineau cont de o invitație din afara; n-ar fi dat bine sa nu accepte prezenţa unui film sau a unui realizator solicitat in mod expres de un festival…
* * *
Recitind cateva dintre gandurile mele despre festivalurile epocii, scrise atunci, la intoarcerea de la un astfel de festival am realizat ca „invaţamintele” cu care am ramas sunt, destule, actuale si astazi, ca multe dintre scrieri se refera la filme importante valoric si ca -mai ales asta!-, atmosfera, starea pe care randurile o degaja este preţioasa si ar putea fi contaminata in direcția a ce numim, simplu, PASIUNE PENTRU FILM sau RESPECT PENTRU ARTA.. M-am gandit deci ca aceste ganduri pot fi utile si astazi, mai ales studenților la film si mai ales intr-o epoca in care filmul este privit, din ce in ce mai mult, drept „produs audiovizual”, iar realizarea propriu-zisa, drept „industrie a filmului”. Am adunat, deci articole raspandite prin reviste „Cinema”, „SLAST”, Neue Literatur”, „Contemporanul", „Almanah Cinema" si altele si am incercat sa ofer o trecere in revista de tip documentar a festivalurilor semnificative in epoca – cele la care aveam acces. M-am obligat sa pastrez, cu toate riscurile inerente unei priviri la distanța de zeci de ani si dintr-o alta lume, aceasta atmosfera de „la cald” gandind ca acest „cum era p'atunci”, chiar daca poate starni un zambet ironic in colțul gurii poate foloseste prin autentic; de aceea, am pastrat denumirile din epoca, (RDG, URSS etc.) sau unele comentarii pe care, cu mintea de acum, poate le vad, altfel… starea de atunci este cea importanta…
Si, cine stie… poate molipseste intru drag de film…
IN LOC DE CUVANT INAINTE /5
CAPITOLUL 1
LUMEA MARE A SCURTULUI METRAJ /11
Starea de verva (Leipzig '82) /11
Starea de neliniste (Leipzig '83) /19
Leipzig – O imagine complexa si revelatoare a lumii lui 1985/ 26
Impresii… (Leipzig '85) /34
La Leipzig, o ediţie de excepţie (Leipzig '86) / 38
Vreme in schimbare (Oberhausen '85) /44
Filmul documentar si lumea contemporana (Oberhausen ’85) /50
Pariuri vechi, miza noua - (Oberhausen '87) /55
Tourfilm ’83/ 63
CAPITOLUL 2
MARILE MICI SARBATORI ALE DOCUMENTARULUI NOSTRU/ 67
O confruntare binevenita (Herculane '84) / 68
Simpla, omeneasca, bucurie de trai/ 70
O contemporanie a acestui spațiu (Contemporania ’88)/ 76
O invitaţie la cinemateca /79
Cupa de cristal ’86 / 83
Cineastii - in „haine de lucru” Costinesti ’83) /90
Ce-i festiv, ca valul trece… (Costinesti ’83) /93
Soare, mare si idei - dialog pe plaja (Costinesti '83) /95
Prestanța si autoritate (Costinesti ' 83)/ 100
Important este ca exista (Costinesti '83)/ 104
El. Festivalul… (Costinesti '84) / 109
,,Documentar” vine de la document (?) (Costinesti ’84)/ 112
Efervescența… (Costinesti '84) / 116
CAPITOLUL III
DUPA ’89 / 119
O senzaţie dominanta: lumea cauta (Istanbul ’98)/ 121