Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Arhitectura, etica si estetica - Raluca Becheru
![Arhitectura, etica si estetica - Raluca Becheru [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/arhitectura-etica-si-estetica-raluca-becheru-172654.jpg "Arhitectura, etica si estetica - Raluca Becheru [1]")
Editura: Paideia
Autor: Raluca Becheru
Pagini: 202
Anul publicării: 2022
ISBN: 978-606-748-644-5
Cod Produs:
9786067486445
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Autori
- Cuvant inainte
- Unde se gaseste
- Review-uri (0)
Aceasta carte isi propune sa analizeze legatura dintre etica si estetica pentru cazul specific al arhitecturii. Punctul de plecare este dat de discursul vag din teoria arhitecturii, citindu-i pe teoreticieni ca John Ruskin, Sigfried Giedion, Nikolaus Pevsner, Greg Lynn, Tom Spector etc. sau parcurgand lucrari, precum Vers une architecture a lui Le Corbusier nu intalnim o explicitare a relatiei dintre etica si estetica in arhitectura, ci mai degraba discursuri aparent izolate, cu un caracter atipic fata de orice lucrare din domeniul eticii. Estetica cladirilor devine o problema de etica, iar granitele dintre domenii par a se estompa. Prin urmare, intrebarea la care aceasta carte cauta un raspuns este Cum poate fi inteleasa mai bine legatura dintre etica si estetica pentru cazul specific al arhitecturii?, iar metoda propusa consta in analiza argumentelor prezentate de-a lungul timpului in teoria arhitecturii si in filosofie. Spre deosebire majoritatea lucrarilor ce abordeaza un subiect comun filosofiei si teoriei arhitecturii, cartea de fata se bazeaza pe lecturi ale unor texte filosofice din traditia analitica, mai putin cunoscute arhitectilor si publicului larg.
Trebuie citita aceasta carte. Cu atentie. Sustinerea dizertatiei a produs discutii angajate si pline de miez intre arhitecti si filosofi cu greutate. Daca ar putea sustine si mai departe un astfel de spatiu dialogal, inseamna ca si-ar indeplini menirea. Raluca a facut un text excelent, serios si profund, indraznet si, repet, neobisnuit in ingredientele sale. Va rog sa ascultati ce are de spus.
Augustin Ioan
Trebuie citita aceasta carte. Cu atentie. Sustinerea dizertatiei a produs discutii angajate si pline de miez intre arhitecti si filosofi cu greutate. Daca ar putea sustine si mai departe un astfel de spatiu dialogal, inseamna ca si-ar indeplini menirea. Raluca a facut un text excelent, serios si profund, indraznet si, repet, neobisnuit in ingredientele sale. Va rog sa ascultati ce are de spus.
Augustin Ioan
Raluca Becheru a absolvit Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si Facultatea de Arhitectura a Universitatii de arhitectura si urbanism “Ion Mincu”. In 2020 a obtinut titlul de doctor in arhitectura cu summa cum laude.
A devenit membru al Baroului Bucuresti in anul 2021 dupa ce anterior a profesat timp de cativa ani ca arhitect. Acest traseu profesional a dus la conturarea unei intelegeri complexe asupra dreptului urbanismului.
A devenit membru al Baroului Bucuresti in anul 2021 dupa ce anterior a profesat timp de cativa ani ca arhitect. Acest traseu profesional a dus la conturarea unei intelegeri complexe asupra dreptului urbanismului.
„De ce, dupa cum afirma Bob Evan, am trecut de la notiunea ca o cladire este «o oportunitate de a imbunatati conditia umana», la o perioada in care este conceputa ca «o oportunitate de a exprima conditia umana»?” Jeremy Till, Architecture depends, 88 (trad. n.)
Acest volum isi propune sa analizeze legatura dintre etica si estetica pentru cazul specific al arhitecturii. Arhitectura are o pozitie speciala printre arte datorita calitatilor sale care implica, adesea, posibilitatea de a avea un acord intre indivizi cu privire la calitatile estetice ale mediului construit. Este o arta publica si daca putem cu usurinta evita un tablou care nu ne place, nu acelasi lucru il putem face in cazul unei cladiri. De multe ori, in discutiile informale intre arhitecti aceste simple afirmatii sunt argumentul ultim pentru a ilustra atat importanta etica a arhitecturii, cat si importanta profesiei de arhitect. In ce priveste teoria arhitecturii ne-am astepta ca ea sa expliciteze legatura dintre etica si estetica pentru arhitectura, sau macar intre etica si arhitectura. Insa citindu-i pe teoreticieni ca John Ruskin, Sigfried Giedion, Nikolaus Pevsner,Greg Lynn, Tom Spector etc. sau parcurgand lucrari precum Vers une architecture a lui Le Corbusier nu intalnim o explicitare a relatiei dintre etica si estetica in arhitectura, ci mai degraba discursuri aparent izolate, cu un caracter atipic fata de orice lucrare din domeniul eticii. Estetica cladirilor devine o problema de etica, iar granitele dintre domenii par a se estompa atunci cand teoreticienii afirma existenta unei „moralitati dorice”, o „etica miscarii” si altele asemenea.
Implicatiile morale ale caracterului de arta publica al arhitecturii, ilustrate adesea prin faptul evident ca un tablou poate fi lesne evitat spre deosebire de o cladire, pot fi cel mai bine intelese prin intermediul obligatiilor arhitectilor fata de utilizatorii mediului construit, dupa cum voi argumenta in continuare.
Modul in care arata cladirile si asezarile umane influenteaza calitatea vietii si starea de bine a indivizilor. In plus, ca arhitect, am gandit mereu ca daca afirmi ca infaptuirea frumosului este parte a dimensiunii etice a activitatii de proiectare atunci nu ai cum sa nu admiti ca acest frumos nu mai este doar o alegere a profesionistului, ci mai degraba rezultatul unui „dialog” dintre gusturile publicului si cele ale arhitectului. Frumosul se transforma din optiunea pur personala a unor indivizi asemanatori personajului Howard Roark a lui Ayn Rand intr-un proces de intelegere a beneficiarului si utilizatorului din care apoi rezulta optiunea formala. Aceste idei, alaturi de discursul moral atipic din teoria arhitecturii au fost cadrul in care s-a conturat intrebarea la care caut un raspuns: Cum poate fi inteleasa mai bine legatura dintre etica si estetica pentru cazul specific al arhitecturii?
In ceea ce priveste metoda, imi propun sa gasesc un raspuns la intrebarea de mai sus prin analiza argumentelor prezentate de-a lungul timpului in teoria arhitecturii si in filosofie. Spre deosebire de majoritatea lucrarilor ce abordeaza un subiect comun filosofiei si teoriei arhitecturii, lucrarea de fata se va baza pe lecturi ale unor texte filosofice din traditia analitica cu scopul de a ajunge la o mai mare claritate argumentativa si conceptuala. Alegerea acestei traditii a fost motivata nu numai sub aspect stilistic, dar mai ales de aparitia unor lucrari cu privire la filosofia arhitecturii, precum si a unei societati ce promoveaza filosofia arhitecturii atat in traditie continentala, cat si in traditie analitica International Society for the Philosophy of Architecture (2009). In 2014 si 2015 primele numere ale Journal of Architecture Philosophy, revistaasociatiei, au avut ca tema legatura dintre etica si estetica in arhitectura. Citind articolele scrise de filosofi, arhitecti sau de arhitecti si filosofi in coautorat, am intrezarit posibilitatea unui dialog intre filosofie si teoria arhitecturii. Discursul atipic al teoriei arhitecturii, analizat de istoricul de arta David Watkin in Morality and Architecture (1977), constituia punctul de plecare pentru cautarea unor perspective noi asupra analizei legaturii dintre etica si estetica. In paginile acestei reviste filosoful Noël Carroll propunea moralismul moderat ca alternativa, iar filosoful Christian Illies impreuna cu arhitectul Nicholas Ray sustineau un drept la un frumos accesibil si o deontologie estetica drept o alternativa atat la discursul atipic al teoriei arhitecturii, cat si la dezbaterea autonomism-moralism din filosofia artei. De asemenea, o serie de lucrari despre relatia dintre etica si estetica in arhitectura sau despre filosofia arhitecturii au fost rodul unei colaborari intre filosofi si arhitecti — spre exemplu Prospects for an Ethics of Architecture (2011) scrisa de arhitectul si teoreticanul William M. Taylor si filosoful Michael P Levine sau Philosophy of Architecture (2014) a filosofului Christian Illies si a arhitectului Nicholas Ray. Mai mult, intr-o serie de volume interdisciplinare se analizeaza problemele etice puse de mediul construit atat din perspectiva arhitectilor si urbanistilor, cat si din cea a filosofilor, precum si a sociologilor sau activistilor de mediu. In aceasta categorie se inscriu lucrari precum Ethics and the Built Environment (2000) editata de filosoful Warwick Fox sau volumul Ethics, Design and planning of the Built Environment (2013), editat de Claudia Basta si Stefano Moroni in seria Urban & Landscape Perspectives.
Volumul a fost gandit ca un dialog intre gandurile arhitectilor exprimate in teoria arhitecturii si cele ale filosofilor care s-au aplecat asupra problemelor arhitecturii fara insa a fi o cercetare pur filosofica, ci o cercetare teroretica in care argumente filosofice sunt folosite pentru a gasi un veritabil fundament moral ca alternativa la discursul atipic al teoriei arhitecturii.
Cum traditia analitica este putin cunoscuta printre arhitecti, in Capitolul 1 Arhitectura, teoria arhitecturii si filosofia distinctia analitic–continental este prezentata alaturi de dezbaterile aparute in jurul unor domenii noi ca filosofia arhitecturii si etica arhitecturii.
Teoria arhitecturii a cautat in mod constant surse de inspiratie in domenii ca filosofia, critica literara, antropologia, pentru a-si dezvolta discursul, in special in cea de a doua parte a secolului al XX-lea, pe fondul disolutiei traditiei clasice si al esecului Miscarii Moderne. Acest context a dus la un discurs eterogen care de multe ori se indeparteaza de intelesurile conceptelor preluate din alte domenii dupa cum observa arhitectul Nicholas Ray. Daca interesul constant al arhitectilor pentru alte discipline teoretice este de necontestat, nu acelasi lucru se poate afirma despre interesul filosofilor pentru arhitectura. Desi inca din Antichitate intalnim in textele filosofice referiri la arhitectura, putine sunt lucrarile filosofice din secolul al XX-lea care sa se fi oprit exclusiv asupra problematicii arhitecturii. Chiar si in filosofia artei, lucrari precum The Aesthetics of Architecture(1980) a lui Roger Scruton constituie o exceptie. Cu toate acestea, in ultimii ani se observa un interes constant al filosofilor din traditia analitica pentru arhitectura, in contextul dezvoltarii cercetarilor filosofice asupra unor domenii tot mai specializate (de ex. filosofia biologiei, dar si domenii de nisa precum filosofia filmului s.a). Discursul eterogen al teoriei arhitecturii a motivat si el dezvoltarea cercetarilor filosofice sub aspectul scopului.
Printre temele cercetate se numara si problema eticii specifice arhitecturii, etica arhitecturii.
In ciuda lucrarilor tot mai numeroase privind etica arhitecturii si a cristalizarii discutiei in jurul unor teme precum intersectia dintre etica si estetica, nu se poate discuta despre aparitia unui nou domeniu al eticii aplicate. Cu toate acestea, punctul in care a ajuns dezbaterea asupra relatiei dintre etica si estetica, atat in filosofie cat si in teoria arhitecturii, permite investigarea unor posibile perspective asupra acestei relatii.
Legatura dintre etica si estetica a fost analizata din trei perspective anume: cea a filosofiei artei prin dezbaterea autonomism – moralism, cea a teoriei arhitecturii si cea a deontologiei.
Capitolul 2, Arhitectura ca arta. Legatura dintre estetica si etica in filosofia artei, cerceteaza modul in care relatia dintre etica si estetica a fost analizata in filosofia artei prin prisma relatiei dintre valorile etice si cele estetice. Legatura dintre arta si moralitate este una dintre cele mai vechi teme ale filosofiei artei. In filosofia contemporana, intersectia dintre etica si estetica este analizata in special prin prisma intersectiei dintre valorile etice si cele estetice. Eticismul si moralismul moderat se opun astfel autonomismului. Pozitia autonomista, cunoscuta mai ales prin estetismul secolului al XIX-lea si sloganul l'art pour l'art, afirma ca arta si etica sunt doua domenii autonome, iar criteriile unui domeniu nu ar trebui folosite pentru evaluarea celuilalt. Arta ar trebui judecata in sine, este nepotrivit sau incoerent sa judecam operele de arta pentru consecintele lor cognitive, morale sau politice. Autonomismul moderat sustine posibilitatea evaluarii morale a artei, insa aceasta evaluare nu este cea care diminueaza sau intareste valoarea estetica a unei opere de arta. Eticismul, sustinut in lucrari precum articolul "The Ethical Criticism of Art"(1998) a lui Berys Gaut, afirma ca o opera de arta care manifesta o atitudine condamnabila din punct de vedere etic este defectiva si din punct de vedere estetic, iar daca manifesta o atitudine laudabila din punct de vedere etic atunci ea este meritorie si din punct de vedere estetic. Moralismul moderat sustine ca in anumite cazuri un defect moral al operei poate fi un defect estetic, precum in alte cazuri o virtute morala poate fi considerata o virtute estetica. Exista opere de arta in care defectele estetice si cele morale sunt explicate prin aceeasi calitate a operei de arta. Recent, tezele moralismului moderat au fost formulate si pentru cazul special al arhitecturii, de catre Noël Carroll ca o alternativa la discursul moral atipic al teoriei arhitecturii.
Capitolul 3, Etica arhitecturii in teoria nativa, cerceteaza discursul moral atipic dezvoltat in teoria arhitecturii. In acest discurs etica si estetica se suprapun, austeritatea unui profil doric devine o problema de moralitate, iar simple optiuni estetice sunt prezentate ca morale. In perioada moderna, inceputurile acestui discurs se regasesc in secolul al XIX-lea la Pugin, potrivit lui David Watkin, autorul lucrarii Morality and Architecture, The Development of a Theme in Architectural History and Theory from the Gothic Revival to the Modern Movement (1977).
Recent, acest mod specific de a aborda problemele etice a fost denuntat de Till ca o „falsa etica a esteticii”, ceea ce reduce valorile etice la cele estetice, aduce in sfera eticii artefactele si impiedica dezvoltarea unei deontologii profesionale adecvate.
Capitolul 4, Pentru o deontologie estetica, propune analiza legaturii dintre etica si estetica pornind de la deontologie. In acest capitol argumentez existenta unei obligatii de a avea grija de estetica mediului construit. Ideile pe care le sustin se inscriu in linia unor cercetari recente care analizeaza relatia dintre etica si estetica pornind de la deontologie. Christian Illies si Nicholas Ray sustin o obligatie de a cauta un frumos accesibil, iar filosoful Nigel Taylor argumenteaza obligatia etica a arhitectilor de a fi atenti la cladire ca intreg si la detaliile acesteia. Specific acestor propuneri este temeiul moral: influenta calitatilor estetice ale mediului construit asupra starii de bine a indivizilor. Recunoasterea obligatiei de a avea grija de estetica mediului construit are implicatii asupra rezultatului formal pe care arhitectii si-l doresc, pentru ca dorinta indivizilor de a avea un spatiu frumos nu este satisfacuta daca acestia sunt inconjurati de cladiri pe care le percep ca banale sau urate drept urmare propunerile arhitectilor ar trebui sa fie accesibile unor persoane cu niveluri diferite de cultura, totodata provocand asteptarile publicului.
Capitolul are ocompletare relativ tehnica, care prezinta elemente ale dezbaterii asupra relevantei morale a artefactelor din filosofia tehnologiei. Nefiind esentiale pentru firul discursiv, dar fiind o complementare a subiectului, acestea au fost consemnate in Anexa 1 In mod traditional artefactele sunt non-morale, insa unii filosofi contemporani propun o viziune noua asupra agentilor morali. Agentul moral nu mai este redus la individ, ci se propune un agregat compus din individ si artefact. Intr-o viziune mai putin radicala, artefactele au relevanta morala, anume pot influenta optiunile morale ale indivizilor. Aceasta ultima teza a fost sustinuta pe baza unor exemple din arhitectura, spatiile prin calitatile lor pot influenta comportamentul indivizilor inlesnind anumite activitati. Exemplele folosite sunt instante ale „falsei etici a esteticii“ lui Pugin. Dezbaterea este relevanta si datorita faptului ca atat moralismul moderat cat si „falsa etica a esteticii” implica posibilitatea evaluarii morale.
In Concluzii firul argumentativ este reluat pentru a indica rezultatele cercetarii, precum si limitele si posibilele directii de cercetare.
Acest volum isi propune sa analizeze legatura dintre etica si estetica pentru cazul specific al arhitecturii. Arhitectura are o pozitie speciala printre arte datorita calitatilor sale care implica, adesea, posibilitatea de a avea un acord intre indivizi cu privire la calitatile estetice ale mediului construit. Este o arta publica si daca putem cu usurinta evita un tablou care nu ne place, nu acelasi lucru il putem face in cazul unei cladiri. De multe ori, in discutiile informale intre arhitecti aceste simple afirmatii sunt argumentul ultim pentru a ilustra atat importanta etica a arhitecturii, cat si importanta profesiei de arhitect. In ce priveste teoria arhitecturii ne-am astepta ca ea sa expliciteze legatura dintre etica si estetica pentru arhitectura, sau macar intre etica si arhitectura. Insa citindu-i pe teoreticieni ca John Ruskin, Sigfried Giedion, Nikolaus Pevsner,Greg Lynn, Tom Spector etc. sau parcurgand lucrari precum Vers une architecture a lui Le Corbusier nu intalnim o explicitare a relatiei dintre etica si estetica in arhitectura, ci mai degraba discursuri aparent izolate, cu un caracter atipic fata de orice lucrare din domeniul eticii. Estetica cladirilor devine o problema de etica, iar granitele dintre domenii par a se estompa atunci cand teoreticienii afirma existenta unei „moralitati dorice”, o „etica miscarii” si altele asemenea.
Implicatiile morale ale caracterului de arta publica al arhitecturii, ilustrate adesea prin faptul evident ca un tablou poate fi lesne evitat spre deosebire de o cladire, pot fi cel mai bine intelese prin intermediul obligatiilor arhitectilor fata de utilizatorii mediului construit, dupa cum voi argumenta in continuare.
Modul in care arata cladirile si asezarile umane influenteaza calitatea vietii si starea de bine a indivizilor. In plus, ca arhitect, am gandit mereu ca daca afirmi ca infaptuirea frumosului este parte a dimensiunii etice a activitatii de proiectare atunci nu ai cum sa nu admiti ca acest frumos nu mai este doar o alegere a profesionistului, ci mai degraba rezultatul unui „dialog” dintre gusturile publicului si cele ale arhitectului. Frumosul se transforma din optiunea pur personala a unor indivizi asemanatori personajului Howard Roark a lui Ayn Rand intr-un proces de intelegere a beneficiarului si utilizatorului din care apoi rezulta optiunea formala. Aceste idei, alaturi de discursul moral atipic din teoria arhitecturii au fost cadrul in care s-a conturat intrebarea la care caut un raspuns: Cum poate fi inteleasa mai bine legatura dintre etica si estetica pentru cazul specific al arhitecturii?
In ceea ce priveste metoda, imi propun sa gasesc un raspuns la intrebarea de mai sus prin analiza argumentelor prezentate de-a lungul timpului in teoria arhitecturii si in filosofie. Spre deosebire de majoritatea lucrarilor ce abordeaza un subiect comun filosofiei si teoriei arhitecturii, lucrarea de fata se va baza pe lecturi ale unor texte filosofice din traditia analitica cu scopul de a ajunge la o mai mare claritate argumentativa si conceptuala. Alegerea acestei traditii a fost motivata nu numai sub aspect stilistic, dar mai ales de aparitia unor lucrari cu privire la filosofia arhitecturii, precum si a unei societati ce promoveaza filosofia arhitecturii atat in traditie continentala, cat si in traditie analitica International Society for the Philosophy of Architecture (2009). In 2014 si 2015 primele numere ale Journal of Architecture Philosophy, revistaasociatiei, au avut ca tema legatura dintre etica si estetica in arhitectura. Citind articolele scrise de filosofi, arhitecti sau de arhitecti si filosofi in coautorat, am intrezarit posibilitatea unui dialog intre filosofie si teoria arhitecturii. Discursul atipic al teoriei arhitecturii, analizat de istoricul de arta David Watkin in Morality and Architecture (1977), constituia punctul de plecare pentru cautarea unor perspective noi asupra analizei legaturii dintre etica si estetica. In paginile acestei reviste filosoful Noël Carroll propunea moralismul moderat ca alternativa, iar filosoful Christian Illies impreuna cu arhitectul Nicholas Ray sustineau un drept la un frumos accesibil si o deontologie estetica drept o alternativa atat la discursul atipic al teoriei arhitecturii, cat si la dezbaterea autonomism-moralism din filosofia artei. De asemenea, o serie de lucrari despre relatia dintre etica si estetica in arhitectura sau despre filosofia arhitecturii au fost rodul unei colaborari intre filosofi si arhitecti — spre exemplu Prospects for an Ethics of Architecture (2011) scrisa de arhitectul si teoreticanul William M. Taylor si filosoful Michael P Levine sau Philosophy of Architecture (2014) a filosofului Christian Illies si a arhitectului Nicholas Ray. Mai mult, intr-o serie de volume interdisciplinare se analizeaza problemele etice puse de mediul construit atat din perspectiva arhitectilor si urbanistilor, cat si din cea a filosofilor, precum si a sociologilor sau activistilor de mediu. In aceasta categorie se inscriu lucrari precum Ethics and the Built Environment (2000) editata de filosoful Warwick Fox sau volumul Ethics, Design and planning of the Built Environment (2013), editat de Claudia Basta si Stefano Moroni in seria Urban & Landscape Perspectives.
Volumul a fost gandit ca un dialog intre gandurile arhitectilor exprimate in teoria arhitecturii si cele ale filosofilor care s-au aplecat asupra problemelor arhitecturii fara insa a fi o cercetare pur filosofica, ci o cercetare teroretica in care argumente filosofice sunt folosite pentru a gasi un veritabil fundament moral ca alternativa la discursul atipic al teoriei arhitecturii.
Cum traditia analitica este putin cunoscuta printre arhitecti, in Capitolul 1 Arhitectura, teoria arhitecturii si filosofia distinctia analitic–continental este prezentata alaturi de dezbaterile aparute in jurul unor domenii noi ca filosofia arhitecturii si etica arhitecturii.
Teoria arhitecturii a cautat in mod constant surse de inspiratie in domenii ca filosofia, critica literara, antropologia, pentru a-si dezvolta discursul, in special in cea de a doua parte a secolului al XX-lea, pe fondul disolutiei traditiei clasice si al esecului Miscarii Moderne. Acest context a dus la un discurs eterogen care de multe ori se indeparteaza de intelesurile conceptelor preluate din alte domenii dupa cum observa arhitectul Nicholas Ray. Daca interesul constant al arhitectilor pentru alte discipline teoretice este de necontestat, nu acelasi lucru se poate afirma despre interesul filosofilor pentru arhitectura. Desi inca din Antichitate intalnim in textele filosofice referiri la arhitectura, putine sunt lucrarile filosofice din secolul al XX-lea care sa se fi oprit exclusiv asupra problematicii arhitecturii. Chiar si in filosofia artei, lucrari precum The Aesthetics of Architecture(1980) a lui Roger Scruton constituie o exceptie. Cu toate acestea, in ultimii ani se observa un interes constant al filosofilor din traditia analitica pentru arhitectura, in contextul dezvoltarii cercetarilor filosofice asupra unor domenii tot mai specializate (de ex. filosofia biologiei, dar si domenii de nisa precum filosofia filmului s.a). Discursul eterogen al teoriei arhitecturii a motivat si el dezvoltarea cercetarilor filosofice sub aspectul scopului.
Printre temele cercetate se numara si problema eticii specifice arhitecturii, etica arhitecturii.
In ciuda lucrarilor tot mai numeroase privind etica arhitecturii si a cristalizarii discutiei in jurul unor teme precum intersectia dintre etica si estetica, nu se poate discuta despre aparitia unui nou domeniu al eticii aplicate. Cu toate acestea, punctul in care a ajuns dezbaterea asupra relatiei dintre etica si estetica, atat in filosofie cat si in teoria arhitecturii, permite investigarea unor posibile perspective asupra acestei relatii.
Legatura dintre etica si estetica a fost analizata din trei perspective anume: cea a filosofiei artei prin dezbaterea autonomism – moralism, cea a teoriei arhitecturii si cea a deontologiei.
Capitolul 2, Arhitectura ca arta. Legatura dintre estetica si etica in filosofia artei, cerceteaza modul in care relatia dintre etica si estetica a fost analizata in filosofia artei prin prisma relatiei dintre valorile etice si cele estetice. Legatura dintre arta si moralitate este una dintre cele mai vechi teme ale filosofiei artei. In filosofia contemporana, intersectia dintre etica si estetica este analizata in special prin prisma intersectiei dintre valorile etice si cele estetice. Eticismul si moralismul moderat se opun astfel autonomismului. Pozitia autonomista, cunoscuta mai ales prin estetismul secolului al XIX-lea si sloganul l'art pour l'art, afirma ca arta si etica sunt doua domenii autonome, iar criteriile unui domeniu nu ar trebui folosite pentru evaluarea celuilalt. Arta ar trebui judecata in sine, este nepotrivit sau incoerent sa judecam operele de arta pentru consecintele lor cognitive, morale sau politice. Autonomismul moderat sustine posibilitatea evaluarii morale a artei, insa aceasta evaluare nu este cea care diminueaza sau intareste valoarea estetica a unei opere de arta. Eticismul, sustinut in lucrari precum articolul "The Ethical Criticism of Art"(1998) a lui Berys Gaut, afirma ca o opera de arta care manifesta o atitudine condamnabila din punct de vedere etic este defectiva si din punct de vedere estetic, iar daca manifesta o atitudine laudabila din punct de vedere etic atunci ea este meritorie si din punct de vedere estetic. Moralismul moderat sustine ca in anumite cazuri un defect moral al operei poate fi un defect estetic, precum in alte cazuri o virtute morala poate fi considerata o virtute estetica. Exista opere de arta in care defectele estetice si cele morale sunt explicate prin aceeasi calitate a operei de arta. Recent, tezele moralismului moderat au fost formulate si pentru cazul special al arhitecturii, de catre Noël Carroll ca o alternativa la discursul moral atipic al teoriei arhitecturii.
Capitolul 3, Etica arhitecturii in teoria nativa, cerceteaza discursul moral atipic dezvoltat in teoria arhitecturii. In acest discurs etica si estetica se suprapun, austeritatea unui profil doric devine o problema de moralitate, iar simple optiuni estetice sunt prezentate ca morale. In perioada moderna, inceputurile acestui discurs se regasesc in secolul al XIX-lea la Pugin, potrivit lui David Watkin, autorul lucrarii Morality and Architecture, The Development of a Theme in Architectural History and Theory from the Gothic Revival to the Modern Movement (1977).
Recent, acest mod specific de a aborda problemele etice a fost denuntat de Till ca o „falsa etica a esteticii”, ceea ce reduce valorile etice la cele estetice, aduce in sfera eticii artefactele si impiedica dezvoltarea unei deontologii profesionale adecvate.
Capitolul 4, Pentru o deontologie estetica, propune analiza legaturii dintre etica si estetica pornind de la deontologie. In acest capitol argumentez existenta unei obligatii de a avea grija de estetica mediului construit. Ideile pe care le sustin se inscriu in linia unor cercetari recente care analizeaza relatia dintre etica si estetica pornind de la deontologie. Christian Illies si Nicholas Ray sustin o obligatie de a cauta un frumos accesibil, iar filosoful Nigel Taylor argumenteaza obligatia etica a arhitectilor de a fi atenti la cladire ca intreg si la detaliile acesteia. Specific acestor propuneri este temeiul moral: influenta calitatilor estetice ale mediului construit asupra starii de bine a indivizilor. Recunoasterea obligatiei de a avea grija de estetica mediului construit are implicatii asupra rezultatului formal pe care arhitectii si-l doresc, pentru ca dorinta indivizilor de a avea un spatiu frumos nu este satisfacuta daca acestia sunt inconjurati de cladiri pe care le percep ca banale sau urate drept urmare propunerile arhitectilor ar trebui sa fie accesibile unor persoane cu niveluri diferite de cultura, totodata provocand asteptarile publicului.
Capitolul are ocompletare relativ tehnica, care prezinta elemente ale dezbaterii asupra relevantei morale a artefactelor din filosofia tehnologiei. Nefiind esentiale pentru firul discursiv, dar fiind o complementare a subiectului, acestea au fost consemnate in Anexa 1 In mod traditional artefactele sunt non-morale, insa unii filosofi contemporani propun o viziune noua asupra agentilor morali. Agentul moral nu mai este redus la individ, ci se propune un agregat compus din individ si artefact. Intr-o viziune mai putin radicala, artefactele au relevanta morala, anume pot influenta optiunile morale ale indivizilor. Aceasta ultima teza a fost sustinuta pe baza unor exemple din arhitectura, spatiile prin calitatile lor pot influenta comportamentul indivizilor inlesnind anumite activitati. Exemplele folosite sunt instante ale „falsei etici a esteticii“ lui Pugin. Dezbaterea este relevanta si datorita faptului ca atat moralismul moderat cat si „falsa etica a esteticii” implica posibilitatea evaluarii morale.
In Concluzii firul argumentativ este reluat pentru a indica rezultatele cercetarii, precum si limitele si posibilele directii de cercetare.
www.editurauniversitara.ro
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Vezi? Comunicarea prin imagine - Adina Nanu
Societatea digitala - Elena Tîrziman
Feeria de iarna. Scenariu de film - Alexandru Maftei
De la teatru la jocuri video. Structuri narative digitale - Diana Vasile
Cantul si vorbirea de performanta
Filmul - Nepot al Renasterii - Ioan Carmazan
Papil Panduru. O viata artistica in cronici, comentarii si imagini (Film)
Manipularea prin teatru. Criza-Creatie-Catharsis
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro