Istoria scrisa nu a fost prea generoasa cu legendele despre faptele de vitejie ale eroilor solitari din teritoriile de altadata ale Olteniei.

Memoria orala, in schimb, le-a perpetuat din generatie in generatie, si se incearca destul de timid, sa fie reinviate si prin scris, spre cunoasterea românilor din România si a celor de pretutindeni.

Anume in aceasta dimensiune se plaseaza si povestirea de fata.

Autorul, doritor sa proiecteze o lumina cât mai intensa asupra vietii si faptelor eroilor acestei carti, a uzitat unele expresii si constructii de fraze, iesite partial sau total din vorbirea sau scrisul zilelor noastre.  

Pe cale de consecinta, cititorul este rugat sa fie ingaduitor cu maniera prezentarii acestor cuvinte si expresii stravechi, pentru care merita pe deplin recunostinta autorului si a celor care poarta cu nemarginita mândrie apelativul de oltean din Oltenia, numita in timpurile stravechi si Valahia Mica.