Repede inainte, cu viteza cosmica!

Spatiul de dincolo de Pamant este centrul de interes pentru astronomi inca din mileniul II i.Ch., cand babilonienii si mai tarziu grecii antici au formulat sisteme de gandire despre Soare, Pamant, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn.
Cercetarea cerului nu s-a oprit niciodata, continua si azi. In perioada 1600-1650 au fost identificati cativa sateliti ai planetei Jupiter si Saturn, in 1781 a fost descoperita planeta Uranus, in 1846 Neptun, in 1870 cei doi sateliti ai lui Marte, in 1930 Pluto, in 2003 planeta pitica Eris.
Modul de intelegere a mecanicii ceresti s-a schimbat in timp, Nicolas Copernic, Galileo  Galilei, Johannes Kepler si Isaac Newton sunt primii care intuiesc, respectiv confirma prin calcule si demonstratii ca Pamantul se misca in jurul Soarelui si nu invers, fiind o planeta ca toate celelalte.
Spatiul cosmic este definit prin conventie ca fiind la 100 km de suprafata Pamantului.
Liniei imaginare care inconjoara Pamantul la aceasta altitudine i s-a dat denumirea de linia Kármán, numele omului de stiinta, calculele caruia arata pentru prima oara ca la aceasta inaltime aerul este prea rarefiat pentru a putea sustine zborul aviatic.
In timpul si imediat dupa cel de al Doilea Razboi Mondial marile puteri incep dezvoltarea rachetelor balistice in scop militar. Este scanteia care aprinde ambitia de a merge mai departe, dincolo de atmosfera, in spatiul cosmic.
Astronautica este stiinta si tehnica zborurilor cosmice. Abordeaza spatiul cosmic cu aparate de zbor.
Inceputurile in ale explorarii spatiului sunt misiuni, actiuni militare, mai mult sau mai putin secrete. Nici azi, cand obiectivele zborurilor sunt diverse, de la cel militar la comercial si turistic, nu se dau publicitatii toate detaliile misiunilor.
Istoria zborului spatial a cunoscut multe succese, unele rasunatoare: primul om in spatiu, prima iesire a omului in afara vehiculului (EVA), prima andocare a vehiculelor in spatiu, primul schimb de cosmonauti intre vehiculele aflate pe orbita, prima coborare a unui vehicul spatial pe un alt corp ceresc, primul om pe Luna, primul vehicul care calatoreste dincolo de Sistemul Solar.
Succesele misiunilor sunt popularizate si cunoscute, mai putin nenumaratele esecuri si incidente fatale. Ele fac parte din efortul de a cuceri spatiul cosmic si pot interveni oricand pe parcursul misiunii.
Manevrele cele mai periculoase sunt: lansarea, andocarea si reintrarea in atmosfera sau coborarea pe un alt corp ceresc. Riscurile cele mai mari pentru un calator spatial sunt exploziile, fortele mari de gravitatie (g), la decolare vibratiile datorita atmosferei dense a Pamantului, la reintrare temperaturile mari (16000C) ce se formeaza odata cu compresia aerului din fata navei, radiatiile din spatiu si coloziunile cu meteoroizi sau deseuri cosmice.