Propuneri manuscrise: [email protected]: 0745 204 115
Urmărire comenzi Persoane fizice / Vânzări: 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Dezirabil - Paula Barsan
![Dezirabil - Paula Barsan [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/dezirabil-773729.jpg "Dezirabil - Paula Barsan [1]")
Editura: Cișmigiu Books
Autor: Paula Barsan
Ediția: I
Pagini: 144
Anul publicării: 2024
ISBN: 978-606-28-1779-4
DOI: 10.5682/9786062817794
Cod Produs:
9786062817794
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuprins
- Cuvânt înainte
- Review-uri (0)
Dezirabil
Adanci ascunzisuri,
Dezmiarda scurtimi
Suprind visuri,
Aduc gandurile la liman.
Nespusul tresare-n plutire
Lampantul smarald.
Exista in tornadele lirice ale poetei din cetatea lui Bacovia, cum ar fi spus criticul si istoricul literare G. Calinescu, ”un mare procent de ireductibil si muzical”.
Multum in parva este principiul poetico-estetic preferat al scriitoarei bacauane, eficient pana in 2024. Poeta Paula Barsan s-a salvat de caderea in autopastisa, deocamdata, (...) fie prin dorul ”fara satiu” de auto(cunoastere), de abstracticizare, de viziune apolinica, fie prin limbajul ”din ceas dedus”, prin congruenta interioara a propriului univers poetic, chiar in poeme, precum Ravasire: ”Un miez de noapte porneste vartejul / Diamantat / Sufla caramizi in catarge. / Adulmeca o corabie departarea, / Vaier nestins in praspastie / Spre / Centrul Pamanatului.”
Haloul existential, neoavangardist, inconfundabil si intraductibil al poeziei din volumul Dezirabil, reconfirma teza, aparent accesibila, a lui Fernando Plessoa: E destul sa existi pentru a fi complet.
Petre ISACHI
Adanci ascunzisuri,
Dezmiarda scurtimi
Suprind visuri,
Aduc gandurile la liman.
Nespusul tresare-n plutire
Lampantul smarald.
Exista in tornadele lirice ale poetei din cetatea lui Bacovia, cum ar fi spus criticul si istoricul literare G. Calinescu, ”un mare procent de ireductibil si muzical”.
Multum in parva este principiul poetico-estetic preferat al scriitoarei bacauane, eficient pana in 2024. Poeta Paula Barsan s-a salvat de caderea in autopastisa, deocamdata, (...) fie prin dorul ”fara satiu” de auto(cunoastere), de abstracticizare, de viziune apolinica, fie prin limbajul ”din ceas dedus”, prin congruenta interioara a propriului univers poetic, chiar in poeme, precum Ravasire: ”Un miez de noapte porneste vartejul / Diamantat / Sufla caramizi in catarge. / Adulmeca o corabie departarea, / Vaier nestins in praspastie / Spre / Centrul Pamanatului.”
Haloul existential, neoavangardist, inconfundabil si intraductibil al poeziei din volumul Dezirabil, reconfirma teza, aparent accesibila, a lui Fernando Plessoa: E destul sa existi pentru a fi complet.
Petre ISACHI
-
Dezirabil - Paula Barsan
Descarcă
PAULA BARSAN
Cand logica inimii imbraca Poezia / 7
Persuasiune / 14
Plasticitate / 15
Emblematica‑i ploaia / 16
Maharm / 17
Potop / 18
Uni‑vers / 19
Negolul / 20
Promit / 21
Portelan / 22
Ecuatie / 23
Vestala / 24
Azi / 25
Magifiere / 26
Mirosul inimii / 27
Polimorfism / 28
Capricii / 29
Poteci / 30
Axioma fericirii / 31
Nesurprinzator / 32
Infloriri / 33
Intoarceri / 34
Sacralitate / 35
Tezaurizare / 36
Extatic / 37
Flux / 38
Portavion / 39
Tandem / 40
Ravasire / 41
Halou / 42
Anotimpuri / 43
Semnale / 44
Sincretism / 45
Murmur / 46
Apostolica / 47
Adapost / 48
Schele / 49
Epifanie / 50
Inaintea Luminii / 51
Roz / 52
Spovedanie / 53
Alunecare / 54
Capitulare / 55
Uragan de taceri / 56
Sinceritatea / 57
Amprenta de carbon / 58
Incantatie / 59
Primavara / 60
Dragari / 61
Disipare / 62
Senzitiv / 63
Percutant / 64
Fata morgana / 65
Adevar / 66
Veneratie / 67
Calea Victoriei / 68
Anarhie / 69
Rasarit / 70
Fericirea / 71
Amintirea / 72
Stopari / 73
Dezlantuiri / 74
Xenisme / 75
Latent / 76
Dali / 77
Nelinisti / 78
Vierme de timp / 79
Sarutul / 80
Veac / 81
Rasunet / 82
Punctul de inflexiune / 83
Lumini si Umbre / 84
Cotropiri / 85
Levitatie / 86
Urzeala / 87
Familiaritate / 88
Conexiuni / 89
Promontoriu / 90
Nobletea / 91
Poezia / 92
Dantelareasa / 93
Arid / 94
Convergent / 95
Eliberarea / 96
Salvari / 97
Papusar / 98
Ziua / 99
Tango / 100
Vulnerabilitate / 101
Senin / 102
Desculta / 103
Nisipuri / 104
Dezirabil / 105
Blitz / 106
Asteroid / 107
Inocenta / 108
Cascada / 109
Linistea / 110
Stingeri / 111
Harpa / 112
Nemarginirea / 113
Imbratisare / 114
Lascivitate / 115
Intergalactic / 116
Tornada / 117
Planari / 118
Tangenta / 119
Lema / 120
Oglinzi / 121
Laser / 122
Cabotini / 123
Departari / 124
Zambete / 125
Xanax / 126
Trezirea / 127
Portocala / 128
Ape de campie / 129
Perseida / 130
Bucuria / 131
Impedanta / 132
Petalizari / 133
Atingeri / 134
Love Story / 135
Postfata. Fotografii selective Clelia Ifrim / 136
Persuasiune / 14
Plasticitate / 15
Emblematica‑i ploaia / 16
Maharm / 17
Potop / 18
Uni‑vers / 19
Negolul / 20
Promit / 21
Portelan / 22
Ecuatie / 23
Vestala / 24
Azi / 25
Magifiere / 26
Mirosul inimii / 27
Polimorfism / 28
Capricii / 29
Poteci / 30
Axioma fericirii / 31
Nesurprinzator / 32
Infloriri / 33
Intoarceri / 34
Sacralitate / 35
Tezaurizare / 36
Extatic / 37
Flux / 38
Portavion / 39
Tandem / 40
Ravasire / 41
Halou / 42
Anotimpuri / 43
Semnale / 44
Sincretism / 45
Murmur / 46
Apostolica / 47
Adapost / 48
Schele / 49
Epifanie / 50
Inaintea Luminii / 51
Roz / 52
Spovedanie / 53
Alunecare / 54
Capitulare / 55
Uragan de taceri / 56
Sinceritatea / 57
Amprenta de carbon / 58
Incantatie / 59
Primavara / 60
Dragari / 61
Disipare / 62
Senzitiv / 63
Percutant / 64
Fata morgana / 65
Adevar / 66
Veneratie / 67
Calea Victoriei / 68
Anarhie / 69
Rasarit / 70
Fericirea / 71
Amintirea / 72
Stopari / 73
Dezlantuiri / 74
Xenisme / 75
Latent / 76
Dali / 77
Nelinisti / 78
Vierme de timp / 79
Sarutul / 80
Veac / 81
Rasunet / 82
Punctul de inflexiune / 83
Lumini si Umbre / 84
Cotropiri / 85
Levitatie / 86
Urzeala / 87
Familiaritate / 88
Conexiuni / 89
Promontoriu / 90
Nobletea / 91
Poezia / 92
Dantelareasa / 93
Arid / 94
Convergent / 95
Eliberarea / 96
Salvari / 97
Papusar / 98
Ziua / 99
Tango / 100
Vulnerabilitate / 101
Senin / 102
Desculta / 103
Nisipuri / 104
Dezirabil / 105
Blitz / 106
Asteroid / 107
Inocenta / 108
Cascada / 109
Linistea / 110
Stingeri / 111
Harpa / 112
Nemarginirea / 113
Imbratisare / 114
Lascivitate / 115
Intergalactic / 116
Tornada / 117
Planari / 118
Tangenta / 119
Lema / 120
Oglinzi / 121
Laser / 122
Cabotini / 123
Departari / 124
Zambete / 125
Xanax / 126
Trezirea / 127
Portocala / 128
Ape de campie / 129
Perseida / 130
Bucuria / 131
Impedanta / 132
Petalizari / 133
Atingeri / 134
Love Story / 135
Postfata. Fotografii selective Clelia Ifrim / 136
Cititorii volumelor de poezie – prin metafizica lor, niste frumosi nebuni ai artei lecturii si ai stiintelor oculte, care fac parte din familia de spirite a zeului grec Hermes Trismegistul sau a celui egiptean Thot, zeu lunar – : Adoratie, 2020, Entropia, 2021, Aspiratie, 2021, Sui-Generis, 2022, Catharsis, 2022, Semiotica, 2023, stiu ca titlul unei carti ne arata/ sugereaza printr-un „semn”, ceea ce crede autorul ca a scris. Aceiasi frati ai nostrii, ai scriitorilor, cititorii, (functioneaza si aici/ acum motivul Cain – Abel) au constatat fascinatia poetei Paula Barsan, pentru esenta inefabila, ascunsa, impenetrabila si intraductibila a Lumii. De aici, probabil, limbajul poetic criptic, al poetei bacauane, excesiv intelectualizat, cerebral, incifrat/ codificat in expresie poetica si inchis pana la obscuritate, greu de inteles, uneori ininteligibil, intotdeauna insa persuasiv stanesciano-barbian si tangent blagian: „Linistea cosmica a libertatilor noastre/ Miroase a umbra de cal, a coama de vis./ Imuabil, inocenta loveste.”(Persuasiune); „Opt cuiburi de randunici/ Deschid rasaritul/ Le numar apoi/ Cand intind fruntea spre soare si vanturi/ In toate diminetile noastre/ Orange.” (Tangenta)
Ermetismul programat estetic – „metoda de gandire prin simboluri”, spunea G. Calinescu, studentilor sai, in Curs de poezie - din volumul Dezirabil, asemenea celui din cartile anterioar publicate, incepe chiar din titlu. Sinonimul neologismului dezirabil = de dorit, mod supin, nepersonal, nepredicativ, care exprima actiunea intr-un chip general, abstract (ca infinitivul a dori), insa ca un deziderat. Traim, ne sugereaza poeta, sub dictatura dezideratului. Faptul ca este alcatuit din participiul verbului precedat de prepozitia de, ca are in propozitie aproape toate functiile sintactice: subiect, nume predicativ, atribut, complement direct, indirect, circumstantial de mod, de scop, de relatie etc. ne confirma teza ca poeta stapaneste stiinta comunicarii si a titlurilor ce pastreaza si perpetueaza cheia ascunsa a lecturilor, interpretarilor.
Cuvantul francez hermetisme (derivat de la numele zeului grec Hermes) se identifica in literele romanesti, cu ermetisnul - stil obscur, „joc secund”, greu de inteles, ilogic, poetic vorbind - impus dupa unii exegeti, de Mallarme, in Franta si de Ion Barbu, in Romania – „nadir latent, o oglindire a zenitului in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune”, in traducerea lui G. Calinescu. In poezia Paulei Barsan, inspirata „din ceas dedus = iesire din contingent in gratuitate”, ermetismul este nativ, consubstantial esentei misterioase a vietii. Poeta intuiese neoexpresionist, fluxul si refluxul sufletesc al propriilor trairi, al muzicii sufletului, al starilor poetice plutitoare in deriva estetica (post)moderna, al interogatiilor, mirarilor, gnozelor impersonale, criptice, partial orfice, oraculare: „Centrul clipei cauta in compas/ Pirueta de vis a miezului tau” (Poezia). Exista in tornadele lirice ale poetei din cetatea lui Bacovia, cum ar fi spus criticul si istoricul literar G. Calinescu, „un mare procent de ireductibil si muzical”. In opinia noastra, scriitura este dominata de „ireductibil”, de expresia concentrata si mutenia blagiana: „Inerta, vanata tacere./ Suprapun ceruri/ Calde nadufuri pe o uimire,/ Stele in sonde si colturi/ Dor,” (Inaintea Luminii); „O Vineri neagra/ Ca o gura de aer, discreta,/ Te cheama-n oglinda/ Din lacrima ta absenta. (Sinceritatea).
Observam in scriitura cum ermetismul nativ coexista cu gandirea poetica, metaforico-simbolica, ce cultiva programat, expresia meandrica, evaziva, echivoca, dubitativa. Cu sau fara intentionalitate artistica, prin ermetism, limbaj criptic atipic, Paula Barsan se include intr-o familie de spirite de referinta din lirica europeana: Ion Barbu, Dan Botta, Nichita Stanescu, G. Ungaretti, E. Montale, Mallarme etc.: „Obscur/ Frigul asteapta sa vada/ Invizibilitatea exilatului/ Palirea cuvantului/ Intr-o creponata zorea” (Adevar); „Avea nevoie de ceata/ Deasa si grea,/ Sa-i indulceasca setea.” (Portelan); „Fumega zorii tamaii nerostite,/ In stingeri./ Aprind clipe/ Scufunda vise plapande,/ Incandescente nocturne./ Aidoma curg hiperbolice,/ Arzand ziua din toate/ Cartografiind rasarituri/ In flamuri de soapte.” (Sacralitate)
Ermetismul/ hermetismul si expresia programat obscura a poeziei Paulei Barsan sunt realitati estetice, care trebuiesc corelate cu notiunea de deschidere a operei poetice, teoretizata de Umberto Eco (Opera aperta, Milano 1962). Altfel spus, in sfera ontologica a poeziei scriitoarei bacauane coexista univocitatea mesajului – continutistic hermetic – cu plurivocitatea de mesaje ce decurge din polisemia limbajului aflat la dispozitia liberului arbitru al fratelui nostru, cititorul, incat un poem poate fi interpretat ad infinitum: „Lacrima Soarelui,/ O cripta/ Stramte sertare,/ Biblioteca in mirare/ Spaland seva noroaielor” (Ecuatie). Hermetismul este deschis ca univocitate, iar obscuritatea este inchisa prin pluralitatea polifonica. Se intelege, hermetismul, impune o initiere in decodificarea simbolurilor originare/ arhetipurilor (soarele, biblioteca, cripta – in Ecuatie), pe cand obscuritatea/ ermetismul poeziei (post)moderne este configurata/ configurat de polisemia limbajului, de potentarea starilor de spirit si a intuitiilor, de metafizica cerebral-apolinica a scriitoarei : „Oglindea trucatul pacat,/ Fericirea spargea spre afara./ Imbutelia vise in flacoane turcoaz./ Apa de ploaie toropita in dor uneori./ Coapsa de gand/ insurubata in ziua,/ Alaturi de roua tarzie ... / Absenta, curenta lacrimand o dioda/ Mezaniul din clipa.” (Epifanie).
Imanenta poeziei/ lirismului oracular scapa oricarei metodologii critice, grile procustian estetice sau paradigme epigonice. Poeta transfigureaza sub o splendida gratuitate, o infrarealitate latenta in care coexista incantatii, epifanii, chemari, spovedanii, sincretisme, veneratii, iubiri, uragane de taceri, amintiri, disipari, introspectii, levitatii, vise, iertari, conexiuni, premonitii, incongruente, inocente, oglindiri, angoase, tornade de idei, stingeri, smerenii, stari blurate, mirari, interogatii, „faraonice simturi”, intr-o sintagma, barsanisme poetic criptate. Citam chiar din ars poetica, care atribuie titlul volumului: „Valuri de seninatate/ Infuzate/ Te ascund/ plonjezi pe culmi in furtuna/ O mare albastra de cer clipeste/ Filocalie, secunda./ E amiaza, te scuturi./ Oglinzi sparte alunga strigoii,/ Vin albatrosii la mare./ Asceti.” (Dezirabil). Scriitura – un act poetic inspirat si conspirat – urmareste doar aparent linistea apolinica, suficienta siesi, sintetizatoare si individualizanta. Obscurutatea sa in directia operei aperta/ deschise vine in primul rand din profunzimea textelor si apoi din limbajul criptic atipic, prin folosirea expresiei sintetice, concentrate, sugestive: „Naluci in perdele, intrebarile mele,/ Ticsite mironosite-n fior./ Rup tacerea din iz indigo,/ Dorinta visurilor/ O armura. (Conexiuni). Prin urmare, in tornadele lirismului din vol. Dezirabil, ermetismul de substanta coexista cu cel de poietica. Modelul pare sa fie Ion Barbu cel din Joc secund, in care predomina procedeul algebric al substituirii, solilocviu interior, constructiile concise, unele eliptice de predicat, incat lectura devine o actiune de interpretare nu tocmai comoda, dar seducatoare, promitatoare estetico-filosofic. Dau un singur exemplu - : „Noaptea, viata mea e o rulota cu stele” (Love Story) - aflat in pandant ezoteric cu Petalizari: „Fara de nori te acoperi cu mine./ Sunt zile senine in cugetul tau.” Poeta nu se adreseaza cuiva anume, nu comunica, ci se comunica. Maxima intranzivitatea a limbajului, maximum de comunicare: „Piei serpuitoare de roua/ Strapung efemeridul cuvant./ Masuram absenta./ Iubim clipa/ Fara de scuza, cucerim in abis/ Lujeri de cer.” (Familiaritate).
Multum in parvo este principiul poetico-estetic preferat al scriitoarei bacauane, eficient pana in 2024. Persista din nefericire in acest principiu cu radacini multimilenare in poetica si poietica poeziei, pericolul manierismului, al autopastisarii, al epigonismului. Indiferent de autor, timp si loc, epigonismul este revolut. Pentru a se salva de poezia „vis al dreptei simple”, un Ion Barbu s-a reinventat ca poet de cel putin trei-patru ori de-a lungul vietii ... Este, probabil, singurul mod eficient al tinerilor poeti din aceasta paradigma estetica sau din alta, de a urma un asemenea model si de a asimila spiritul barbian, nu doar cel din Joc secund/ Din ceas dedus, ci si cel din Dupa melci, Nastratin Hogea la Isarlak, Uvedenrode, Oul dogmatic, Ritmuri pentru nuntile necesare...
Poeta Paula Barsan s-a salvat de caderea in autopastisa, deocamdata, adica de adoratii, aspiratii, entropii, catharsis aristotelic, de tirania procesului de semiotizare, fie prin dorul „fara satiu” de (auto)cunoastere, de abstractizare, de viziune apolinica, fie prin limbajul „din ceas dedus”, prin congruenta interioara a propriului univers poetic, chiar in poeme, precum Ravasire: „Un miez de noapte porneste vartejul/ Diamantat/ Sufla caramizi in catarge./ Adulmeca o corabie departatrea,/ Vaier nestins in prapastie/ Spre/ Centrul Pamantului.” Haloul existential, neoavangardist, inconfundabil si intraductibil al poeziei din volumul Dezirabil, reconfirma teza, aparent accesibila, a lui Fernando Pessoa: E destul sa existi pentru a fi complet. Dar oare reusim noi, scriitorii, sa existam, sa fim completi, adica sa traim poetic lumea, conform unei gandirii plurale? Prin urmare, sa stam/ comunicam fara complexe si prejudecati, simultan, in fata lui Dumnezeu, in fata Celuilalt si in fata propriului Eu? Inchei cu o certitudine pe care o stiu de la poetul grec, Elytis: poezia = „creatie inlauntrul limbii si nu in afara ei.” Prin urmare, geniul poeziei autohtone nu poate locui, exista autentic, decat in geniul limbii romane, perpetuat de Operele unor poeti precum Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Voiculescu, Bacovia, Nichita etc.
Petre ISACHI
Ermetismul programat estetic – „metoda de gandire prin simboluri”, spunea G. Calinescu, studentilor sai, in Curs de poezie - din volumul Dezirabil, asemenea celui din cartile anterioar publicate, incepe chiar din titlu. Sinonimul neologismului dezirabil = de dorit, mod supin, nepersonal, nepredicativ, care exprima actiunea intr-un chip general, abstract (ca infinitivul a dori), insa ca un deziderat. Traim, ne sugereaza poeta, sub dictatura dezideratului. Faptul ca este alcatuit din participiul verbului precedat de prepozitia de, ca are in propozitie aproape toate functiile sintactice: subiect, nume predicativ, atribut, complement direct, indirect, circumstantial de mod, de scop, de relatie etc. ne confirma teza ca poeta stapaneste stiinta comunicarii si a titlurilor ce pastreaza si perpetueaza cheia ascunsa a lecturilor, interpretarilor.
Cuvantul francez hermetisme (derivat de la numele zeului grec Hermes) se identifica in literele romanesti, cu ermetisnul - stil obscur, „joc secund”, greu de inteles, ilogic, poetic vorbind - impus dupa unii exegeti, de Mallarme, in Franta si de Ion Barbu, in Romania – „nadir latent, o oglindire a zenitului in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune”, in traducerea lui G. Calinescu. In poezia Paulei Barsan, inspirata „din ceas dedus = iesire din contingent in gratuitate”, ermetismul este nativ, consubstantial esentei misterioase a vietii. Poeta intuiese neoexpresionist, fluxul si refluxul sufletesc al propriilor trairi, al muzicii sufletului, al starilor poetice plutitoare in deriva estetica (post)moderna, al interogatiilor, mirarilor, gnozelor impersonale, criptice, partial orfice, oraculare: „Centrul clipei cauta in compas/ Pirueta de vis a miezului tau” (Poezia). Exista in tornadele lirice ale poetei din cetatea lui Bacovia, cum ar fi spus criticul si istoricul literar G. Calinescu, „un mare procent de ireductibil si muzical”. In opinia noastra, scriitura este dominata de „ireductibil”, de expresia concentrata si mutenia blagiana: „Inerta, vanata tacere./ Suprapun ceruri/ Calde nadufuri pe o uimire,/ Stele in sonde si colturi/ Dor,” (Inaintea Luminii); „O Vineri neagra/ Ca o gura de aer, discreta,/ Te cheama-n oglinda/ Din lacrima ta absenta. (Sinceritatea).
Observam in scriitura cum ermetismul nativ coexista cu gandirea poetica, metaforico-simbolica, ce cultiva programat, expresia meandrica, evaziva, echivoca, dubitativa. Cu sau fara intentionalitate artistica, prin ermetism, limbaj criptic atipic, Paula Barsan se include intr-o familie de spirite de referinta din lirica europeana: Ion Barbu, Dan Botta, Nichita Stanescu, G. Ungaretti, E. Montale, Mallarme etc.: „Obscur/ Frigul asteapta sa vada/ Invizibilitatea exilatului/ Palirea cuvantului/ Intr-o creponata zorea” (Adevar); „Avea nevoie de ceata/ Deasa si grea,/ Sa-i indulceasca setea.” (Portelan); „Fumega zorii tamaii nerostite,/ In stingeri./ Aprind clipe/ Scufunda vise plapande,/ Incandescente nocturne./ Aidoma curg hiperbolice,/ Arzand ziua din toate/ Cartografiind rasarituri/ In flamuri de soapte.” (Sacralitate)
Ermetismul/ hermetismul si expresia programat obscura a poeziei Paulei Barsan sunt realitati estetice, care trebuiesc corelate cu notiunea de deschidere a operei poetice, teoretizata de Umberto Eco (Opera aperta, Milano 1962). Altfel spus, in sfera ontologica a poeziei scriitoarei bacauane coexista univocitatea mesajului – continutistic hermetic – cu plurivocitatea de mesaje ce decurge din polisemia limbajului aflat la dispozitia liberului arbitru al fratelui nostru, cititorul, incat un poem poate fi interpretat ad infinitum: „Lacrima Soarelui,/ O cripta/ Stramte sertare,/ Biblioteca in mirare/ Spaland seva noroaielor” (Ecuatie). Hermetismul este deschis ca univocitate, iar obscuritatea este inchisa prin pluralitatea polifonica. Se intelege, hermetismul, impune o initiere in decodificarea simbolurilor originare/ arhetipurilor (soarele, biblioteca, cripta – in Ecuatie), pe cand obscuritatea/ ermetismul poeziei (post)moderne este configurata/ configurat de polisemia limbajului, de potentarea starilor de spirit si a intuitiilor, de metafizica cerebral-apolinica a scriitoarei : „Oglindea trucatul pacat,/ Fericirea spargea spre afara./ Imbutelia vise in flacoane turcoaz./ Apa de ploaie toropita in dor uneori./ Coapsa de gand/ insurubata in ziua,/ Alaturi de roua tarzie ... / Absenta, curenta lacrimand o dioda/ Mezaniul din clipa.” (Epifanie).
Imanenta poeziei/ lirismului oracular scapa oricarei metodologii critice, grile procustian estetice sau paradigme epigonice. Poeta transfigureaza sub o splendida gratuitate, o infrarealitate latenta in care coexista incantatii, epifanii, chemari, spovedanii, sincretisme, veneratii, iubiri, uragane de taceri, amintiri, disipari, introspectii, levitatii, vise, iertari, conexiuni, premonitii, incongruente, inocente, oglindiri, angoase, tornade de idei, stingeri, smerenii, stari blurate, mirari, interogatii, „faraonice simturi”, intr-o sintagma, barsanisme poetic criptate. Citam chiar din ars poetica, care atribuie titlul volumului: „Valuri de seninatate/ Infuzate/ Te ascund/ plonjezi pe culmi in furtuna/ O mare albastra de cer clipeste/ Filocalie, secunda./ E amiaza, te scuturi./ Oglinzi sparte alunga strigoii,/ Vin albatrosii la mare./ Asceti.” (Dezirabil). Scriitura – un act poetic inspirat si conspirat – urmareste doar aparent linistea apolinica, suficienta siesi, sintetizatoare si individualizanta. Obscurutatea sa in directia operei aperta/ deschise vine in primul rand din profunzimea textelor si apoi din limbajul criptic atipic, prin folosirea expresiei sintetice, concentrate, sugestive: „Naluci in perdele, intrebarile mele,/ Ticsite mironosite-n fior./ Rup tacerea din iz indigo,/ Dorinta visurilor/ O armura. (Conexiuni). Prin urmare, in tornadele lirismului din vol. Dezirabil, ermetismul de substanta coexista cu cel de poietica. Modelul pare sa fie Ion Barbu cel din Joc secund, in care predomina procedeul algebric al substituirii, solilocviu interior, constructiile concise, unele eliptice de predicat, incat lectura devine o actiune de interpretare nu tocmai comoda, dar seducatoare, promitatoare estetico-filosofic. Dau un singur exemplu - : „Noaptea, viata mea e o rulota cu stele” (Love Story) - aflat in pandant ezoteric cu Petalizari: „Fara de nori te acoperi cu mine./ Sunt zile senine in cugetul tau.” Poeta nu se adreseaza cuiva anume, nu comunica, ci se comunica. Maxima intranzivitatea a limbajului, maximum de comunicare: „Piei serpuitoare de roua/ Strapung efemeridul cuvant./ Masuram absenta./ Iubim clipa/ Fara de scuza, cucerim in abis/ Lujeri de cer.” (Familiaritate).
Multum in parvo este principiul poetico-estetic preferat al scriitoarei bacauane, eficient pana in 2024. Persista din nefericire in acest principiu cu radacini multimilenare in poetica si poietica poeziei, pericolul manierismului, al autopastisarii, al epigonismului. Indiferent de autor, timp si loc, epigonismul este revolut. Pentru a se salva de poezia „vis al dreptei simple”, un Ion Barbu s-a reinventat ca poet de cel putin trei-patru ori de-a lungul vietii ... Este, probabil, singurul mod eficient al tinerilor poeti din aceasta paradigma estetica sau din alta, de a urma un asemenea model si de a asimila spiritul barbian, nu doar cel din Joc secund/ Din ceas dedus, ci si cel din Dupa melci, Nastratin Hogea la Isarlak, Uvedenrode, Oul dogmatic, Ritmuri pentru nuntile necesare...
Poeta Paula Barsan s-a salvat de caderea in autopastisa, deocamdata, adica de adoratii, aspiratii, entropii, catharsis aristotelic, de tirania procesului de semiotizare, fie prin dorul „fara satiu” de (auto)cunoastere, de abstractizare, de viziune apolinica, fie prin limbajul „din ceas dedus”, prin congruenta interioara a propriului univers poetic, chiar in poeme, precum Ravasire: „Un miez de noapte porneste vartejul/ Diamantat/ Sufla caramizi in catarge./ Adulmeca o corabie departatrea,/ Vaier nestins in prapastie/ Spre/ Centrul Pamantului.” Haloul existential, neoavangardist, inconfundabil si intraductibil al poeziei din volumul Dezirabil, reconfirma teza, aparent accesibila, a lui Fernando Pessoa: E destul sa existi pentru a fi complet. Dar oare reusim noi, scriitorii, sa existam, sa fim completi, adica sa traim poetic lumea, conform unei gandirii plurale? Prin urmare, sa stam/ comunicam fara complexe si prejudecati, simultan, in fata lui Dumnezeu, in fata Celuilalt si in fata propriului Eu? Inchei cu o certitudine pe care o stiu de la poetul grec, Elytis: poezia = „creatie inlauntrul limbii si nu in afara ei.” Prin urmare, geniul poeziei autohtone nu poate locui, exista autentic, decat in geniul limbii romane, perpetuat de Operele unor poeti precum Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Voiculescu, Bacovia, Nichita etc.
Petre ISACHI
Dacă dorești să iți exprimi părerea despre acest produs poți adăuga un review.
Scrie un review
Produse similare
Joimarita - Lacramioara Stoenescu
Dezmugurire
Anul lupilor
Brandușa numărul șase
Tinerete fara batranete. Plante medicinale anti-imbatranire - Virginia Ciocan
Pachet - Seria Arsene Lupin
Povesti despre cum esti - Andreea Ionescu
Apa. Medicament natural - Virginia Ciocan
Jocuri creative si recreative - Otilia Clipa
Cartea Junglei. Carte de colorat
