Editura Universitara Broscuta care locuia in Cismigiu

nou
20,00 Lei
Volum distins cu PREMIUL al II-lea in cadrul Concursului de manuscrise IMPLINESTE UN VIS - sectiunea LITERATURA PENTRU COPII

ISBN: 978-606-28-1313-0

DOI: 10.5682/9786062813130

Anul publicării: 2021

Editia: I

Pagini: 130

Editura: Editura Universitara

Autor: Sorin Tofan

In stoc
Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9786062813130 Ai nevoie de ajutor? 0745 200 718 / 0745 200 357
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Download (1)
  • Autori
  • Cuprins
  • Cuvant inainte
  • Unde se gaseste
  • Review-uri (0)
Cele cinci broscute, Hei, Uite, Buni, Momo, Loci au fost botezate asa de Andreea, fetita cu ochii negri ca doi nasturei, care se plimba cu bunicul ei, prin Cismigiu. Era o foarte frumoasa dimineata de primavara si cei cinci „momoloci”, dupa cum le-a zis fetita, inotau in- o baltoaca mica, formata in asfaltul aleii de beton. Ei tocmai se straduiau sa se foloseasca de cozile mult prea lungi, cand au auzit glasul ascutit al Andreei si au vazut micul (uriasul) degetel tintuindu-i:
– Hei, uite, buni, momolocii!
Bunicul s-a aplecat si el sa-i vada mai bine pe cei cinci mormoloci care se agitau, incercand sa scape de privirile celor doi. Apa fierbea de frica mormolocilor, iar fetita ii privea fascinata si, probabil, daca nu - ar fi intamplat neprevazutul, micuta eroina ar fi sfarsit prin a-i lua in brate. Dar... neprevazutul a venit sub forma unui mic triciclist. Acesta a pierdut controlul tricicletei si a intrat cu viteza in balta natala a broscutelor. A improscat apa in toate partile, dar mai ales pe rochita cea noua a Andreei. Bunicul a tras- o la timp din calea acestuia, iar triciclistul s-a infipt direct in tufele de langa lac. Acolo, rasturnat, cu fruntea in tufe, dadea disperat din piciorusele abia vizibile dintre crengi. Asa ca tragedia n- a fost chiar o... tragedie. Andreea, uda din cap pana-n picioare, s-a repezit sa-i vada pe cei cinci dar, din pacate, nu mai erau in balta. Zburasera cine stie unde sau ramasesera lipiti de vreuna dintre rotile tricicletei care se invartea tragic, scartaind, dand semne ca ar vrea sa-si ia zborul. 
Micuta a strans pumnisorii si s-a repezit la triciclist. Acesta, inca ametit, s-a confruntat pentru prima data in viata lui cu o avalansa de vorbe „colorate” pe care le redam mai jos intr-o forma cenzurata pentru ca, altfel, ar fi in defavoarea micutei noastre eroine, Andreea.
– xxcv2cvvnnvdz ☺♪♂ᴥ¥ ♀⸙⸕⸮ sapvnzcxvxc!
Cert este ca Victoras, pentru ca asa se numeste triciclistul inculpat, n-a inteles mare lucru din cuvintele incriminatoare, dar a iesit sifonat, la propriu, din toata povestea asta. Sifonat si el, si tricicleta care, intre timp, devenise... bicicleta pentru ca cea de-a treia roata zburase in cele din urma, invartindu-se aiurea, drept in lac.
Bunicul o tinea bine pe Andreea care tot voia sa-si masoare puterile cu Victoras si, in acelasi timp, ii facea semn acestuia sa plece mai repede. Dar, pentru Victoras, micuta urlatoare a devenit intre timp „dusmanca" lui de moarte. O invinuia, fara drept de apel, de distrugerea minunatei lui triciclete cu veleitati de masina de curse de Formula 1! Asa ca, nici nu se gandea sa plece!
Ce l-a convins pana la urma n-a fost nici frica, nici bunul simt, ci doar groaza de a o vedea pe Andreea vaicarindu-se ca o... fata. El era baiat si stia el foarte bine de la tatal lui ca baietii sunt mai destepti decat fetele! Fetele erau doar niste plangacioase si nu putea sa le suporte! Era satul de papusile lor cu codite si de cescutele de ceai minuscule pe care te fortau sa le bei de parca ar fi fost reale… 
El nu se considera ca ceilalti copii pentru ca stia ce are de facut si nu avea nevoie de sfaturi de la nimeni. 
Dupa ce Victoras s-a indepartat, bodoganind si tarand tricicleta schioapa dupa el, scartaind din toate incheieturile, Andreea, cu nasucul ei rosu cu tot, a inceput sa-i planga pe cei cinci mormoloci. De fapt, acestia erau in culmea fericirii pentru ca, in sfarsit, visul li se implinise! Inotau in cea mai mare apa pe care o vazusera de la inceputul lumii lor de batricieni cu coada si pana acum. Din cauza tricicletei care a improscat apa din baltoaca, ei au zburat, ca prin minune, drept in lac.
Bunicul a tot incercat sa o linisteasca pe Andreea, dar ea nu putea sa accepte ca mormolocii disparusera din viata ei si asta pentru ca se simtea responsabila... Asa ca s-a asezat cu funduletul pe iarba si a inceput sa planga si mai tare, strigand pe mai multe voci:
– Vleau momolocii, vleau momolociii mei!
Intre timp, micutii cu coada au inotat repede la suprafata sa vada ce se intampla si cine face atata zgomot. Atunci, fetita i-a vazut printre lacrimi. A sarit in sus de bucurie si le-a zis iarasi pe nume:
– Hei, Uite, Buni, Momo, Loci!
Asa se face ca fiecare mormoloc si-a primit numele… Si culmea, fiecare nume li se potrivea manusa! Prin urmare, nu le-a luat mult timp sa se strige intre ei asa cum ii botezase fetita.
Mormolocii, speriati de glasul strident, s-au ascuns sub marginea de piatra a lacului, asteptandu-se la orice. Doar Momo a ramas si s-a uitat in ochii negri ai micutei in care stralucea o lacrima de fericire cat un bob de diamant. Nu intelegea de ce se simtea atras si de ce i se parea ca o cunoaste de cand lumea. Tot privind-o, a simtit nevoia sa-i spuna ceva frumos… A incercat, dar el inca nu stia nici macar sa oracaie ca toate celelalte broaste darmite sa vorbeasca omeneste… A renuntat dar, in schimb, a facut cateva cercuri riscante in aer, ajutandu-se de codita lui greu de stapanit, in speranta ca micuta-om il va remarca si va fi impresionata. 
Andreea a batut din palme fericita si incantata de cercurile stralucitoare din apa luminata de soarele amiezii. Daca bunicul - ar fi fost pe faza, Andreea ar fi plonjat cu siguranta inspre micutul Momo si poate ca povestea noastra s-ar fi terminat aici sau… ar fi „intrat la apa".
Istoria va consemna probabil mult mai frumos aceasta intamplare... istorica. Eu, in schimb, va voi spune ca micutul Momo patise ceea ce patesc multe vietuitoare din lumea asta larga: s-a indragostit iremediabil de prima fetita cu ochi negri care i-a iesit in cale! 
Dupa cum stim cu totii, din toate basmele si povestile lumii, broscutele se pot indragosti de fetite doar daca sunt printi vrajiti. Dar ce te faci cand te-ai nascut mormoloc si vei deveni broscoi fara nicio vraja ajutatoare si vei ramane asa toata viata? Oare dragostea are atata putere incat sa transforme un broscoi oarecare, dintr-un lac pe nume Cismigiu, intr-un print care sa o cucereasca pe micuta printesa de Bucuresti, Andreea? 
Dar sa nu ne grabim! Sa lasam aceasta intrebare fara raspuns deocamdata si sa ne bucuram de povestea care se deapana mai departe ca lana impletita de bunicuta Andreei.
SORIN TOFAN, nascut la 17 iunie 1969 in Galati, actor si scenarist, a castigat Premiul al II-lea la Concursul de manuscrise IMPLINESTE UN VIS, editia I (2021), sectiunea Literatura pentru copii.
Debuteaza, astfel, cu povestea Broscuta care locuia in Cismigiu. 
Ca actor, este cunoscut pentru filmul Ghost Rider: Spirit of Vengeance, unde a jucat alaturi de Nicholas Cage, Ciaran Hinds si Idris Elba. 
Ca scenarist, este cunoscut pentru serialul Baieti buni, difuzat de ProTv.

Cuvant inainte / 7
Prolog / 11
I.      Unde se vorbeste despre luna, povesti si Mos Craciun / 15
II.     Unde se vorbeste despre Cismigiu, broscute si vise / 24
III.    Unde se vorbeste despre triciclete, fetite si razbunare / 29
IV.    Unde se vorbeste despre timp, dragoste si ambitie / 34
V.     Unde se vorbeste despre codite, raze de soare si pupici / 41
VI.    Unde se vorbeste despre barci, emotii si lacrimi / 44
VII.   Unde se vorbeste de spre frisca, capsuni si campuri salbatice / 51
VIII.  Unde se vorbeste despre iubire, lebede si platani / 55
IX.    Unde se vorbeste despre curse de Formula 1, scoala si iubire / 60
X.     Unde se vorbeste despre statui, porumbei si singuratate / 63
XI.    Unde se vorbeste despre borcane, frica si disectie / 71
XII.   Unde se vorbeste despre curaj, sfarsitul lumii si iubire / 76
XIII.  Unde se vorbeste despre cuvinte, eroi si raze de luna / 81
XIV.  Unde se vorbeste despre Victoras, broaste si cosmaruri / 84
XV.   Unde se vorbeste despre capace fara gauri, bogatii si masini / 92
XVI.  Unde se vorbeste despre luna si soare, adevar si povesti / 96
XVII. Unde se vorbeste despre pasari, gaze si suflete / 98
XVIII. Unde se vorbeste despre disperare, platani si idealuri / 106
XIX.   Unde se vorbeste despre parinti, minciuna si disciplina / 110
XX.    Unde se vorbeste despre dorinta, suflet si destin / 114
XXI.   Unde se vorbeste despre broaste raioase, serpi si soareci / 119
XXII.  Unde se vorbeste despre dragoste, dragoste si iar dragoste / 122

Fara Feti-Frumosi si zane, doar iubire si visare

Cum fugim din realitate in basm? Cum strabatem Tara copilariei, tara lui „se poate” ca sa ajungem in Tara de poveste unde chiar „totul se poate”? Pai facem asa: uitam tot ce stim (dar nu de tot) si incepem sa zburam, sa desenam, sa pictam ceruri cu visele noastre; sa dam nume la pasari, la flori si la mormoloci. Apoi ne asezam cuminciori la marginea taramului de basm, alaturi de Tofi (autorul), baietelul cel bun din poveste si scriem un alt alfabet - Alfabetul inocentei:
A – vine de la Andreea, primul si cel mai cunoscut nume de fetita din lume.
B – vine de la Buni, adevaratul si cel mai bun bunic din Cismigiu.
C – este chiar litera Cerului sau a parcului nostru, Cismigiu, locul unde mormolocii vorbesc, au nume, comploteaza si iubesc.
D – vine, desigur, de la Dragoste, de la Drag si de la Dor... si veti afla din poveste ce inseamna toate astea.
E – vine de la efemer, adica de la vremelnic, cum sunt lacrimile? Nuuuu. Mai bine de la Eternitate pentru ca e pentru totdeauna.
F – de la Fetita, de la Frumos sau poate de la Fereastra prin care privim mereu cerul.
G – vine sigur din Gradina de vise si vraja a orasului-parc, Bucuresti.
H – e litera care ni-l da pe Hei, primul mormoloc botezat de Andreea.
I – de la Iubire, bineinteles. Poveste noastra este o lectie despre iubire si despre puterea ei in lume… in toate lumile.
I – nu avea cum sa lipseasca pentru ca vine de la Indragostire. Asta e un sentiment foarte tare care strabate toate varstele fiintelor aflate sub „promisiunile de borangic ale lunii”.
J – de la Joc, Joaca, Jucarii, adica libertate, dar si de la Jocul poveste.
K – n-am cuvinte. Ha, ha, ha!
L – e Loci, ultimul fratior mormoloc, dar si de la Luna buna care imparte Cerul cu Soarele si vine in gradina de vise sa rostuiasca povestea.
M – e Momo, broscuta indragostita, mormolocul iubitor care ne invata, prin lectia sa de iubire, ca aspiratiile inalte pot fi implinite.
N – niciodata sa nu spui Niciodata sau despre tenacitate.
O – vine de la Om, cel care primeste sfaturi despre viata si dragoste de la mormolocul insufletit de amor. Sau de la Orasul parc, unde licuricii lumineaza noptile, iar copacii fastuosi simt in fibra vrajitul „te iubesc”.
P – ne duce cu gandul catre Prietenie, Pace, unde rautatea, rusinea si razbunarea lipsesc cu totul si unde isi gasesc loc doar daruirea, sacrificiul si solidaritatea.
R – vine de la Rostul asezarii in lumea adevarata a legaturii temeinice dintre oameni si broscute, frunze flori, soare luna, fete baieti, sub cerul bland al dragostei. R – nu vine deloc de la Razbunare!
S – de la Soarele bun care, in povestea noastra, se intalneste cu Luna pe acelasi Cer si intru prietenie.
S – Scoala, ah, scoala – un spatiu al implinirilor si experientelor „vii”.
T – Timpul cu varstele lui ne duce la capatul lumii care este pentru fiecare in alta parte, cu singuratatile noastre cu tot.
T – e Tara visului, a vrajii si a inocentei, pe care nu o vom parasi niciodata pentru vreo realitate palpabila, plicticoasa si trista.
U – vine de la Uite, fratiorul mormoloc si, in niciun caz, nu vine de la Uitare. Nu stim ce e aia.
V – Victoras, desigur, micul misogin, egoist si razbunator, pedepsit, in final, sa fie inchis si uitat in trupul unei broscute, cu toata rautatea lui cu tot.
Z – zile si zile si zane, poate. Dar nu avem nevoie de zane in aceasta poveste reala.
Si iata cum, cu ajutorul Alfabetului inocentei, din cateva litere asezate frumos, la locul lor, putem sa plasmuim o poveste adevarata, plina de ganduri si vise. Ea este intamplarea de langa noi pe care o putem trai, fiind siguri ca lumea e facuta din iubire si ca dragostea este mereu invingatoare. Ea poate schimba, prin puterea ei unica, lucrurile cele mai asezate de pe Pamant. Tofi, baietelul cel bun, adica povestitorul, ne aduna laolalta, ne mangaie si ne mustra, ne iubeste cu alcatuirea lui de cuvinte. Suntem traitori in povestea lui, surazatori la final, fermecati si increzatori inocentei, ca la inceput.
Povestea broscutei care locuia in Cismigiu trebuie citita, spusa, ascultata si traita.

Ofelia Cretia

www.editurauniversitara.ro

Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.

Scrie un review


Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00

0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!