In 1776 guvernul revolutionar al viitoarelor State Unite ale Americii il trimite pe Benjamin Franklin la Paris pentru a negocia cu monarhia franceza un important ajutor financiar si militar. Emisarul american se izbeste de neintelegeri cu propriii colegi, dar si de incapatanarea lui Ludovic al XVI-lea. Dincolo de ajutorul francez acordat insurgentilor americani se profileaza recea si eterna logica de stat. Cine va ceda: monarhul refractar sau mecanismele inexorabile ale istoriei si progresului?
Feuchtwanger ne asterne magistral la picioare splendoarea si coruptia Curtii de la Versailles. Dincolo de rafinament si stralucire se profileaza fatarnicia si indarjirea aristocratilor hotarati sa-si urmeze scopurile personale pana la capat. Asistam in paralel la efortul titanic al lui Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais de a-i sustine financiar pe rebelii americani si, in acelasi timp, de a-si promova indraznetele piese de teatru care, prin spiritul lor de fronda, vestesc zorii unei noi epoci.
„Cea mai mare lauda pe care o poate primi un scriitor este «Stilul lui seamana cu al lui Feuchtwanger».“ Thomas Mann
„Feuchtwanger este maestrul romanului istoric.“ Wilhelm von Sternburg
„Feuchtwanger are simtul structurii si apreciaza rafinamentul lingvistic“ Bertold Brecht
„Un roman de proportii epice, care prezinta cititorului portrete realiste ale unor personaje istorice fascinante.“ The Literary Encyclopedia
Lion Feuchtwanger s-a nascut in 1884 la München, in Germania. A studiat li-teratura si filosofie la Universitatile din München si Berlin. A scris critica de tea-tru si a fondat, in 1908, revista culturala Der Spiegel. In 1914, dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial, s-a inrolat in Armata Germana, dar a fost lasat la va-tra din motive de sanatate. Dupa ce a publicat cateva piese de teatru, a inceput sa scrie romane istorice, debutand cu Die häßliche Herzogin Margarete Maultasch (Ducesa sluta Margareta Maultasch, 1923). I-au urmat romane de mare suc-ces la critica si la public, printre care: Der falsche Nero (Falsul Nero, 1936, Editura ALLFA, 2012), Die Füchse im Weinberg (Vulpile in vie, 1946, Editura ALLFA, 2012), Goya oder der arge Weg der Erkenntnis (Goya sau drumul spinos al cunoasterii, 1951) si Narrenweisheit oder Tod und Verklärung des Jean-Jacques Rousseau (Intelepciunea nebu-nului sau moartea si transfigurarea lui Jean-Jacques Rousseau, 1952). Persecutat de regimul nazist, a fost nevoit sa se expatrieze si ulte-rior s-a stabilit in Statele Unite ale Americii, unde a murit in 1958.
In 1776 guvernul revolutionar al viitoarelor State Unite ale Americii il trimite pe Benjamin Franklin la Paris pentru a negocia cu monarhia franceza un important ajutor financiar si militar. Emisarul american se izbeste de neintelegeri cu propriii colegi, dar si de incapatanarea lui Ludovic al XVI-lea. Dincolo de ajutorul francez acordat insurgentilor americani se profileaza recea si eterna logica de stat. Cine va ceda: monarhul refractar sau mecanismele inexorabile ale istoriei si progresului?
Feuchtwanger ne asterne magistral la picioare splendoarea si coruptia Curtii de la Versailles. Dincolo de rafinament si stralucire se profileaza fatarnicia si indarjirea aristocratilor hotarati sa-si urmeze scopurile personale pana la capat. Asistam in paralel la efortul titanic al lui Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais de a-i sustine financiar pe rebelii americani si, in acelasi timp, de a-si promova indraznetele piese de teatru care, prin spiritul lor de fronda, vestesc zorii unei noi epoci.
„Cea mai mare lauda pe care o poate primi un scriitor este «Stilul lui seamana cu al lui Feuchtwanger».“ Thomas Mann
„Feuchtwanger este maestrul romanului istoric.“ Wilhelm von Sternburg
„Feuchtwanger are simtul structurii si apreciaza rafinamentul lingvistic“ Bertold Brecht
„Un roman de proportii epice, care prezinta cititorului portrete realiste ale unor personaje istorice fascinante.“ The Literary Encyclopedia
www.editurauniversitara.ro