Volumul cuprinde eseurile Un nou Ev Mediu si Omul si masina, scrise de filosoful Nikolai Berdiaev.
„Un nou Ev Mediu e opera in care chestiunile cele mai grave si mai actuale, care agita gandirea omeneasca azi, se gasesc puse cu independenta de spirit a unui ganditor genial si, in acelasi timp, cu o putere de previziune care surprinde si minuneaza cu atat mai mult cu cat unele din prevederile cuprinse in aceasta scriere par a se realiza deja”.
Maria Vartic
„Omul si masina pune o problema foarte interesanta, a raportului dintre cultura (in sensul german, nu francez al cuvantului) si intre tehnica, devenita azi un fel de idol pentru care omul modern sacrifica orice”.
Iosif E. Naghiu
Pentru Berdiaev, timpurile moderne si-au consumat puterea de a construi noi repere existentiale, inca inainte de a-si fi inchis cliclul in istorie. Acest final anunta inceputul altor „lumi”, care vor fi asemenea unui Nou Ev mediu: „Principiile spirituale ale timpurilor moderne sunt uzate; forta lor spirituala, epuizata. Ziua rationalista a istoriei e trecuta; steaua ei apune; iata amurgul, ne apropiem de noapte. (...) Apelul la un nou Ev Mediu, azi, nu e decat un apel la aceasta revolutie a spiritului, la o reinnoire totala a constiintei. Umanismul timpurilor moderne e perimat si, pe toate planurile culturii si vietii sociale, are loc contrariul sau, ducandu-ne cu adevarat la negarea imaginii omului. Ideologia umanista este, in zilele noastre, o ideologie inapoiata si ar fi, cel putin, regresiva”.
(Un Nou Ev Mediu)
In fata declinului timpului omul isi uita reperele si credinta, atrage atentia Berdiaev: „In acest secol de incredulitate, in care se neglijeaza nu numai vechea credinta religioasa, ci si credintele umaniste ale veacului al XIX-lea, singura credinta pe care o mai pastreaza omul civilizatiei moderne e acea alipire de tehnica, puterea si progresul sau infinit. Si tot ceea ce se intampla in lume conspira sa alimenteze aceasta noua credinta. Tehnica reprezinta ultimul amor al omului, care e gata, sub influenta acestui amor, sa-si modifice propria sa imagine. Or tehnica indeplineste sub ochii sai minuni autentice. Problema tehnicii e una dintre cele mai importante pentru constiinta crestinului, care inca nu i-a descoperit valoarea si significatia. Crestinii adopta fata de tehnica doua atitudini, dar si una, si cealalta ne apar ca superficiale si incomplete. Majoritatea dintre ei considera tehnica indiferenta si neutra fata de religie, ca „afacere” a inginerilor. Ea mareste confortul, aduce perfectionari in viata, de care fara indoiala beneficiaza si crestinii, dar domeniul ei e un domeniu particular, care n-are nimic a face cu constiinta si spiritul lor si care nu le pune nici o problema spirituala. Din contra, dispretuiesc tehnica, socotind-o drept un rau apocaliptic, ingroziti de puterea crescanda fara incetare, pe care o exercita asupra vietii umane, vad in ea triumful Antichristului, Fiara urcata din abis. (...)
Ce inseamna epoca tehnica si sosirea noului cosmos in destinul omului? Anunta el materializarea si moartea spiritualitatii sau ii putem atribui o alta importanta? Ruptura dintre spirit si vechea viata organica, mecanizarea vietii, apare ca fiind o povestire a sfarsitului spiritualitatii in lume”.
(Omul si masina)