Jean-Louis Vieillard-Baron cerceteaza in acest volum dimensiunea timpului din trei perspective complementare: cea a constiintei, a clipei si a istoriei, altfel spus: raportul dintre OM si TIMP. Acesta parcurge, in cele sase capitole, intr-un mod sistematic, diferitele abordari filosofice care au fost concepute, de-a lungul timpului, de catre mari ganditori precum Bergson sau Sfantul Augustin, asupra notiunii de timp. Astfel, pornind de la analiza legaturii dintre timp si constiinta, repectiv cercetarea accesului la timp prin intermediul constiintei reflectate, in primele trei parti, Jean-Louis Vieillard-Baron va urmari, in finalul lucrarii, raportul dintre timp si clipa, „punand in evidenta importanta calitativa a momentelor fondatoare si tezele discontinuitatii carora le-a dat nastere (Descartes, Proust)” si legatura dintre timp si istorie „reamintind marea importanta a eternitatii in conceptia hegeliana a istoriei si aratand modul in care istoricitatea umana, fie ca progreseaza, fie ca decade, este tocmai locul depasirii istoriei de catre om”.
De exemplu, referindu-se la constiinta timpului si la semnificatia sa metafizica, Baron precizeaza urmatoarea idee: „Constiinta timpului este pentru om, inainte de toate, constiinta a ceea ce el traieste ca schimbare…”
Nascut la 19 aprilie 1944 in Tunis, Jean-Louis Vieillard-Baron este, din 1989, profesor de filosofie la Universitatea din Poitiers, dupa ce, timp de zece ani (1979-1989), a predat la Universitatea din Tours. Din anul 1991 este si directorul CRHIA (Centre de recherche sur Hegel et l’idéalisme allemand). A fost profesor invitat la Universitatea La Sapienza din Roma (in 1991), la Universitatea din Ierusalim (1994), la Universitatea Laval din Québec (1995), la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca (in 1998). Este unul dintre cei mai prestigiosi filosofi francezi contemporani, bine cunoscut peste hotarele tarii sale. Invitat de onoare la cele mai importante simpozioane occidentale de filosofie, Jean-Louis Vieillard-Baron a coordonat cateva volume colective remarcabile, dintre care vom cita doar Introduction à la philosophie de la religion (Les editions du Cerf, 1989) si recenta Filosofie a spiritului (aparuta in 1999 la Hildesheim, Olms, Colectia Europaea Memoria), volum consacrat lui Blondel, Lavelle si Gabriel Marcel. Prin ce s-ar caracteriza esenta personalitatii si activitatii sale prodigioase, gratie carora a devenit atat de cunoscut si de apreciat pe plan international? In primul rand, prin integrarea creatoare a operei sale in profunda si autentica traditie a metafizicii occidentale. Intr-o epoca frivola, zguduita de convulsii, prea receptiva la gesticulatia bogata a multor magicieni de ocazie, Jean-Louis Vieillard-Baron pledeaza cu autoritate pentru neperisabila dimensiune spirituala. Cartile pe care le-a publicat se constituie intr-un vibrant elogiu al Absolutului.
„Frumusetea discursului filosofic se impleteste cu discursul despre frumos – despre opera de arta –, emblema concreta si expresiva a principiului originar. Reflectia filosofului zaboveste adesea cu voluptate de estet si asupra creatiei artistice. Doua cuvinte inca, despre omul Jean-Louis Vieillard-Baron. Ne-a onorat cu participarea sa la cele sase editii ale simpozioanelor de Metafizica de la Timisoara, acceptand apoi invitatia Universitatii Babes-Bolyai (unde va preda, in acest an, pentru a doua oara). A oferit burse de masterat studentilor romani si are, in prezent, doctoranzi romani. A vizitat intreaga Romanie. L-am simtit mereu aproape in acesti ani de singuratate. Daca opera sa vorbeste de la sine, prezenta sa continua intr-un mediu academic inca ezitant subliniaza o data mai mult un fapt evident: mesagerul Spiritului este, deopotriva, mesager al Iubirii. Lectia de gandire si de viata pe care ne-o propune acest generos filosof nu poate fi ignorata, nici uitata.”
Corneliu MIRCE
Cum au interpretat marii ganditori problema timpului? Cum se raporteaza individul la propriul timp, la matricea sa existentiala? Care este raportul dintre timp si clipa? Dar dintre timp si istorie? Iata intrebarile la care Jean-Louis Vieillard-Baron raspunde in lucrarea Problema timpului, pornind de la reflectiile unor mari ganditori precum Aristotel, Bergson sau Sfantul Augustin.