Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Istoria filosofiei in texte alese. Antichitate si Ev Mediu – Gheorghe Vladutescu, Ion Bansoiu, Savu Totu
![Istoria filosofiei in texte alese. Antichitate si Ev Mediu – Gheorghe Vladutescu, Ion Bansoiu, Savu Totu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/istoria-filosofiei-in-texte-alese-antichitate-si-ev-mediu-gheorghe-vladutescu-ion-bansoiu-savu-totu-109332.jpg "Istoria filosofiei in texte alese. Antichitate si Ev Mediu – Gheorghe Vladutescu, Ion Bansoiu, Savu Totu [1]")
Editura: Paideia
Autor: Gheorghe Vladutescu, Ion Bansoiu, Savu Totu
Pagini: 604
Anul publicării: 2020
ISBN: 978-606-748-358-1
Cod Produs:
9786067483581
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Autori
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Crestomatiile sunt utile celor interesati de drumul scurt spre inima domeniului. Alegerea textelor, formarea si explicarea contextelor, indrumarea spre esential, presupun o rara eruditie si inspiratie. Aceasta antologie a fost formata de o echipa de profesori de la Facultatea de Filosofie, indrumata de academicianul Gh. Vladutescu si se refera la perioada antica si medievala, numind operele cele mai insemnate si autorii cei mai importanti. Mai mult decat atat, fiecare sectiune sau subsectiune cat de mica are un incipit rezumat si de apreciere datorat celor mai apreciati specialisti in perioada respectiva, intervenind ca o antologie in antologie; este vorba de clasicisti si istorici ai filosofiei deveniti ei insisi clasici: Hegel, Jaeger, Robin, Gilson, Guthrie, si multi altii. Printre cei citati se afla, deseori, traducatori sau istorici romani: Dumitru Staniloae, D. Fecioru, N.I. Barbu...
Este prima antologie de mari dimensiuni si cea mai importanta aparuta pana acum in literatura filosofica romaneasca; autorii si textele alese de cei mai buni specialisti fac din aceasta carte o referinta esentiala pentru orice om de cultura.
Este prima antologie de mari dimensiuni si cea mai importanta aparuta pana acum in literatura filosofica romaneasca; autorii si textele alese de cei mai buni specialisti fac din aceasta carte o referinta esentiala pentru orice om de cultura.
Prof. univ. dr. Gheorghe Vladutescu (n. 1937) este doctor in filosofie al Universitatii din Bucuresti din anul 1971, cu o teza despre inductia aristotelica. De-a lungul carierei, a publicat peste 20 de volume pe teme de filosofie antica (ontologie, metafizica, etica), filosofia culturii, istoria ideilor filosofice, precum si filosofie romaneasca. In prezent, tine un curs masteral de istoria filosofiei grecesti si romane. Prof. univ. dr. Gheorghe Vladutescu este Profesor Emerit, conducator de doctorat la Facultatea de Filosofie si membru al Academiei Romane.
Prof.univ.dr. Ion Bansoiu si-a sustinut doctoratul in filosofie in cadrul Universitatii din Bucuresti in anul 1987 cu o teza de filosofie antica greaca. De-a lungul carierei, interesele sale de cercetare si predare s-au concentrat in domeniile: filosofia culturii, antropologie, cercetare interdisciplinara a culturilor traditionale, originile filosofiei europene. A publicat monografii despre Parmenide, Heraclit, sofisti, Aristotel etc, precum si numeroase articole in reviste de specialitate, preponderent pe teme de filosofie antica greaca. Prof.univ.dr. Ion Bansoiu este fondator si director al editurii Paideia.
Prof.univ.dr. Savu Totu este doctor in filosofie al Universitatii din Bucuresti din anul 2000, cu o teza de filosofie antica greaca. Este specializat in filosofia culturii, istoria filosofiei si filosofia religiei, in special metafizica greaca si legatura acesteia cu crestinismul. A publicat numeroase articole in reviste de specialitate despre Platon, Plotin, neoplatonism, iar majoritatea cursurilor sale de la licenta si masterat s-au concentrat in jurul acestor teme. Prof.univ.dr. Savu Totu este, de asemenea, co-editor al trei antologii dedicate unor filosofi romani.
Prof.univ.dr. Ion Bansoiu si-a sustinut doctoratul in filosofie in cadrul Universitatii din Bucuresti in anul 1987 cu o teza de filosofie antica greaca. De-a lungul carierei, interesele sale de cercetare si predare s-au concentrat in domeniile: filosofia culturii, antropologie, cercetare interdisciplinara a culturilor traditionale, originile filosofiei europene. A publicat monografii despre Parmenide, Heraclit, sofisti, Aristotel etc, precum si numeroase articole in reviste de specialitate, preponderent pe teme de filosofie antica greaca. Prof.univ.dr. Ion Bansoiu este fondator si director al editurii Paideia.
Prof.univ.dr. Savu Totu este doctor in filosofie al Universitatii din Bucuresti din anul 2000, cu o teza de filosofie antica greaca. Este specializat in filosofia culturii, istoria filosofiei si filosofia religiei, in special metafizica greaca si legatura acesteia cu crestinismul. A publicat numeroase articole in reviste de specialitate despre Platon, Plotin, neoplatonism, iar majoritatea cursurilor sale de la licenta si masterat s-au concentrat in jurul acestor teme. Prof.univ.dr. Savu Totu este, de asemenea, co-editor al trei antologii dedicate unor filosofi romani.
Orice antologie, presupunand alegerea, este subiectiva. Deci si aceasta. Intocmita si de mai multi, subiectivitatea se diversifica. Prin urmare, este fatal ca intr-o antologie sa primeze gustul, formatia, punctul de vedere al autorului (autorilor). Dar unde nu primeaza? Nici chiar o editie critica nu scapa de aceasta fatalitate, totusi, buna. Ce ar fi ca toate cele ce se fac in acest camp, cel putin, sa semene unele cu altele indiferent de timp si de loc? De fapt, intr-o existenta si intr-o logica perfect identitariste n-am mai fi ceea ce suntem, vrem nu vrem, adica istorie, istoricitate, devenire in fiinta noastra esentiala. Fatala subiectivitatea in alegere prin aceasta nu inseamna ca antologia, in genere, in particular cea filosofica, scapa de rigorile genului, aceleasi pentru toate. Nu inseamna ca este (sau trebuie sa fie) arbitrara, supusa unor criterii slabe, deci nevertebrata. O antologie filosofica sau, cum i-am zis acesteia, O istorie a filosofiei in texte alese (adaptand un titlu folosit inca de Tudor Vianu), in limitele in care genul permite, ar trebui sa fie o hermeneutica si ea, dar prin punerea in alt scenariu a faptelor primare insesi. In nici un caz o antologie nu este, nu se cuvine sa fie, dupa logica funesta a digest-ului. Rezumat? Pe scurt? Nu numai ca astfel n-ar fi de folos, dar, cu siguranta, ar strica. De introducere, antologia se intelege ca nu este decat mijloc sau o cale catre intreg. Prevazuta sa fie in mai multe volume (I. Filosofia in Grecia si Roma. Filosofia in „Evul mediu”; II. Filosofia europeana a secolelor XV-XIX si III. Filosofia in secolul XX) ea, inca o data, este doar o introducere in filosofie, dar pe poarta mare, aceea a textului primar.
Thales din Milet (640 – 548)
„Cat priveste filosofia lui Thales, aceasta trece, potrivit consensului general, drept primul filosof al naturii. Dar e putin ceea ce stim despre aceasta filosofie, deoarece dezvoltarea filosofica ulterioara a tezelor lui Thales si adancirea constienta a lor – dezvoltare pe care numai acestea puteau s-o aiba – vedem ca apar la filosofii de mai tarziu, dar sunt atribuite lui; cu toate ca numeroase alte idei ale sale s-au pierdut, ele n-au fost propriu-zis idei filosofice speculative. [...]
Propozitia lui Thales ca apa este absolutul sau, asa cum spuneau anticii, ca este principiul e filosofica. Filosofia incepe cu aceasta propozitie, fiindca prin ea constiinta isi da seama ca Unul este esenta, este ceea ce e adevarat, ca numai el este ceea-ce-fiinteaza-in-sine-si-pentru-sine.” (G.W.F. Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei)
Platon (428 – 347)
„Platon este fara indoiala cel mai mare nume al istoriei filosofiei. Pentru a da expresie acestei superioritati s-a ajuns sa se scrie, nu fara umor, ca toti ceilalti filosofi n-au facut altceva decat sa puna note in josul paginii operelor sale. „Doctrina lui Platon s-a transformat mereu, dupa moartea sa, nepotul si succesorul lui, Speusippos, consedirand ca binele este nu numai originea si principiul tuturor lucrurilor, ci si scopul unei evolutii. El abandoneaza Ideile si le inlocuieste cu numerele. De alta parte, sistemul lui Aristotel se naste dintr–un platonism reformat. Modul de a intelege platonismul n-a incetat sa se schimbe: daca Noua Academie nu vede in Platon decat un sceptic, Neoplatonicienii regasesc sensul metafizic si prelungesc speculatiile din dialogul Parmenides. Philon din Alexandria pune in legatura platonismul si Biblia...
Plotin din Lycopolis (205-270)
„Plotin si-a prezentat mereu invatatura ca pe un comentariu la doctrina lui Platon... dar, este imposibil ca un ganditor din secolul al III-lea sa ignore aristotelismul, stoicismul, anumite forme ale gnosticismului, ca si alte curente care apar in aceasta intretaiere care este Alexandria... O autentica desavarsire a platonismului, plotinismul este insa o veritabila creatie... Originalitatea lui Plotin este integrarea in interpretarea sa a dialogului Parmenides...” (Jean Trouillard, Le neoplatonisme, in Histoire de la philosophie)
Cicero (106-43)
„Operele filosofice ale lui Cicero nu au deosebite calitati de metoda sau de sistem. Chiar si din punct de vedere al vulgarizarii ele prezinta defecte grave din cauza zorului si din cauza intentiilor literare ale autorului lor. Mai putina vina li se poate face din eclectism: Cicero, care vrea sa fie liber de orice dogmatism, invoca heterodocsi recenti (mai ales aici) pe care nu-i cunoastem decat prin el si foarte fragmentar; uneori reflecta chiar o revenire la aristotelism [...]. Avusese precursori, dar acestia se limitau la aporiile scolii lor; Cicero a pus la indemana spiritelor culte din Italia ansamblul filosofiei grecesti si a sugerat ca prin compararea si critica reciproca a diverselor sisteme se poate naste o morala, totodata, metafizica si practica, adaptata temperamentului roman si intregului Occident; Seneca si marii ganditori crestini ii sunt mult indatorati. A creat si o proza filosofica latina, care, pe ici, pe colo, e inca lipsita de precizie, dar care prin excluderea cuvintelor grecesti si adancirea sensului multor cuvinte latinesti este eleganta si solida, desi incapabila de o finete asa de subtila si asa de clara ca cea greaca.
(Jean Bayet, Literatura latina, p. 211)
Annaeus Seneca
„Cea mai importanta figura a primului secol este cea a lui Seneca, ultimul mare filosof de limba romana (...), figura stranie, adesea detestat in Antichitate, de asemenea, rau cunoscut in epoca moderna, cand se vedea in el un simplu moralist. Se poate afirma totusi ca el indreapta filosofia catre problemele vietii practice, dar trebuie sa cercetam, ca si in cazul lui Lucretiu, ce da originalitate si unitate unei opere pe care Pierre Grimal a socotit-o de mare valoare filosofica.” (Alain Michel, La philosophie en Grèce et à Rome, in Histoire de la philosophie, I.)
Sf. Clement Romanul (sec. I)
„Sub numele lui Clement, episcopul Romei, ni s-au transmis mai multe lucrari: Epistolele catre Corinteni, doua epistole catre fecioare, cinci epistole decretale si Clementinele. Dintre aceste scrieri numai Epistolele catre Corinteni apartin episcopului Romei (...). Sf. Clement a fost al treilea episcop al Romei.” (Dumitru Fecioru, Introducere la Epistola catre Corinteni)
Epistola catre Corinteni, 1, XXXIII. 1. Ce sa facem dar, fratilor? Sa zabovim a face binele si sa parasim dreptatea? Stapanul nu va ingadui nicidecum sa facem asta. Dimpotriva, sa ne savarsim cu staruinta si cu tragere de inima tot lucrul bun. 2. Ca Insusi Creatorul si Stapanul lumii se bucura de lucrurile Lui. 3. Prin puterea Lui cea foarte mare, a intarit cerurile, iar prin intelepciunea Sa cea neinteleasa le-a impodobit; a despartit pamantul de apa ce-l inconjura si l-a intemeiat pe temelia tare a vointei Lui, iar cu randuiala Lui a poruncit sa fie pe pamant vietuitoarele care sa-l locuiasca; creand mai dinainte marea si animalele din ea, a pus, cu puterea Lui, hotare marii. 4. Peste toate a plasmuit, cu sfintele si neprihanitele Sale maini, pe om, fiinta cea mai aleasa si mai mareata, chip al icoanei Lui. 5. Ca asa a spus Dumnezeu: „Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea
Thales din Milet (640 – 548)
„Cat priveste filosofia lui Thales, aceasta trece, potrivit consensului general, drept primul filosof al naturii. Dar e putin ceea ce stim despre aceasta filosofie, deoarece dezvoltarea filosofica ulterioara a tezelor lui Thales si adancirea constienta a lor – dezvoltare pe care numai acestea puteau s-o aiba – vedem ca apar la filosofii de mai tarziu, dar sunt atribuite lui; cu toate ca numeroase alte idei ale sale s-au pierdut, ele n-au fost propriu-zis idei filosofice speculative. [...]
Propozitia lui Thales ca apa este absolutul sau, asa cum spuneau anticii, ca este principiul e filosofica. Filosofia incepe cu aceasta propozitie, fiindca prin ea constiinta isi da seama ca Unul este esenta, este ceea ce e adevarat, ca numai el este ceea-ce-fiinteaza-in-sine-si-pentru-sine.” (G.W.F. Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei)
Platon (428 – 347)
„Platon este fara indoiala cel mai mare nume al istoriei filosofiei. Pentru a da expresie acestei superioritati s-a ajuns sa se scrie, nu fara umor, ca toti ceilalti filosofi n-au facut altceva decat sa puna note in josul paginii operelor sale. „Doctrina lui Platon s-a transformat mereu, dupa moartea sa, nepotul si succesorul lui, Speusippos, consedirand ca binele este nu numai originea si principiul tuturor lucrurilor, ci si scopul unei evolutii. El abandoneaza Ideile si le inlocuieste cu numerele. De alta parte, sistemul lui Aristotel se naste dintr–un platonism reformat. Modul de a intelege platonismul n-a incetat sa se schimbe: daca Noua Academie nu vede in Platon decat un sceptic, Neoplatonicienii regasesc sensul metafizic si prelungesc speculatiile din dialogul Parmenides. Philon din Alexandria pune in legatura platonismul si Biblia...
Plotin din Lycopolis (205-270)
„Plotin si-a prezentat mereu invatatura ca pe un comentariu la doctrina lui Platon... dar, este imposibil ca un ganditor din secolul al III-lea sa ignore aristotelismul, stoicismul, anumite forme ale gnosticismului, ca si alte curente care apar in aceasta intretaiere care este Alexandria... O autentica desavarsire a platonismului, plotinismul este insa o veritabila creatie... Originalitatea lui Plotin este integrarea in interpretarea sa a dialogului Parmenides...” (Jean Trouillard, Le neoplatonisme, in Histoire de la philosophie)
Cicero (106-43)
„Operele filosofice ale lui Cicero nu au deosebite calitati de metoda sau de sistem. Chiar si din punct de vedere al vulgarizarii ele prezinta defecte grave din cauza zorului si din cauza intentiilor literare ale autorului lor. Mai putina vina li se poate face din eclectism: Cicero, care vrea sa fie liber de orice dogmatism, invoca heterodocsi recenti (mai ales aici) pe care nu-i cunoastem decat prin el si foarte fragmentar; uneori reflecta chiar o revenire la aristotelism [...]. Avusese precursori, dar acestia se limitau la aporiile scolii lor; Cicero a pus la indemana spiritelor culte din Italia ansamblul filosofiei grecesti si a sugerat ca prin compararea si critica reciproca a diverselor sisteme se poate naste o morala, totodata, metafizica si practica, adaptata temperamentului roman si intregului Occident; Seneca si marii ganditori crestini ii sunt mult indatorati. A creat si o proza filosofica latina, care, pe ici, pe colo, e inca lipsita de precizie, dar care prin excluderea cuvintelor grecesti si adancirea sensului multor cuvinte latinesti este eleganta si solida, desi incapabila de o finete asa de subtila si asa de clara ca cea greaca.
(Jean Bayet, Literatura latina, p. 211)
Annaeus Seneca
„Cea mai importanta figura a primului secol este cea a lui Seneca, ultimul mare filosof de limba romana (...), figura stranie, adesea detestat in Antichitate, de asemenea, rau cunoscut in epoca moderna, cand se vedea in el un simplu moralist. Se poate afirma totusi ca el indreapta filosofia catre problemele vietii practice, dar trebuie sa cercetam, ca si in cazul lui Lucretiu, ce da originalitate si unitate unei opere pe care Pierre Grimal a socotit-o de mare valoare filosofica.” (Alain Michel, La philosophie en Grèce et à Rome, in Histoire de la philosophie, I.)
Sf. Clement Romanul (sec. I)
„Sub numele lui Clement, episcopul Romei, ni s-au transmis mai multe lucrari: Epistolele catre Corinteni, doua epistole catre fecioare, cinci epistole decretale si Clementinele. Dintre aceste scrieri numai Epistolele catre Corinteni apartin episcopului Romei (...). Sf. Clement a fost al treilea episcop al Romei.” (Dumitru Fecioru, Introducere la Epistola catre Corinteni)
Epistola catre Corinteni, 1, XXXIII. 1. Ce sa facem dar, fratilor? Sa zabovim a face binele si sa parasim dreptatea? Stapanul nu va ingadui nicidecum sa facem asta. Dimpotriva, sa ne savarsim cu staruinta si cu tragere de inima tot lucrul bun. 2. Ca Insusi Creatorul si Stapanul lumii se bucura de lucrurile Lui. 3. Prin puterea Lui cea foarte mare, a intarit cerurile, iar prin intelepciunea Sa cea neinteleasa le-a impodobit; a despartit pamantul de apa ce-l inconjura si l-a intemeiat pe temelia tare a vointei Lui, iar cu randuiala Lui a poruncit sa fie pe pamant vietuitoarele care sa-l locuiasca; creand mai dinainte marea si animalele din ea, a pus, cu puterea Lui, hotare marii. 4. Peste toate a plasmuit, cu sfintele si neprihanitele Sale maini, pe om, fiinta cea mai aleasa si mai mareata, chip al icoanei Lui. 5. Ca asa a spus Dumnezeu: „Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Critica ratiunii pure - Immanuel Kant
Filosofia comunicarii - Constantin Stroe
Paideuma. Schita a unei filosofii a culturii - Leo Frobenius
Despre fericire - Blaise Pascal
Incercare de metafizica eshatologica - Nikolai Berdiaev
De la musuroi la Everest. Ratiune si magie
Limbajul predicii religioase crestine
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro