Doar in Europa, de la un timp la altul, de la o cultura la alta, filosofia a fost definita atat de felurit, incat, dupa multe veacuri, intrebarea: ce este, staruie, nu insa din nevolnicie. Este starea de gratie a filosofiei de a fi interogatie continua, nu numai asupra lumii si omului ci si asupra-si.
Prima atestare, mai curand, daca se poate spune asa, preistorica, o „inregistra” Herodot: „oaspete atenian, i-ar fi adresat Cresus, regele Lydiei lui Solon, faima intelepciunii tale si vestea despre calatoriile ce le-ai facut au ajuns pana la noi; ni s-a spus ca mereu dornic de a invata/cerceta/sti – hős philosophéon ai strabatut tinuturi intinse numai pentru a le cunoaste” (I, 30),
Mai aproape de treapta zero a semnificatiei, philosophéo avea sa stea si dupa intrarea in limbaj a termenului cu aplicatie aparte, philosophia, pentru dorinta de a invata, de a cunoaste.
Este doctor in filosofie la Universitatea din Bucuresti. A publicat peste 20 de volume pe teme de filosofie antica (ontologie, metafizica, etica), filosofia culturii, istoria ideilor filosofice, precum si filosofie romaneasca si coordonat numeroase publicatii din domeniul filosofiei. Este Profesor Emerit, conducator de doctorat la Facultatea de Filosofie, membru al Academiei Romane.