John Stuart Mill este unul din reprezentantii de seama ai utilitarismului – teoria morala cea mai amplu discutata si cea mai temeinic articulata teoretic din peisajul cultural european.
Mill s-a format si a creat in contextul istoric al efervescentei intelectuale si politice din jurul valorilor iluminismului. Principalele coordonate-cadru ale filosofiei sale sunt: disputa metafizica generala dintre naturalism si idealism; influenta covarsitoare a modelului gnoseologic oferit de mecanica newtoniana; dezvoltarile teoretice novatoare din spatiul reflectiei etice – corelate prin substanta lor cu transformarile socio-politice revolutionare ale Occidentului.
Utilitarismul este opera sa de referinta, in domeniul filosofiei morale. Utilitarismul nu e insa o opera redactata sistematic si pentru a putea fi inteles, un asemenea text trimite inevitabil la alte lucrari si eseuri ale autorului, cum sunt cele cuprinse in volumul de fata.
Eseurile „Consideratii asupra fiosofiei lui Bentham”, „Discursul lui Sedgwick”, „Bentham” „Logica stiintelor morale” sau „Whewell despre filosofia morala” permite identificarea fundalului cultural al epocii lui Mill si evolutia, in timp, a utilitarismului sau.
In „Consideratii asupra fiosofiei lui Bentham” accentueaza caracterul eronat al tezei psihologiei benthamiene, conform careia fiinta umana e animata numai de motive egoiste. Mill considera ca faptele arata ca omul e determinat si de motive altruiste, care sunt propriu-zis morale, de pilda cele ale patriotismului sau bunavointei.
In „Discursul lui Sedgwick” face referiri la problematica invatamantului in cele doua mari universitati engleze, Cambridge si Oxford, de la predarea stiintelor, la cea a disciplinelor filologice, istorice si filosofice.
Eseul „Bentham” abunda in teme relevante pentru mai buna luminare a filosofiei morale a lui J.S. Mill. Multe dintre criticile facute lui Bentham sunt reiterate sau amplificate acum, ca si laudele aduse, cum ar fi aceea privind metoda sa novatoare, „metoda detaliului”, care-l racordeaza marilor savanti ai epocii, sau teoria „sanctiunilor”, reluata si dezvoltata de Mill in Utilitarismul, III.
In „Logica stiintelor morale” Mill discuta despre un proces incipient de formare a „stiintelor morale” (psihologia, etologia, sociologia) si a „artelor corespunzatoare”.
In „Whewell despre filosofia morala” expunere doctrina lui Whewell – ca model de teorie a simtului moral – si cuprinde si o critica utilitarista a acesteia.
„Lectura eseurilor etice ale lui J. S. Mill, traduse acum pentru prima data in limba romana, este importanta pentru intelegerea doctrinei morale a utilitarismului din mai multe puncte de vedere: plaseaza explicit in contextul istoric al polemicii utilitariste din prima jumatate a secolului al XIX-lea, ofera detalii pretioase, de natura sociala, politica, economica, religioasa si etica, precum si o prezentare deschisa si detaliata a principalelor critici adresate in epoca miscarii utilitariste si o creionare a portretelor autorilor lor. De asemenea, in lipsa lecturii directe a operelor criticate de Mill, se pot intelege mai bine din eseurile publicate aici detaliile principalelor teorii morale rivale. In ultima instanta, ele contribuie la satisfacerea uneia dintre conditiile esentiale ale oricarei hermeneutici corecte: plasarea comentatorului si intr-o perspectiva istorica.
(...)
Eseurile etice ale lui J.S. Mill nu trebuie privite ca o anexa facultativa la principala sa lucrare de etica, ci ca parte esentiala a corpului complex al operei sale de filosofie morala”.
Valentin Muresan
John Stuart Mill (1806-1873), filosof britanic, a fost unul dintre cei mai influenti ganditori liberali ai secolului XIX, care a adus contributii la dezvoltarea utilitarismului.
Mill a fost o personalitate multilaterala: a scris tratate de economie si logica, a dezvoltat filosofia utilitarista si filonul traditiei empiriste engleze si a fost cel mai important dintre liberalii secolului al XIX-lea. A fost un admirator infocat al scrierilor lui Auguste Comte, chiar inainte de a-l intalni personal. A inceput prin a coresponda cu acesta pentru ca mai apoi, peste cativa ani, sa devina un reprezentant marcant al pozitivismul sociologic, afirmandu-se ca un propagator al ideilor comtiste in Anglia, in confruntarea cu doctrina organicista promovata de Herbert Spencer. Incepand cu anul 1842, Mill introduce termenul de sociologie in circuitul sociologic din Anglia.
Eseurile care se regasesc in acest volum ofera o prezentare deschisa si detaliata a principalelor critici adresate, in epoca, miscarii utilitariste.