Pentru intelegerea superioritatii incomparabile si a absolutului teologiei fata de arta si filosofie este nevoie insa mai ales de o alta constientizare. Aproape toata lumea considera teologia – raportata la arta si filosofie – ca o cunoastere pur teoretica, ca o teorie prin excelenta. Vrem sa aratam aici ca aceasta prejudecata este o enormitate ce se cere neaparat demascata si demontata. Din capul locului, noi tinem sa subliniem ca superioritatea teologiei consta nu atat in demonstratia ei superioara, in “filosofia”
ei, cat tocmai in dimensiunea ei ne-teoretica, total organica.
Majoritatea oamenilor – de la simtul comun pana la gandirea intelectuala – are impresia si chiar crede ca teologia este cea mai teoretica, mai ideologica, mai inconsistenta, mai imaginata, mai ne-experimentata, mai ne-dovedita, mai intangibila, mai iluzorie si mai amagitoare cunoastere; si ca, fata de ea in orice caz, arta si filosofia sunt mai concrete, mai aplicate si mai consistente.Putem sa aratam ca, dimpotriva, arta si filosofia sunt mult mai ireale, mai iluzorii, mai teoretice si inconsistente iar teologia nu este deloc teorie ci numai experienta, viata, certitudine si gustare: aici si acum. Teologia este numai experiment si gustare; orice adevar care nu poate fi gustat si asimilat aicisi acum este respins de catre teologie. Arta este o desfasurare fantastica a spiritului, o geneza sau o noua creare a lumii iar artistul este un demiurg; si totusi, asa cum am atentionat, supremul artei este tocmai constiinta limitei si neputintei.
Spre deosebire de arta si de filosofie, teologia nu este cunoastere prin ambitionare ci cunoastere prin smerenie; umilinta este cheia care ii
deschide portile sacrului, miezul si absolutul fiintei.