Ca fiinta, tacerea nu exista in abstract, inform, nedeterminat, ci numai incorporata in formele concrete ale spiritului uman.Daca n-am experimenta-o incorporata in dimensiunile concrete ale artei, filosofiei si teologiei, ideea tacerii ca fiinta ar ramane simpla conventie si pura teorie. Prin urmare, tacerea nu exista ca fiinta in sine ci ca fiinta artistica, filosofica sau teologica; se observa ca aici nu avem in vedere domeniul stiintelor exacte (al tehnicii,
techné): pentru ca nu-l consideram esential spiritului. Vom urmari deci tacerea incorporata in cele trei dimensiuni ale spiritului, pe rand, incepand cu domeniul artei.
Arta este o dimensiune si o exprimare esentiala, extrem de bogata, a spiritului. Trebuie sa precizam ca aici noi avem in vedere arta numai ca eveniment, spectacol sau estetica a sentimentului, ca desfasurare a “gandurilor inimii”, a intregii game de sentimente de care e capabil sufletul uman si nu ca produs estetic, concretizat material.
Prin arta noi vrem sa intelegem aici sentimentul, simtirea sau sensibilitatea omului ca suflet, ca persoana. De asemenea, nu avem in vedere intregul taram al artelor, ci ne vom intemeia numai pe exemple din poezie, ca expresie eminenta a artei.
Ca fiinta, tacerea nu exista in abstract, inform, nedeterminat, ci numai incorporata in formele concrete ale spiritului uman.