Taborul analitic este (despre) Sinele analitic – acea forma de Sine eroic (Sharma, 2022, p. 165), concretizat in 12 eseuri, despre cum sa intelegem contradictiile din vietile noastre si destinatia pe care Sinele nostru o are. Noi actionam si/sau reactionam la afecte, emotii simple, emotii complexe, ganduri, comportamente, gesturi, motivatii conflictuale si altele din acest registru. Pe scurt, Sinele actioneaza si/sau reactioneaza in functie de intensitatea luminii taborice din noi. Pentru ca suntem chemati sa identificam epifaniile Sinelui, uitam adesea de Taborul hristic intiparit in suflet. Acest Tabor hristic sau analitic se numeste „excelenta” si se realizeaza prin lucrarea talantilor. In acest sens, Taborul analitic devine Sinele analitic a carei menire sa ajunga la excelenta intruchipeaza o obligatie existentiala socio‑morala, nicidecum un capriciu filosofic, metafizic sau teologic. In conceptia noastra, Taborul analitic exista ca paradigma simbolica in care Sinele asociaza – inconstient, constient si semi‑constient – valori si principii crestine, morale, sociale pe care le‑a acceptat prin imprumut afectiv de la parinti si pe care continua sa le puna in practica, prin mecanisme de aparare reusite si nereusite, precum refularea, identificarea proiectiva, formatiunea de compromis, sublimarea si altele. In caz pozitiv, Sinele construieste scenarii de viata pozitive, de succes, la care parintii au contribuit semnificativ analitic, adica preponderent emotional si echilibrat rational. Este ceea ce numim un Tabor analitic implinit, reusit, care gaseste sens in ceea ce face. In caz negativ, Sinele se apara de factorii de mediu carora nu le poate face fata in mod avantajos, intrand in scenarii de viata contradictorii, dezechilibrat de competitive, chiar periculoase. In acest registru, Taborul analitic al omului va fi unul de esec sau chiar de ratare, caci dinamica vietii nu‑l implineste si nu‑i da un sens autentic in lume. Una dintre explicatii poate fi ca „esecurile parintilor in a oferi empatie duc la fragmentari ale sinelui” (Gabbard, & Crisp, 2014, p. 27).
Conform „Dictionar de psihologie clinica” (VandenBos, 2020, pp. 523‑524), ar exista 18 tipuri de sine, cu exceptia definitiei generale. Nicio explicatie nu pomeneste despre „Sinele analitic”, dar fiecare puncteaza, sub o forma sau alta, aspecte din ceea ce eu identific nu atat de diferit de „autoanaliza” (self‑analyse), cum a facut‑o Freud. Stim ca Freud se referea la procesul launtric prin care terapeutul (analistul) trebuia sa treaca pentru a intelege mai usor transferul si contratransferul, adica relatia cu analizandul / pacientul. Doar ca ceea ce face diferita conceptia mea este implicarea scrisului in autoanaliza, nu doar a partii obligatorii (verbale) in formarea profesionala de durata a viitorului terapeut psihanalitic.
Scrisul la care ma refer vizeaza parte din constientizarea viitorului terapeut. N‑ar trebui sa subestimam ca unul dintre efectele benefice ale scrisului este limpezirea si clarificarea ideilor, completat de un sub‑efect catarctic, mai ales daca tinem cont ca un numar semnificativ de psihoterapeuti au trecut prin traume. Daca tinem cont ca scrisul terapeutic sau terapia prin scris a devenit o „practica generala”, ar putea functiona ca impuls de a ne clarifica cine suntem ca terapeuti si cine sunt sau pot fi pacientii nostri. Prin analogie, daca reusim sa ne mentalizam trairile si starile emotionale, sansele cresc de a le depista pe ale celorlalti. (Allen, Fonagy, & Bateman, 2022). In acest context, consider ca metoda prin scris faciliteaza cunoasterea si dezvoltarea Sinelui analitic, ca propulsor intern si efect, deopotriva, al luminii taborice primita in Taina Sfantului Botez. Asadar, Taborul analitic din fiecare poate fi vazut ca acel proces de individuare jungian, cand omul se pregateste sa devina si sa exploreze fatetele Sinelui necesare implinirii, sensului si fericirii.
Intr‑o definitie scurta pentru mine, Sinele analitic reprezinta metoda mintii de a exista si actiona precum un „radar existential”. Precum in rotirea la 360º, Sinele scaneaza permanent trecutul, prezentul si viitorul. In consecinta, mintea propune raspunsuri, uneori in timp real, alteori, dupa alte scanari. Astfel, Sinele analitic conduce fie la actiune, fie la inactiune sau reflexie, ca moduri fenomenologice de intelegere a contradictiilor existente. In mod autentic sau fals, Sinele analitic ofera continuu noi perspective asupra lumii si relatiilor cu ceilalti, ceea ce‑l transforma uneori intr‑un Sine temut, social sau ideal, alteori, intr‑un sine perceput, intim, normativ sau posibil (cf. VandenBos 2020, pp. 523‑524). Sinele idealizat sau sinele ca obiect al cunoasterii pot conduce, la randul lor, la actiuni de transformare in dorinta de a deveni; mai exact, in dorinta de a intelege contradictiile si destinatia, cu toate dinamicile subconstiente posibile. Ca o posibila penultima etapa in maturizarea Sinelui, el ia forma investigatiei generale despre propria functionare si dimensiune socio‑spirituala in lume, transformandu‑se intr‑un sine investigativ. Practic, se pune baza formarii Eului in directia explicata de Williams James, ca ultima etapa de maturizare: Sinele ca agent (Self as Agent), „aspectul sinelui care are obiective, planuri si un anumit grad de control asupra actiunilor” (VandenBos, 2020, p. 524). Toate aceste tipuri de sine, pe care un individ le poate parcurge, exista ca etape de cunoastere si maturizare in formarea Sinelui analitic, care nu presupun neaparat o „maturitate tarzie” in sensul inteles de Jung (VandenBos, 2020, p. 523 – vezi definitia generala a Sinelui). Desi nu dezbat o teorie in acest sens, cele 12 eseuri reprezinta o piatra de incercare in explicarea Sinelui analitic.
In Taborul analitic, forta interioara a trairilor reclama stari psihice fondate pe un nucleu dialectic, in care contradictiile apar ca irationale, cel putin in prima faza (de unde si expresia mea constanta „in aparenta”). Astfel, ambivalenta care le este sursa nu este o povara, ci un privilegiu care nu orbeste sensul dialectic. Caracterul contradictoriu al informatiilor reprezinta etapele necesare intelegerii ca suntem in cautarea sensului. Neavand raspunsurile potrivite la indemana, omul actioneaza din instinct, adica impulsiv. Denota o lume a creativitatii, in care expresivitatea ideilor nu este schimonosita de arbitrar, ci de o logica modala inconstienta, neconstientizata. Comportamentul, in schimb, este solicitat in permanenta sa produca modificari, ca modalitate de adaptare la mediu.
Taborul analitic trebuie descifrat prin inaltimea psihica si sufleteasca la care Sinele este invitat sa ajunga. Precum un patrulater spiritual, Taborul analitic e compus din patru tipuri de setari necesare pentru a ajunge la succes, in varf, la excelenta si mantuire: mind set, health set, heart set si soul set (Sharma, 2022). Patru imperii interioare: cu cat rezonez mai mult cu totemul simbolic al fiecaruia, cu atat urc mai mult spre inaltimea/excelenta tanjita. De unde si succesul Sinelui analitic sau chiar succesul analitic al fiintei umane.
Insemnarile actuale reprezinta o continuare a curentului dialecticii modale, adica a contradictiilor aparent irationale care exista in noi, dar si a necesitatii de a le evidentia. Cea mai buna forma este de a le proiecta intr‑o autoanaliza, care poate reprezenta parte din cunoasterea psihologica subiectiva. Totodata, intr‑o relatie cu un analist sau terapeut, aceasta dinamica ia forma unei dezvoltari personale care, efectuata intr‑o alianta terapeutica buna, pune bazele unei noi oportunitati de a creste, de a identifica sensul Sinelui.
Sub semnul gandirii dialectice, cu caracter de necesitate, Taborul analitic devine tinta vizata. Ca sa am acces la Cuvantul‑Rege din mine, trebuie sa accept ca gandirea dialectica este calea intelegerii mesajelor paradoxale din viata si Biblie. Ipoteza mea este ca raportarea la Biblie / invataturi patristice / Iisus Hristos este dialectica prin definitie, aproape intotdeauna modala (verbele sunt relevante in mesajul mantuirii), iar oamenii nu ajung la El pentru ca nu gandesc / simt / nu au dobandit abilitatile cognitive si/sau de mentalizare de a gandi in paradoxurile de tip scripturistic. Ei le prefera pe cele de tip comportamental, caci contradictiile aparent irationale ii orbesc. De exemplu, „Vreau sa fiu cu tine” totodata cu „Nu vreau sa fiu cu tine”. Or, dialectica modala regasita in Biblie suporta contradictiile ca pe o necesitate rationala de a intelege dinamica lumii, iar mesajul meu terapeutic subiacent propune un astfel de tip de dialectica, care deschide si inchide unghiurile, precum o metodologie la 360º.
Pentru a avea acces la Taborul analitic din tine, mai intai trebuie sa obtii accesul la Taborul hristic. Cuvantul Scripturii este Cuvantul‑Rege initial, urmat de alte cuvinte‑regi secundare. Spiritualitatea Cuvantului‑Rege devine esentiala pentru mantuire. De exemplu: „Eu sunt Cel ce sunt”. Axiomatic, „Eu sunt Cel ce sunt” nu este doar Cuvant‑Rege, ci si Tabor analitic. Daca am inteles aparenta contradictie irationala prin care Hristos afirma ca este Cel ce este, putem intui ca logica dialecticii modale devine esentiala, caci verbul „a fi” nu este doar expresia existentialismului, ci si „dovada situationala” (Hermann Argelander).
In insemnarile mele, Taborul analitic reprezinta o alta modalitate de a arata ca Sinele analitic sau Cuvantul‑Rege trebuie sa ajunga la destinatie. Ideea de destinatie este importanta, caci umple campul discutiei cu ideile de sens, scop si modalitatea de a ajunge acolo, la atingerea acelui obiectiv. Dialectica modala – bazata pe locul verbelor in topica mintala a existentei individului – vizeaza intelegerea a ceea ce ni se intampla. Cand nu putem traduce mesajele contradictorii din vietile noastre, suntem orbiti de caracterul de necesitate a ceea ce credem ca ni se intampla. Si poate ca asa si este. Suntem frustrati, iritati, furiosi pe cei din jur. Nu intelegem ca ceea ce ni se intampla este parte din ceea ce consideram ca ni se intampla. Orbirea actionala vine din verbele modale folosite de psihicul nostru, fara a constientiza: trebuie, sa fie, sa stii, sa ai si combinatiile lor: trebuie sa ai, trebuie sa stii, trebuie sa poti, trebuie sa reusesti si altele. Asadar, pesemne ca destinatia este ratata, cel putin pentru moment.
In Taborul analitic, ceea ce incerc sa arat este ca destinatia trebuie sa fie, intotdeauna, naturala. In context religios, destinatia finala a existentei umane este mantuirea, ca forma de respect uman fata de prim‑Cuvantul‑Rege – Logosul taboric –, indiferent de pozitia sociala avuta. Asadar, Sinele analitic implica nu doar spiritualitatea si dimensiunea religioasa a existentei, ci si dialectica modala.
In subsidiar, cartea este un protest impotriva Raului de orice fel. Solutiile pentru a ajunge la destinatie prin Taborul analitic stau in vocea analitica, individuala si colectiva, pe care suntem invitati sa o descoperim fiecare dintre noi.
Autorul
Bucuresti, aprilie 2024