Carte scrisa in mediul monahal, prin reunirea unor sentinte si scurte istorioare (cu o circulatie mai veche, uneori in forma orala) preluate din biografia unor monahi (majoritar barbati, dar si femei), ierarhi si mireni cu viata sfanta, Apophtegmata Patrum sau Patericul reprezinta, in fapt, un act de memorie ce si-a propus sa ofere posteritatii pilda vie a credintei crestine, in dimensiunea ei autentica, totala, fara rest in raport cu mesajul Scripturii, si in special cu acela al Evangheliei Mantuitorului Hristos. Adevarati sori ai constelatiei sfintilor, acesti oameni insetati de simplitate si condusi de dorul dupa Dumnezeu, au constituit timp de un mileniu si jumatate si sunt pana astazi calauze sigure pentru toti cei ce doresc sa aprofundeze si sa cunoasca din experienta calea care duce la unirea cu Dumnezeu. Desi multe dintre cuvintele lor inspirate de Duhul Sfant au fost rostite ca raspuns la cererea insistenta si legitima a unor monahi care se interesau de punerea in fapta a unei metode personalizate pentru dobandirea mantuirii, Patericul nu este exclusiv adresat calugarilor, ci, in spatele invelisului sobru si tare al indemnurilor, regasim un indrumar extrem de util pentru fiecare crestin practicant.
Lucrarea de fata isi propune sa prezinte intr-un mod mai sistematic, dar si mai accesibil, acest fir calauzitor pe calea mantuirii, ce se ramifica si se face uneori nevazut in densitatea de teme ale vietii duhovnicesti si in bogatia de nuante pe care le cuprinde Patericul in redactia sa initiala, alfabetica. Acest neajuns a incercat sa-l depaseasca Patericul Tematic si, ulterior cel Tematic compus, care ne-au oferit o structura pe subiecte precise a apoftegmelor. Valoarea lor documentara este inestimabila si inegalabila. Totusi, pentru omul de azi se resimte nevoia unui ghid introductiv in lectura vastei colectii, care sa faca o prezentare de ansamblu a traseului general, iar apoi sa precizeze din loc in loc, asemenea unor indicatoare, elementele de detaliu pe harta caii ce duce la desavarsire.
Exista intr-adevar, lucrari care dovedesc familiaritatea autorilor acestora cu zicerile Parintilor desertului, precum corespondenta dintre Sfintii Varsanufie (†545) si Ioan Profetul, un document martor al redactarii Patericului „in exil”, de catre ucenici ai batranilor intelepti retrasi in Tara Sfanta, locul de nastere, de altfel, si al Bisericii. Scrierea Felurite intrebari si scrisori de suflet folositoare a lui Avva Dorothei din Gaza (505 565/620), ucenicul celor doi autori de mai sus, si Scara dumnezeiescului urcus a Sfantului Ioan Sinaitul (579 649) sunt capodopere ale indrumarii duhovnicesti, insa intr-o redactare originala, cu referinte doar ocazionale la apoftegmele Parintilor. Ele au reusit sa ilustreze intr-o structura coerenta acest drum al mantuirii, beneficiind si de avantajul experientei personale a autorilor lor, purtatori ai aceluiasi Duh ceresc inspirator cu al Parintilor desertului. Adevarate opere de eruditie, ele sunt, fara indoiala, la randul lor, ghiduri utile spre desavarsire.
Nu trebuie sa omitem, din aceasta enumerare a scrierilor inrudite cu Patericul sau apropiate tematic, Convorbirile duhovnicesti ale Sfantului Ioan Casian dobrogeanul (360 435), care a cunoscut personal o parte din Parintii desertului in timpul sederii sale in pustia Egiptului intre anii 388-400. Lucrarea sa este un veritabil ghid duhovnicesc, dar, totodata, ca precursor al reportajelor jurnalistice, ofera cititorului prospetimea zicerilor marilor Parinti imbogatita cu elemente din propria experienta si cultura teologica dobandita in multiplele calatorii la principalele vetre monahale si centre culturale crestine ale timpului. Incantati de virtuozitatea literara in care ne sunt prezentate aceste sinteze duhovnicesti, intelegem ca autorul a lasat pe un plan secund aspectul istoricitatii. Utilizand cu pricepere procedeul stilistic al povestirii in rama, Sfantul Ioan Casian face o sinteza a apoftegmelor pe care le a putut cunoaste, atribuindu-le aleatoriu uneia sau alteia dintre personalitatile mentionate ca interlocutori.
Fara a veni cu pretentia exagerata de a oferi ghidul perfect pe calea desavarsirii sau al celui ideal pentru parcurgerea cu folos a Patericului, incercarea de fata a tanarului cercetator Ionut Chircalan de a trasa, in lumina intelepciunii Parintilor desertului, cateva repere pe drumul vietii crestine este laudabila, iar lucrarea in sine va constitui un instrument util pentru studentii teologi, precum si pentru oricine se afla in cautarea sincera a adevarului. Este, fara indoiala, o noua abordare pentru a descoperi profunzimile sfaturilor simple si gnomice ale Parintilor Patericului, interpretate gresit uneori ca simpliste, confuze sau nerealiste.
Prof. Univ. Dr. Gheorghe F. Anghelescu