Secolul 21 este special datorita pasului hotarator, desi inca timid in sine (firesc pentru orice inceput) prin care se indreapta spre un alt fel de gandire, spre un alt tip de sensibilitate spirituala, spre o anume capacitate de intelegere si diferentiere a dorintei de evenimentul final ca atare. Datorita acestui lucru, acea capacitate a imaginatiei declansatoare a valorilor arhetipale, mostenirea noastra milenara, va da nastere unei alte perceptii interioare. Consecintele au sansa de a fi fabuloase, regenerativ umane. Construirea prin sacru, a unei noi fiinte spirituale neabrutizate de inceputul primitiv ce isi poate supune si reconstrui tehnologic o lume, fara a se declara adepta unei ratiuni sterpe. Mentalul va putea fi dominat in aceeasi masura, oscilant pe principiul cotidianului imediat, al cotidianului magic, de ego, de Sine cu intentia de a anula ignoranta, atasamentul centrat pe exces. Dupa un sangeros secol 20 si tot ce i-a premers lui, se impune imperios de catre legile asezate ale Universului nostru o corelatie intre matricea convergenta a omului si universului, sacrul deci, si construirea din interior a unui om nou, spiritualizat, cautator al adevarului fundamental. Mitul nu poate fi decat prezent, martor ocular al acestei intalniri. Mitul nu e fictiune, nu e basm, nu e un aranjament pentru a scoate profit indiferent cat ar fi de nuantat. Mitul fixeaza radacinile noastre, valorile umane. Mitul stie sa construiasca cuvantul, realitatea noastra arhetipala oferindu-ne astfel prin lumina sa miracolul vietii.
Otilia Sirbu
PARTEA I / 13
I. INTRODUCERE. JUSTIFICARI CREATIVE / 15
1. Dimensiunea intregului / 16
2. Pasii siguri ai inexistentului moment „zero” / 18
3. Omul arhaic / 19
4. „Legile” omului arhaic / 21
5. Homo religiosus. Intre sacru si profane / 30
II. ARHETIPUL /37
1. Straturile psihice /37
2. Arhetipul si sinele /38
3. Zurück zu Jung/43
4. Intre Sine si Ego/49
5. Imaginatia, punctul de inceput/55
6. Imaginatia, arhetip si speranta/57
7. Tragismul clipei/62
III. MITUL, DEFINITII, ABORDARI /65
IV. DRUMUL SPRE MIT /85
1. Omul de inceput/85
2. „Spatiul” omului de inceput /88
3. Homo religious/90
4. Constiinta sacrului/93
5. Realitatea sacrului/95
6. Confirmarea sacrului/97
V. MIT SI CONSTIINTA /103
1. Focalizarea interioara. Raportul omului cu sinele /103
2. Realitatea constientei/105
3. Multidimensionalitatea constientei/110
4. Rationalismul – mit diurnic?/116
5. Simbolul, intre necesitate si aspiratie. Calea spre Nemurire/117
6. Constiinta, in datele prezentului/118
PARTEA A II-A /127
I. INTRE DOUA LUMI... /129
II. SECOLUL 20 /137
III. SECOLUL 21 /145
1. Religia secolului 21/148
2. Prezentul si viitorul secolului 21/163
IV. MiITOLOGII. MITUL, O SANSA A PREZENTULUI NOSTRU /171
V. MITUL, CONSTIINTA MITICA INTRE PREZENT, NECESITATE SI UTOPIE /187
VI. CONSTIINTA MITICA /201
VII. CONSTRUIREA FIINTEI NOI /205
1. Mitul, o cale spre impacare/208
BIBLIOGRAFIE /211
Renuntand la mit, renuntam la dreptul nostru de a sti sa facem fata necunoscutului, la dreptul de a-l intampina cum se cuvine...
Strigatul meu se identifica cu amiaza-mare, cu deplinatatea ei. Nu cu timpul diminetii, caci ar parea insemnele unui chiot adresat zorilor incerti, nici cu timpul serii sau al noptii, pentru a nu fi luat drept un urlet sau un tipat de uimire. Nu, imi doresc sa fiu in miezul amiezii, cand soarele, deja prins in plinatatea solstitiului de vara, m-ar putea rapi cotidianului sfasietor
si reda acelui timp de inceput. Amiaza este rana deschisa a zilei. O rana adanc sfasiata de prea mult cotidian. Soarele, la solstitiu, o vede si nu se indura de ea. O sfarteca neiertand-o. Amiaza in suferinta ei nu se poate elibera de atata durere decat fugind departe, departe... In timpul de inceput cand nu suferea de nimic.
Ma voi incumeta la o analiza a cotidianului ars si a cotidianului magic in incercarea de redescoperire a sacrului prin acceptul profanului, prin reintoarcerea la sufletele noastre, spre ce a fost fundamental daruit in ele. Reintalnirea cu acel timp, in care alte fiinte atat de asemanatoare noua, celor de astazi, constiente de partile neostenite ale zilei, dar si de cele odihnitoare nocturne,
stiau nu numai sa se lase invaluite in ele, ci sa si redescopere stiinta nestiuta a dimensiunii lor intregi, cuvenite. Dimensiunea intregului in deplinatatea lui.
Otilia Sirbu