Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
RO 
Engleza
Expunere despre metoda – René Descartes
![Expunere despre metoda – René Descartes [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/expunere-despre-metoda-rene-descartes-947634.jpg "Expunere despre metoda – René Descartes [1]")
Editura: Paideia
Autor: René Descartes
Pagini: 176
Anul publicării: 2020
ISBN: 978-606-748-363-5
Cod Produs:
9786067483635
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvant inainte
- Review-uri (0)
Expunere despre metodaeste un tratat filosofic si autobiografic publicat de René Descartes in 1637, cunoscut drept sursa celebrului citat „Je pense, donc je suis” („Gandesc, deci exist”). Cartea marcheaza o cumpana in gandirea europeana; este o autobiografie intelectuala in care autorul evidentiaza diferenta dintre matematica si stiintele experimentale si masura in care fiecare om poate gasi adevarul. Bazandu-se pe propriile sale cercetari de geometrie, optica, astronomie si fiziologie, Descartes a dezvoltat metoda ipotetica care caracterizeaza stiinta moderna, iar aceasta a ajuns curand sa inlocuiasca metodele traditionale derivate de la Aristotel. Multe dintre cele mai radicale idei ale lui Descartes - cum ar fi diferenta dintre perceptiile noastre si realitatile care le determina - au fost extrem de influente in dezvoltarea filosofiei moderne.
Tratatul este impartit in sase parti: in prima se gasesc diverse consideratii referitoare la stiinte; in a doua, principalele reguli ale metodei pe care autorul a descoperit-o, in a treia, cateva reguli ale stiintei moralei, deduse din aceasta metoda; in a patra, rationamentele prin care el stabileste existenta lui Dumnezeu si a sufletului omenesc, care sunt fundamentele metafizicii sale; in a cincea, ordinea intrebarilor fizice pe care le-a investigat si, in special, explicarea batailor inimii si a unor pareri neclare referitoare la medicina, precum si diferenta dintre sufletul omului si cel al animalelor; si, in ultima, ce socoteste autorul ca trebuie cautat spre a progresa in continuare in cercetarea naturii si ce consideratii l-au determinat sa scrie.
Acesta este o editie trilingva, care include textul latin, versiunea franceza si traducerea romaneasca. Traducerea profesorului Dan Negrescu a textului latin este moderna, clara si adnotata, ideala pentru cititorii care nu sunt familiarizati cu contextul intelectual al lui Descartes. Cartea include si o postfata a academicianului Gheorghe Vladutescu, care trateaza atat aspectele istorice, cat si cele filosofice ale textului, permitand cititorului sa interpreteze aceasta lucrare in cadrul proiectului mai mare al lui Descartes.
„Nici un lucru nu este mai egal impartit intre oameni decat intelepciunea, caci fiecare socoteste ca o are intr-atat din belsug, incat nici aceia care au dorinte nesatioase, sau pe care natura nu i-a multumit vreodata in vreo alta privinta, nu obisnuiesc sa-si doreasca o minte mai buna decat cea pe care o au.
Se pare ca in aceasta problema nu trebuie crezut ca toti se inseala in egala masura, ci, mai curand, ca puterea de a judeca impartial si de a distinge adevarul de fals (pe care o numim la propriu intelepciune sau dreapta ratiune) ne-a fost innascuta egala, noua tuturor, de la natura. Si astfel diversitatea parerilor noastre nu decurge din aceea ca unii am fi fost dotati cu o mai mare putere a ratiunii decat altii, ci doar din faptul ca nu ne conducem gandirea pe aceleasi cai si nici nu tindem catre aceleasi lucruri. Caci nu e suficient sa te prevalezi de spiritul innascut2, ci meritoriu este sa te folosesti drept de el. Sufletele mai distinse sunt incapatoare atat pentru virtutile superioare, cat si pentru vicii; si, mai mult inainteaza cei care, tinand mereu calea cea dreapta, vin cu pas foarte linistit, decat cei care, adesea, ratacind, pasesc mai repede.”
René Descartes, Expunere despre metoda
Tratatul este impartit in sase parti: in prima se gasesc diverse consideratii referitoare la stiinte; in a doua, principalele reguli ale metodei pe care autorul a descoperit-o, in a treia, cateva reguli ale stiintei moralei, deduse din aceasta metoda; in a patra, rationamentele prin care el stabileste existenta lui Dumnezeu si a sufletului omenesc, care sunt fundamentele metafizicii sale; in a cincea, ordinea intrebarilor fizice pe care le-a investigat si, in special, explicarea batailor inimii si a unor pareri neclare referitoare la medicina, precum si diferenta dintre sufletul omului si cel al animalelor; si, in ultima, ce socoteste autorul ca trebuie cautat spre a progresa in continuare in cercetarea naturii si ce consideratii l-au determinat sa scrie.
Acesta este o editie trilingva, care include textul latin, versiunea franceza si traducerea romaneasca. Traducerea profesorului Dan Negrescu a textului latin este moderna, clara si adnotata, ideala pentru cititorii care nu sunt familiarizati cu contextul intelectual al lui Descartes. Cartea include si o postfata a academicianului Gheorghe Vladutescu, care trateaza atat aspectele istorice, cat si cele filosofice ale textului, permitand cititorului sa interpreteze aceasta lucrare in cadrul proiectului mai mare al lui Descartes.
„Nici un lucru nu este mai egal impartit intre oameni decat intelepciunea, caci fiecare socoteste ca o are intr-atat din belsug, incat nici aceia care au dorinte nesatioase, sau pe care natura nu i-a multumit vreodata in vreo alta privinta, nu obisnuiesc sa-si doreasca o minte mai buna decat cea pe care o au.
Se pare ca in aceasta problema nu trebuie crezut ca toti se inseala in egala masura, ci, mai curand, ca puterea de a judeca impartial si de a distinge adevarul de fals (pe care o numim la propriu intelepciune sau dreapta ratiune) ne-a fost innascuta egala, noua tuturor, de la natura. Si astfel diversitatea parerilor noastre nu decurge din aceea ca unii am fi fost dotati cu o mai mare putere a ratiunii decat altii, ci doar din faptul ca nu ne conducem gandirea pe aceleasi cai si nici nu tindem catre aceleasi lucruri. Caci nu e suficient sa te prevalezi de spiritul innascut2, ci meritoriu este sa te folosesti drept de el. Sufletele mai distinse sunt incapatoare atat pentru virtutile superioare, cat si pentru vicii; si, mai mult inainteaza cei care, tinand mereu calea cea dreapta, vin cu pas foarte linistit, decat cei care, adesea, ratacind, pasesc mai repede.”
René Descartes, Expunere despre metoda
-
Expunere despre metoda – René Descartes
Descarca
Matematician celebru, filosof si om de stiinta, René Descartes (1596-1650) este considerat parintele metodei si filosofiei stiintifice moderne. El a creat o doctrina noua in filosofie, care este cunoscuta sub numele de cartezianism.
René Descartes s-a nascut la 31 martie 1596 in La Haye, Franta. Mai intai frecventeaza cursurile unui colegiu iezuit de la varsta de 8 ani, apoi obtine o diploma de drept la varsta de 22 de ani. Un profesor l-a indrumat sa urmeze un curs de matematicia aplicata si unul de logica pentru a intelege lumea naturala. Aceaste cursuri l-au ajutat pe filosof sa inteleaga mai bine natura existentei umane si sa formuleze faimoasa sa observatie:„Gandesc, deci exist”.
Abordarea lui René Descartes de a combina matematica si logica impreuna cu filosofia pentru a explica lumea fizica transformata in metafizica atunci cand se confrunta cu intrebari teologice; l-a condus la contemplarea naturii existentei si a dualitatii minte-corp, identificand punctul de contact dintre corp si suflet in glanda pineala (epifiza). De asemenea, Descartes a definit ideea de dualism: materia intalnind non-materia. Sistemul sau filosofic a cauzat multe controverse. Din fericire, Descartes insusi a inventat scepticismul metodologic, sau indoiala carteziana, asadar, facandu-ne pe toti filosofi.
René Descartes s-a nascut la 31 martie 1596 in La Haye, Franta. Mai intai frecventeaza cursurile unui colegiu iezuit de la varsta de 8 ani, apoi obtine o diploma de drept la varsta de 22 de ani. Un profesor l-a indrumat sa urmeze un curs de matematicia aplicata si unul de logica pentru a intelege lumea naturala. Aceaste cursuri l-au ajutat pe filosof sa inteleaga mai bine natura existentei umane si sa formuleze faimoasa sa observatie:„Gandesc, deci exist”.
Abordarea lui René Descartes de a combina matematica si logica impreuna cu filosofia pentru a explica lumea fizica transformata in metafizica atunci cand se confrunta cu intrebari teologice; l-a condus la contemplarea naturii existentei si a dualitatii minte-corp, identificand punctul de contact dintre corp si suflet in glanda pineala (epifiza). De asemenea, Descartes a definit ideea de dualism: materia intalnind non-materia. Sistemul sau filosofic a cauzat multe controverse. Din fericire, Descartes insusi a inventat scepticismul metodologic, sau indoiala carteziana, asadar, facandu-ne pe toti filosofi.
René Descartes este creditat ca fiind initiatorul scolii de gandire numita rationalism, care a afirmat ca exista cunostinte importante care ar putea fi obtinute fara simturi, ci numai prin intermediul ratiunii. Ca matematician, Descartes a folosit regulile si limbajul matematic ca exemple pentru a demonstra ca acest lucru e este adevarat. Filosofia sa este un raspuns la scepticismul devenit proeminent dupa progresele stiintifice ale iluminismului. In ultimii ani, s-a sustinut ca Descartes nu era de fapt un crestin adevarat sau mai exact ca era credincios, dar avea o parere radical diferita asupra lui Dumnezeu decat aceea a crestinismului. Nu se stie cu certitudine daca acest lucru este adevarat, dar Descartes a petrecut o mare parte a vietii sale examinand cadavrele pentru a cauta sufletul, ceea ce pare sa indice credinta in suflet, dar sa fie in opozitie cu parerile crestine ale timpului care considerau astfel de practici ca fiind blasfemice.
Descartes trezeste interesul si in secolul a XXI-lea, datorita accentului pus pe matematica, stiinta si folosirea ratiunii. Argumentele sale filosofice sunt un test bun al abilitatii de a urma un argument logic si de a determina daca este intr-adevar rational sau nu. Traditia de a vedea cunoasterea ca venind din ratiune, cunoscuta sub numele de rationalism, a fost continuata de filosofii si matematicienii Spinoza si Leibniz. Dimpotriva, convingerea conform careia cunoasterea vine in primul rand prin simturi – empirism – apare in filosofiile lui Locke, Berkeley si Hume. In acest fel, Descartes a stabilit traiectoria pentru filosofia moderna, care va culmina cu Kant in secolul al XVIII-lea.
Parcurgand textul latin al lucrarii carteziene, trebuie sa acceptam parafrazarea vechiului „Non est idem si duo dicunt idem” in forma „Non est idem si unus dicit idem”; si aceasta pentru ca, asa cum ne avertizeaza dintru inceput autorul, fata de varianta franceza, a cautat sa-si indrepte „propria gandire”; deci aceeasi lucrare nu mai este aceeasi, iar acest lucru se constata deja din titlu; Descartes nu mai scrie un discurs (daca o facea, avea la indemana pe discursus,-us), ci o expunere (dissertatio), adica infatiseaza inlantuit idei (a se vedea comparativ verbele discurro,-ere – a alerga in sau din diferite parti, si dissero,-ere – a infatisa inlantuit idei, a expune).
Trecerea de la discurs la expunere, in acceptiunea de mai sus a termenilor, este tocmai rodul straduintei de indreptare a „propriei gandiri”; nu trebuie uitat ca intre cele doua trecusera sapte ani, perioada in care indoiala adusese in mod necesar schimbari. Sunt doar cateva consideratii, care nu numai ca justifica, dar chiar cer in mod obiectiv editarea trilingva a lucrarii carteziene.
Descartes trezeste interesul si in secolul a XXI-lea, datorita accentului pus pe matematica, stiinta si folosirea ratiunii. Argumentele sale filosofice sunt un test bun al abilitatii de a urma un argument logic si de a determina daca este intr-adevar rational sau nu. Traditia de a vedea cunoasterea ca venind din ratiune, cunoscuta sub numele de rationalism, a fost continuata de filosofii si matematicienii Spinoza si Leibniz. Dimpotriva, convingerea conform careia cunoasterea vine in primul rand prin simturi – empirism – apare in filosofiile lui Locke, Berkeley si Hume. In acest fel, Descartes a stabilit traiectoria pentru filosofia moderna, care va culmina cu Kant in secolul al XVIII-lea.
Parcurgand textul latin al lucrarii carteziene, trebuie sa acceptam parafrazarea vechiului „Non est idem si duo dicunt idem” in forma „Non est idem si unus dicit idem”; si aceasta pentru ca, asa cum ne avertizeaza dintru inceput autorul, fata de varianta franceza, a cautat sa-si indrepte „propria gandire”; deci aceeasi lucrare nu mai este aceeasi, iar acest lucru se constata deja din titlu; Descartes nu mai scrie un discurs (daca o facea, avea la indemana pe discursus,-us), ci o expunere (dissertatio), adica infatiseaza inlantuit idei (a se vedea comparativ verbele discurro,-ere – a alerga in sau din diferite parti, si dissero,-ere – a infatisa inlantuit idei, a expune).
Trecerea de la discurs la expunere, in acceptiunea de mai sus a termenilor, este tocmai rodul straduintei de indreptare a „propriei gandiri”; nu trebuie uitat ca intre cele doua trecusera sapte ani, perioada in care indoiala adusese in mod necesar schimbari. Sunt doar cateva consideratii, care nu numai ca justifica, dar chiar cer in mod obiectiv editarea trilingva a lucrarii carteziene.
Daca doresti sa iti exprimi parerea despre acest produs poti adauga un review.
Scrie un review
Produse similare
Critica ratiunii pure - Immanuel Kant
Filosofia comunicarii - Constantin Stroe
Paideuma. Schita a unei filosofii a culturii - Leo Frobenius
Despre fericire - Blaise Pascal
Incercare de metafizica eshatologica - Nikolai Berdiaev
De la musuroi la Everest. Ratiune si magie
Limbajul predicii religioase crestine
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro