Principalele tipuri de interpretare filosofica se disting prin atitudinile ontologice fundamentale asupra statusului acestora. Aceasta diferenta marcheaza specificul interpretarilor fenomenologica, hermeneutica, logic-analitica, structuralista, textualista, deconstructionista: „Prin interpretarea operelor fondatoare filosofia ramane permanent in dialog nu doar cu formele mereu noi ale experientei umane, dar si cu trecutul ei propriu. Fiind eminamente interpretare in vederea intelegerii sau explicarii experientei umane complete, filosofia isi subsumeaza la nivelul cel mai profund al realizarilor ei (teoriile categoriale nefiind altceva decat „scheme de interpretare”), ca o parte a celei mai relevante experiente, insesi creatiile ei anterioare, operele cele mai semnificative din istoria ei. In felul acesta interpretarea creatiilor filosofice devine o „aplicatie paradigmatica” si un veritabil „test” pentru schema de reconstructie rationala a oricarei filosofii. Proiectarea in cadrul ei, prin „generalizare imaginativa”, nu doar a pattern-urilor ce definesc articulatiile fundamentale ale existentei, dar si a marilor realizari ale filosofiei anterioare, ale celei mai originale forme a experientei umane, cum considera Heidegger a fi filosofia, contribuie nu doar la „ilustrarea” acelui nou „proiect de lume”, ci si la elaborarea lui constructiva. la demonstrarea adecvarii lui explicative”.
Ilie Parvu (n. 6 iunie 1941, Strejesti, Olt) este un filosof roman, profesor e la Facultatea de Filosofie (Universitatea din Bucuresti). Acesta preda cursuri de filosofia stiintei, metafizica si ontologie.
Prof.univ.dr. Ilie Parvu a urmat studii de filosofie si matematica la Universitatea din Bucuresti si a obtinut titlul de doctor in filosofie in anul 1973. De-a lungul carierei sale, a publicat numeroase volume si articole pe teme de filosofia stiintei, metafizica, studii kantiene, ontologie formala, istoria si fundamentele fizicii.
Profesorul Parvu este unul dintre reprezentantii de prim rang ai scolii romanesti contemporane de filosofie analitica. Este coordonator de doctorat din anul 1990 si a predat cursuri din sfera filosofiei teoretice, care au inspirat generatii de absolventi sa desfasoare cercetare avansata in domeniu.
A tradus, de asemenea, in limba romana lucrari de Heisenberg si Einstein, precum si numeroase studii de Kuhn, Quine, Popper, Bohr, Hintikka si altii.
In ultima perioada, a predat in cadrul Scolii Doctorale cursuri despre Kant si filosofia stiintei si a coordonat numeroase cercetari doctorale.
Este membru corespondent al Academiei Romane.
„Interpretarea” sau „comentariul” operelor filosofice reprezinta un „gen filosofic” de prim ordin, fiind ilustrat de stralucite constructii hermeneutice, devenite ele insele opere esentiale pentru devenirea gandirii filosofice europene.