Solitudinea sau singur printre ceilalti – O abordare psihosociala - Eugenia Enachescu

Intentia de a scrie o carte cu acest titlu s-a nascut in urma cu mai bine de un deceniu. In anul 2010, am publicat eseul „Singuratatea – ne ferim de ea, sau o cautam?”, la o editura discreta din Bucuresti. Desi am apreciat ca am spus cam tot ce as fi avut de transmis altora, totusi situatia omului de a fi singur a continuat sa ma preocupe, poate si datorita formatiei mele de psiholog tentat sa priveasca si dincolo de ceea ce se imprima la prima vedere.

De fapt, unde incepe si unde se termina singuratatea? Apoi, de ce ar trebui sa o aducem in discutie, sa o comentam, sa o deslusim? Nu ar fi mai bine sa inchidem ochii, sa nu o recunoastem, sa ne prefacem ca nu exista?

Documentandu-ma, am descoperit capitole, subcapitole, paragrafe in lucrari de specialitate, teze de doctorat, lucrari de licenta si masterat, articole, proiecte s.a., cu trimiteri la singuratate, solitudine, insingurare etc., dar putine carti pe aceasta tema. Ideile furnizate pe aceasta cale mi-au fost insa de mare folos.

Am valorificat in buna masura experiente de viata despre care am aflat in mod direct (intalnesti si cunosti tot felul de oameni care traiesc printre noi), sau indirect, din opere literare, reportaje, cazuri s.a. sau orice alte  surse de informare la care am avut acces.

Incadrand solitudinea in aria de interes a psihologiei sociale, am extins, astfel, campul de studiu de la nivelul individual de manifestare, la relatii interpersonale care pot genera singuratati, apoi la procese intragrupale si fenomene colective, unde se pot ivi oricand insingurari datorate vietii printre ceilalti sau printre cei multi. Am adus in discutie si situatia celor care nu doar se simt singuri ori se cred singuri, ci sunt cu adevarat singuri intr-o realitate de netagaduit.

O asemenea tema, a solitudinii si formelor ei de manifestare, nu poate fi tratata altfel decat in legatura cu alte fenomene cu rezonanta in viata omului, pozitive, stenice, cum ar fi starea de bine, implinirea, speranta, fericirea s.a., ori astenice, negative, cum ar fi, de pilda, tristetea, nelinistea, suferinta s.a.

„Solitudine” sau „Singuratate”? In text am folosit termenii alternativ, deoarece semantic au cam acelasi inteles, dar intr-un anumit context, unul poate fi mai potrivit decat celalalt.

Cartea nu este conceputa ca manual, curs universitar, compendiu etc., deoarece mi-am propus inca de la inceput sa o adresez cititorilor de orice fel, tineri la inceput de drum sau adulti trecuti prin viata si nu neaparat unor specialisti in domeniu.

Din acest motiv, lucrarea este scrisa cu adresabilitate si deschidere catre cititorul singur sau nesingur, tanar sau varstnic, fericit sau nefericit.

Am folosit, atat cat s-a cuvenit, experienta personala de cercetator stiintific in domeniile mele de competenta si de cadru didactic in formarea initiala a viitorilor educatori.

Este foarte probabil ca unele idei exprimate in carte sa aiba ca sursa prelungite discutii, confesari, marturisiri ale celor din preajma, prieteni si prietene, colegi si colege, persoane cunoscute sau doar trecatoare prin viata mea, care mi-au imprimat in memorie vorbe intelepte, fapte de viata, gesturi de neuitat.

Se spune ca cercetatorul trebuie sa se detaseze de propriile lui ganduri, emotii, trairi, de propria lui subiectivitate, atunci cand abordeaza o problema cu nuante nu doar comune, obisnuite, cotidiene, ci si cu o anume orientare catre lumea stiintei. Nu stiu daca am reusit, daca nu cumva s-au strecurat si unele accente de viata personala.

Pana azi cartea a fost in mainile mele. De-acum, Pro captu lectoris, habent sua fata libelli (Incapute pe mana cititorului, cartile isi au soarta lor). Voi fi interesata de felul cum va fi primita cartea de catre cititori pentru a mi se confirma/infirma parerea ca solitudinea este o tema destinata stiintelor socioumane, dar si un titlu incitant, ademenitor, provocator atat pentru cei singuri, cat si pentru cei nesinguri, indemnati, astfel, sa-I inteleaga mai bine pe cei dintai.

Ma simt onorata de faptul ca aceasta carte va intra in circuitul editorial purtand sigla Editurii Universitare.

Bucuresti, 13 iunie 2019

Dr. Eugenia Enachescu

Cuvant inainte/ 9

Introducere. Singur, singuratate, solitudine/ 12

Capitolul 1. Singuratatea eului /40

1.1. Eul si personalitatea / 41

1.2. Imaginea singuratatii /51

1.2.1. Singuraticul / 52

1.2.2. Solitarul / 57

1.2.3. Taciturnul/ 61

1.3. Viata personala/ 65

Bibliografie selectiva / 77

Capitolul 2. Singuratate in doi/ 80

2.1. Nevoia de alter / 82

2.2. Atractia interpersonala / 89

2.3. Relatiile afectuoase / 94

2.3.1. Atasamentul / 95

2.3.2. Dragostea/ 97

2.3.3. Iubirea / 107

2.4. Mariajul / 110

2.5. Cuplul conflictual / 122

Bibliografie selective/ 128

Capitolul 3. Insingurare in grup/ 132

3.1. Joaca in grupul de copii/ 134

3.2. Grupurile de studiu /139

3.2.1. Grupul scolar/ 140

3.2.2. Grupul universitar/149

3.3. Munca in grup/ 157

3.4. Prieteniile /167

3.5. Grupurile spontane/ 174

Bibliografie selectiva /178

Capitolul 4. Singuratatea in spatiul public/ 182

4.1. Singur in multime / 186

4.2. „Pierdut” in public / 197

4.3. Anonimatul/ 201

Bibliografie selectiva / 205

Capitolul 5. S.O.S. Singuratatea! / 208

5.1. Copii fara copilarie/ 209

5.2. Traiul de unul singur / 210

5.3. Singuratatea la „apus”/ 213

Bibliografie selectiva / 220

Postfata / 223

Termeni-cheie in studiul solitudinii / 232

Bibliografie generala/ 235

Doctor in psihologie, titlu pe care l-a obtinut cu disertatia Succesul si insuccesul ca factori motivationali in activitatea elevului. 

Profesional, a manifestat interes pentru studiul psihologiei in context scolar, devenind o prezenta activa in domeniul cercetarii si in pregatirea si formarea personalului din invatamant.

A participat la viata stiintifica semnand articole, comunicari, lucrari de specialitate.