Studiu asupra implicatiilor stresului psihic in dezvoltarea copiilor - Emilia Oprisan

Importantă pentru psihologia copilului a fost publicarea cărţii lui Charles Darwin - „Originea speciilor”, în anul 1859, care arată legăturile dintre oameni şi alte specii, dintre adulţi şi copiii lor. Ca rezultat, oamenii de ştiinţă au început să studieze copilul pentru a afla despre originile comportamentului adulţilor.
Între anii 1840-1841, Charles Darwin a ţinut jurnalul dezvoltării propriului fiu – Doddy. El notează că, deşi s-a uitat la o lumânare din a doua zi de viaţă, copilul nu a întins mâna să o apuce decât la patru luni. A încercat, în acest jurnal, să determine la ce vârstă emoţii diferite, precum bucuria şi mânia, apar pentru prima dată.
G. Stanley Hall (1904) a formulat chestionare şi a condus interviuri despre modalitatea copilului de a înţelege la diferite vârste anumite concepte, precum cel de fierbinte şi rece. Încercând să înţeleagă gândirea copiilor, Hall credea că va ajunge să înţeleagă comportamentul şi gândirea adulţilor.
Conceptul de evoluţie psihică a fost îndelung cercetat, fiecare definiţie descoperind un aspect sau altul al acestui amplu concept. Astăzi, evoluţia psihică poate fi înţeleasă ca procesul de formare şi restructurare continuă a unor însuşiri, procese, funcţii şi structuri psiho-comportamentale prin valorificarea subiectivă a experienţei social-istorice, în vederea amplificării posibilităţilor adaptative  ale organismului. Deşi toate fiinţele umane sunt supuse stresului, copilul, prin fragilitatea lui, este mult mai susceptibil să fie afectat de consecinţele negative ale acestuia pe termen lung, sau la o intensitate mai mare decât adultul.
De ce am ales să studiem stresul la copil? Necesitatea practică este cea care vine să răspundă acestei întrebări. Dată fiind complexitatea dezvoltării umane, este important să ne concentrăm asupra aspectelor care ar putea interfera negativ cu atingerea potenţialului individual de dezvoltare al fiecărui copil. Devenind mai conştienţi de problemele specifice acestei vârste şi de importanţa lor, sperăm să ajutăm la identificarea acelor factori care ar putea uşura înţelegerea câtorva aspecte ale stresului la aceste vârste fragede, şi, de ce nu, poate chiar să uşurăm procesul de intervenţie psiho-terapeutică, şi de ce nu, chiar la nivelul familiei.