Intrebari precum „Ce este constiinta?” „Exista constiinta fara suport material?” au fost prezente in mintea oamenilor inca de la inceputul existentei lor si ele s-au transpus in povesti, traditii, mituri si mai apoi in filozofie. In ultimul secol subiectele respective au devenit preocupari ale psihologiei, iar mai nou, ale neurostiintelor, acest nou domeniu al stiintei ce incearca sa descifreze taina constiintei. Iar in ultimii ani Inteligenta Artificiala a intrat in acest carusel al cunoasterii umane.
Autorul, fara a incerca sa ofere un raspuns propriu la aceasta problematica a constiintei, mentioneaza multitudinea de pareri exprimate de catre filozofi, de psihologi, de neuropsihologi sau de catre pionieri ai Inteligentei Artificiale. In acest sens, ni se ofera informatii multidimensionale, plecand de la etimologie, trecand prin concepte filozofice, psihologice si terminand cu argumentele specifice neurostiintelor.
Daca este sa ne referim la etimologie, constiinta ne apare ca fiind mai degraba constienta, un concept care se refera la acea proprietate a sistemelor biologice evoluate de a se adapta, de a avea un raspuns optimal la provocarile, stimulii mediului oricare ar acesta: chimic, biologic, adica acela care se refera la supravietuire, dar si la cel social care se refera la existenta, la fiintare. Ne dam seama ca existam.
Constiinta, in sensul mentionat in lucrare, are si o dimensiune care transcede individul, avand si conotatii metafizice, trecand astfel dincolo de granitele realitatii concrete.
Poate exista constiinta fara suport material, biologic? Neurostiintele, folosindu-se de evolutia tehnologica ce permite evaluarea, masurarea activitatii cerebrale la un nivel care poate sa evidentieze chiar activitatea unui singur neuron, inclina spre a considera constiinta ca un epifenomen, emergent al activitatii neuronale, mijlocit fiind de asa numitele corelate neuronale ale constiintei. Constiinta ar fi un rezultat al dinamicii retelelor neuronale fara de care nu ar exista. Prin urmare are un substrat material, biologic si nu se poate manifesta fara acesta. E un punct de vedere reductionist.
Psihologia, la randul ei, a incercat inca de la inceputurile ei moderne (James, Freud, Jung) sa ofere un cadru conceptual care sa elucideze „misterul constiintei”. Nenumarate concepte au fost create sau preluate din alte domenii cum ar fi filozofia sau religia pentru a oferi un raspuns pe deplin acceptat la intrebarile mentionate. Nici o perspectiva disciplinara singura si nici un concept in sine nu mai poate spune intreaga poveste despre natura umana si despre dinamica sociala. Metodele de cercetare ale psihologiei sunt si ele reductive si nu au in prim plan problema constiintei, fapt recunoscut de cei mai multi cercetatori din domeniul psihologiei. Ca urmare a acestui fapt, perspectiva psihologica are o lacuna explicativa deoarece examinarea mecanismelor comportamentale se dovedeste utila pentru un numar mare de problematici, dar nu si pentru problema constiintei.
In ultimul timp teoriile si modelele despre constiinta au agregat cunostinte din domenii precum matematica sau cibernetica, in speranta oferirii unui cadru teoretic verificabil prin experiment, pentru problema grea a constiintei. Totusi, conceptul scapa inca, intelegerii, formalizarii teoretice, ramanand in continuare, un mister, care poate va fi explicat...
Prof. univ. dr. Irina Holdevici
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.