Constantin Radulescu-Motru si-a dorit sa intemeieze o noua filosofie – „personalismul energetic” – care sa manifeste fondul spiritual al poporului roman si sa depaseasca limitele sistemelor filosofice anterioare. In viziunea ganditorului, solutii sugerate de stiintele particulare precum psihologia, sociologia, biologia, etnologia, politologia, pedagogia sunt cele care permit saltul calitativ si reconstructia gandirii si, prin consecinta directa, reconstructia societatii romane.
„Personalismul energetic” si intregirea lui in teoria vocatiei au la baza o cercetare psihologica temeinica, finalizata in scris cu mana de maestru in formularea unei conceptii psihologice moderne, inteleasa ca unitate intre teoria psihologica si analiza unor fenomene concrete ce apartin studiilor de psihologie sociala.
Psihologia persoanei si conceptia asupra personalitatii isi afla o ilustrare intr‑un studiu avizat al psihologiei poporului roman si al civilizatiei romane moderne. Alaturi de scrierile de psihologie si de filosofie, micile studii consacrate acestor teme se dovedesc astazi de mare actualitate. Caci realizarea „omului de vocatie” trebuie sa aiba loc in colectivitati moderne bine structurate, ale caror forme superioare sunt, fara doar si poate, popoarele, natiunile. Tocmai pentru aceasta (sublinia ilustrul psiholog si filosof in: Vocatia. Factor hotarator in cultura popoarelor, 1935), vocatia „se arata atunci cand ea este ceruta de instinctul de conservare a unui popor; ea este o manifestare a energiei poporului intreg... este o canalizare a energiei poporului, si, prin canalizare, ea este, in acelasi timp, o valorificare”.
Alexandru Boboc
„Singurul rost pe care-l mai vad activitatii mele viitoare este pe terenul stiintei: sa ajut la extinderea spiritului stiintific in Romania” – Constantin Radulescu Motru.
Constantin Radulescu-Motru (n. 15 februarie 1868,Mehedinti, Romania – d. 6 martie 1957,Bucuresti, Republica Populara Romana), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru roman, academician si presedinte al Academiei Romane intre 1938 - 1941, personalitate marcanta a Romaniei primei jumatati a secolului al XX-lea.
Intre 1880 - 1885, Constantin urmeaza liceul la Craiova, pe care il va termina si absolvi la varsta de 17 ani.
In 1885 se inscrie simultan la Facultatea de Drept si la Facultatea de Litere si Filosofie, ambele din cadrul Universitatii Bucuresti. Cu Titu Maiorescu, care ii este profesor, si care il remarca imediat, stabileste legaturi spirituale puternice si de durata. Frecventeaza, de asemenea, cursurile profesorilor Constantin Dumitrescu-Iasi, Bogdan Petriceicu Hasdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu.
Constantin Radulescu-Motru isi incepea Cursul de psihologie cu definitia etimologica a psihologiei, pe care o numea stiinta despre viata sufleteasca, pornind de la termenii grecesti psyche (suflet) si logos (stiinta).Considera ca psihologia „urmareste sa descrie in mod complet si exact diferite forme ale vietii sufletesti; in acelasi timp, ea ne da si explicarea faptelor sufletesti sub raportul succesiunii si al coexistentei lor”.
El definea senzatiile sau simtirile elementare „ca fiind ultimele diferentieri pe care le obtinem in infatisarile intuitive ale constiintei, prin izolarea si modificarea conditiilor lor de producere”. Conform lui, constiinta receptioneaza imagini despre obiecte, nu trairi elementare, deoarece gusturile, culorile si impresiile noastre despre temperatura etc., sunt proprietatile unor obiecte, fara o existenta proprie, iar denumirile lor sunt rezultatul unui proces de abstractizare. Desi rareori omul le realizeaza separat, senzatiile sunt fenomene reale ale vietii psihice, care stau la baza proceselor psihice mai complexe si se integreaza in acestea.
Constantin Radulescu-Motru si-a dorit sa intemeieze o noua filosofie – „personalismul energetic” – care sa manifeste fondul spiritual al poporului roman si sa depaseasca limitele sistemelor filosofice anterioare. In viziunea ganditorului, solutii sugerate de stiintele particulare precum psihologia, sociologia, biologia, etnologia, politologia, pedagogia sunt cele care permit saltul calitativ si reconstructia gandirii si, prin consecinta directa, reconstructia societatii romane.
„Personalismul energetic” si intregirea lui in teoria vocatiei au la baza o cercetare psihologica temeinica, finalizata in scris cu mana de maestru in formularea unei conceptii psihologice moderne, inteleasa ca unitate intre teoria psihologica si analiza unor fenomene concrete ce apartin studiilor de psihologie sociala.
Psihologia persoanei si conceptia asupra personalitatii isi afla o ilustrare intr‑un studiu avizat al psihologiei poporului roman si al civilizatiei romane moderne. Alaturi de scrierile de psihologie si de filosofie, micile studii consacrate acestor teme se dovedesc astazi de mare actualitate. Caci realizarea „omului de vocatie” trebuie sa aiba loc in colectivitati moderne bine structurate, ale caror forme superioare sunt, fara doar si poate, popoarele, natiunile. Tocmai pentru aceasta (sublinia ilustrul psiholog si filosof in: Vocatia. Factor hotarator in cultura popoarelor, 1935), vocatia „se arata atunci cand ea este ceruta de instinctul de conservare a unui popor; ea este o manifestare a energiei poporului intreg... este o canalizare a energiei poporului, si, prin canalizare, ea este, in acelasi timp, o valorificare”.
Alexandru Boboc
„Singurul rost pe care-l mai vad activitatii mele viitoare este pe terenul stiintei: sa ajut la extinderea spiritului stiintific in Romania” – Constantin Radulescu Motru.
www.editurauniversitara.ro