Engleza
6359.png "Editura Universitara")
Creativitatea copiilor. O abordare psihopedagogica - Eugenia Enachescu
![Creativitatea copiilor. O abordare psihopedagogica - Eugenia Enachescu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/editurauniversitara.ro/files/product/original/creativitatea-copiilor-o-abordare-psihopedagogica-681-503653.jpg "Creativitatea copiilor. O abordare psihopedagogica - Eugenia Enachescu [1]")
ISBN: 978-606-28-0338-4
DOI: 10.5682/ 9786062803384
Anul publicării: 2015
Editia: I
Pagini: 232
Editura: Universitară
Autor: Eugenia Enachescu
Cod Produs:
9786062803384
Ai nevoie de ajutor?
0745 200 718
/
0745 200 357
- Descriere
- Download (1)
- Autori
- Cuvant inainte
- Cuprins
- Review-uri (0)
Creativitatea este o tema care se impune atunci cand se patrunde in intimitatea fenomenului educativ cu toate componentele lui, mai elaborate sau mai discrete.
Se observa, de pilda, ca jocul copiilor este dominat de inchipuire, fantezie, nascociri, ceea ce ii determina pe adulti sa improvizeze, la randul lor, variante ludice care sa vina in intampinarea celor mici, atat de spontani si, adesea, imprevizibili. Dupa cum se va constata parcurgand lucrarea, am pastrat jocului un loc bine meritat, constienta fiind ca acest mod de manifestare propriu copilariei cunoaste rapide transformari, de neimaginat pana de curand. Jocul ramane, in continuare, un subiect deschis pentru cei ce isi propun sa-i talmaceasca intelesurile.
Apoi, se constata ca invatarea scolara nu mai este apreciata doar pentru virtutile ei de acces la informatia furnizata de catre cei indreptatiti, ci devine tot mai mult orientata spre calitatea de a fi selectiva, atractiva si de folos pentru cel nevoit sa acceada la resursele ei. Elevii, principalii beneficiari ai invatarii, sunt tot mai pretentiosi fata de activitatile in care sunt implicati, in timp ce profesorii lor ii indeamna la seriozitate, disciplina si respect. Relatia biunivoca profesor-elev/elevi suporta, astfel, continue echilibrari, acolo unde inspiratia, noutatea, curiozitatea sunt de dorit si chiar necesare, de ambele parti. Sintagma „invatare creativa” este cat se poate de actuala in procesul de invatamant, dar necesita inca abordari specializate, teoretice si, deopotriva, aplicative.
Copilul, la orice varsta s-ar afla, are nevoie si de un timp al sau, dincolo de obligatiile scolare de la care nu se poate abate din ratiuni reglementate in plan social. De aceea, un intreg (sub)sistem de educatie este destinat atragerii lui in activitati preferate, unde sa parcurga si alte continuturi decat cele invatate la scoala, sa-si contureze aspiratii de afirmare personala, sa relationeze si cu alti copii decat cei din clasa in care este integrat. S-au alcatuit, in timp, metodici de lucru adaptate fiecarui tip de activitate si ca atare, am acordat un spatiu distinct evenimentelor instructive din afara scolii. Am pus in evidenta importanta acestora in ansamblul preocuparilor care-i tenteaza pe copii si am aratat cat de inspirata poate fi comunicarea lor cu profesorii care-i indruma in cercurile de profil.
Din ce in ce mai limitat, ragazul ramas copilului pentru a se desfasura in voie trebuie respectat de catre adulti. Aici, parintii si cei apropiati pot interveni, dar cu discretie si bune intentii, pentru a-l orienta pe cel mic in noianul de ganduri ce-l pot napadi, mai ales in pragul adolescentei.
Educatia, ca sistem, vine tot mai mult in intampinarea acelor copii care, prin personalitatea lor formata in cele mai diverse conditii de viata si mediu, doresc sa performeze si dovedesc ca pot sa o faca. Am surprins cateva aspecte de natura psihopedagogica intervenite, inevitabil, in pregatirea lor speciala, practicata in cadrul unor programe de lucru concepute de catre cei aflati in pozitia de maestri ai domeniului.
Privitor la cercetarea metodico-stiintifica a creativitatii, nadajduiesc ca tinerii educatori vor fi mereu deschisi noutatilor din aria lor de studiu. Se ivesc teme noi, metodele si instrumentele de investigare si prelucrare a datelor devin din ce in ce mai sofisticate, iar criteriile de apreciere a produsului de cercetare sporesc in exigenta pentru cei ce recunosc, respecta si pretuiesc statutul de educator.
Cartea de fata este, de fapt, o transpunere in forma scrisa a ceea ce copilaria mi-a dezvaluit atunci cand am patruns, atat cat a fost posibil, in universul ei. I-am vazut pe copii la joaca, i-am observat la lucru in clasa, i-am cunoscut indeaproape in activitatile lor de grup in locatiile ce le sunt destinate (palate si cluburi, de exemplu). I-am intrebat, i-am ascultat, i-am iscodit, cu voia lor, despre lucrurile care ma interesau in mod deosebit. Le-am admirat realizarile, mai spectaculoase ori mai modeste, incercand sa inteleg ce, cat si cum rezulta din eforturile lor de a invata si de „a construi” cate ceva, dupa propriile lor posibilitati si nazuinte.
Alaturi de elevi, profesorii desemnati sa ii indrume au avut bunavointa si rabdarea de a-mi clarifica detalii de stricta specialitate si a-mi dezvalui din tainele muncii lor.
Daruirea pentru ceea ce acestia intreprind, impreuna cu elevii lor, este de-a dreptul incurajatoare si chiar cuceritoare. Cartea le apartine. Ei sunt, de fapt, autorii. Fara a-i cunoaste, aceasta carte nu ar fi prins viata.
Le aduc multumirile ce li se cuvin!
In mod obisnuit, un autor trebuie sa-si precizeze publicul-tinta si sa formuleze argumente care sa indemne la lectura cartii. In cazul de fata, cartea se adreseaza, desigur, educatorilor din sistem. Am considerat insa ca acesti profesionisti sunt in buna masura avizati in legatura cu fenomenul creativitatii, sunt buni cunoscatori ai elevilor pe care ii formeaza si stiu cel mai bine ce au de facut in munca lor. De aceea, mai mult decat acestor magisteri, cartea se adreseaza adultilor care se afla in preajma copiilor, avand profesii din cu totul alte domenii decat cel al educatiei. Prin intermediul acestei carti, am incercat sa las intredeschisa usa care, de obicei, se inchide in urma copilului, pentru ca ei, adultii, sa poata vedea „cu ochii mintii” ce se petrece in clasa, in laborator, in atelier, in sala de repetitii sau de antrenament. Apropiindu-se mai bine de acest univers, cei mari se vor pozitiona mai corect fata de asteptarile copilului si vor fi mai atenti la creativitatea lor, fara temeri si retineri ca aceasta ar apartine doar unora, iar pentru altii ar fi ceva de neatins.
Creativitatea a avut momentul potrivit de recunoastere in lumea scolii, cu interpretarile ei de natura sa-i semnaleze oportunitatea in sistem. Cat, cum, cine, intre ce limite, mai devreme sau mai tarziu? s.a.m.d. sunt intrebari care isi gasesc raspuns doar in ritmul evenimentelor pe care le intampina un elev sau altul in parcursul lui scolar. Creativitatea nu poate fi dimensionata pe masuri si oportunitati, dar poate fi in atentia celor implicati in sustinerea ideilor ce-o definesc. La aceste tentative se adauga si cartea de fata cu bunele ei intentii, dar si cu prudentele pe care si le asuma si care nu sunt deloc putine.
Am avut, la randul meu, profesori, indrumatori stiintifici, sefi, care au pledat pentru creativitate in profesia pe care o practicam, colegi care au imprimat, prin personalitatea lor, un stil de lucru inspirat si stimulativ, persoane apropiate care au atins performante de nivel academic. Am intalnit oameni obisnuiti care m-au uimit prin puterea mintii lor de a indulci amarul vietii cotidiene printr-o vorba inteleapta, un gest graitor sau o fapta aparent bizara si despre care pot sa cred ca nu au devenit ceea ce ar fi meritat cu adevarat.
Din aceste motive, si din altele ramase nespuse, am selectat informatii de specialitate, am cules experiente din viata scolii si a celor care o anima si, in acelasi context, am formulat unele idei desprinse din propria activitate de cercetator stiintific si cadru didactic in formarea initiala a viitorilor educatori. A rezultat acest produs destinat sa ajunga oriunde isi va gasi rostul.
Ma induioseaza gandul ca mai tanarul membru al familiei, Vlad, promite un viitor artistic in domeniul creatiei plastice. Fratele sau, Darie, isi cauta inca drumul. Bunicul lor, Gheorghe, ar fi foarte mandru de ei.
Dedic aceasta carte copiilor care s-au jucat, au invatat si au visat in cartierul bucurestean Puisor, pe strada Coriolan nr. 28-48 (disparuta azi, ca de altfel intregul areal al copilariei si studentiei mele), copiilor pe care i-am vazut crescand, incurajati de parinti receptivi si deschisi la talentul, pasiunile si nazuintele lor, precum si tuturor celor din preajma sau de departe (distantele nu mai conteaza), care mi-au alimentat umorul si m-au ajutat, prin spiritul lor, sa il invoc chiar si atunci cand era pe cale sa se stinga.
Dr. Eugenia Enachescu
Se observa, de pilda, ca jocul copiilor este dominat de inchipuire, fantezie, nascociri, ceea ce ii determina pe adulti sa improvizeze, la randul lor, variante ludice care sa vina in intampinarea celor mici, atat de spontani si, adesea, imprevizibili. Dupa cum se va constata parcurgand lucrarea, am pastrat jocului un loc bine meritat, constienta fiind ca acest mod de manifestare propriu copilariei cunoaste rapide transformari, de neimaginat pana de curand. Jocul ramane, in continuare, un subiect deschis pentru cei ce isi propun sa-i talmaceasca intelesurile.
Apoi, se constata ca invatarea scolara nu mai este apreciata doar pentru virtutile ei de acces la informatia furnizata de catre cei indreptatiti, ci devine tot mai mult orientata spre calitatea de a fi selectiva, atractiva si de folos pentru cel nevoit sa acceada la resursele ei. Elevii, principalii beneficiari ai invatarii, sunt tot mai pretentiosi fata de activitatile in care sunt implicati, in timp ce profesorii lor ii indeamna la seriozitate, disciplina si respect. Relatia biunivoca profesor-elev/elevi suporta, astfel, continue echilibrari, acolo unde inspiratia, noutatea, curiozitatea sunt de dorit si chiar necesare, de ambele parti. Sintagma „invatare creativa” este cat se poate de actuala in procesul de invatamant, dar necesita inca abordari specializate, teoretice si, deopotriva, aplicative.
Copilul, la orice varsta s-ar afla, are nevoie si de un timp al sau, dincolo de obligatiile scolare de la care nu se poate abate din ratiuni reglementate in plan social. De aceea, un intreg (sub)sistem de educatie este destinat atragerii lui in activitati preferate, unde sa parcurga si alte continuturi decat cele invatate la scoala, sa-si contureze aspiratii de afirmare personala, sa relationeze si cu alti copii decat cei din clasa in care este integrat. S-au alcatuit, in timp, metodici de lucru adaptate fiecarui tip de activitate si ca atare, am acordat un spatiu distinct evenimentelor instructive din afara scolii. Am pus in evidenta importanta acestora in ansamblul preocuparilor care-i tenteaza pe copii si am aratat cat de inspirata poate fi comunicarea lor cu profesorii care-i indruma in cercurile de profil.
Din ce in ce mai limitat, ragazul ramas copilului pentru a se desfasura in voie trebuie respectat de catre adulti. Aici, parintii si cei apropiati pot interveni, dar cu discretie si bune intentii, pentru a-l orienta pe cel mic in noianul de ganduri ce-l pot napadi, mai ales in pragul adolescentei.
Educatia, ca sistem, vine tot mai mult in intampinarea acelor copii care, prin personalitatea lor formata in cele mai diverse conditii de viata si mediu, doresc sa performeze si dovedesc ca pot sa o faca. Am surprins cateva aspecte de natura psihopedagogica intervenite, inevitabil, in pregatirea lor speciala, practicata in cadrul unor programe de lucru concepute de catre cei aflati in pozitia de maestri ai domeniului.
Privitor la cercetarea metodico-stiintifica a creativitatii, nadajduiesc ca tinerii educatori vor fi mereu deschisi noutatilor din aria lor de studiu. Se ivesc teme noi, metodele si instrumentele de investigare si prelucrare a datelor devin din ce in ce mai sofisticate, iar criteriile de apreciere a produsului de cercetare sporesc in exigenta pentru cei ce recunosc, respecta si pretuiesc statutul de educator.
Cartea de fata este, de fapt, o transpunere in forma scrisa a ceea ce copilaria mi-a dezvaluit atunci cand am patruns, atat cat a fost posibil, in universul ei. I-am vazut pe copii la joaca, i-am observat la lucru in clasa, i-am cunoscut indeaproape in activitatile lor de grup in locatiile ce le sunt destinate (palate si cluburi, de exemplu). I-am intrebat, i-am ascultat, i-am iscodit, cu voia lor, despre lucrurile care ma interesau in mod deosebit. Le-am admirat realizarile, mai spectaculoase ori mai modeste, incercand sa inteleg ce, cat si cum rezulta din eforturile lor de a invata si de „a construi” cate ceva, dupa propriile lor posibilitati si nazuinte.
Alaturi de elevi, profesorii desemnati sa ii indrume au avut bunavointa si rabdarea de a-mi clarifica detalii de stricta specialitate si a-mi dezvalui din tainele muncii lor.
Daruirea pentru ceea ce acestia intreprind, impreuna cu elevii lor, este de-a dreptul incurajatoare si chiar cuceritoare. Cartea le apartine. Ei sunt, de fapt, autorii. Fara a-i cunoaste, aceasta carte nu ar fi prins viata.
Le aduc multumirile ce li se cuvin!
In mod obisnuit, un autor trebuie sa-si precizeze publicul-tinta si sa formuleze argumente care sa indemne la lectura cartii. In cazul de fata, cartea se adreseaza, desigur, educatorilor din sistem. Am considerat insa ca acesti profesionisti sunt in buna masura avizati in legatura cu fenomenul creativitatii, sunt buni cunoscatori ai elevilor pe care ii formeaza si stiu cel mai bine ce au de facut in munca lor. De aceea, mai mult decat acestor magisteri, cartea se adreseaza adultilor care se afla in preajma copiilor, avand profesii din cu totul alte domenii decat cel al educatiei. Prin intermediul acestei carti, am incercat sa las intredeschisa usa care, de obicei, se inchide in urma copilului, pentru ca ei, adultii, sa poata vedea „cu ochii mintii” ce se petrece in clasa, in laborator, in atelier, in sala de repetitii sau de antrenament. Apropiindu-se mai bine de acest univers, cei mari se vor pozitiona mai corect fata de asteptarile copilului si vor fi mai atenti la creativitatea lor, fara temeri si retineri ca aceasta ar apartine doar unora, iar pentru altii ar fi ceva de neatins.
Creativitatea a avut momentul potrivit de recunoastere in lumea scolii, cu interpretarile ei de natura sa-i semnaleze oportunitatea in sistem. Cat, cum, cine, intre ce limite, mai devreme sau mai tarziu? s.a.m.d. sunt intrebari care isi gasesc raspuns doar in ritmul evenimentelor pe care le intampina un elev sau altul in parcursul lui scolar. Creativitatea nu poate fi dimensionata pe masuri si oportunitati, dar poate fi in atentia celor implicati in sustinerea ideilor ce-o definesc. La aceste tentative se adauga si cartea de fata cu bunele ei intentii, dar si cu prudentele pe care si le asuma si care nu sunt deloc putine.
Am avut, la randul meu, profesori, indrumatori stiintifici, sefi, care au pledat pentru creativitate in profesia pe care o practicam, colegi care au imprimat, prin personalitatea lor, un stil de lucru inspirat si stimulativ, persoane apropiate care au atins performante de nivel academic. Am intalnit oameni obisnuiti care m-au uimit prin puterea mintii lor de a indulci amarul vietii cotidiene printr-o vorba inteleapta, un gest graitor sau o fapta aparent bizara si despre care pot sa cred ca nu au devenit ceea ce ar fi meritat cu adevarat.
Din aceste motive, si din altele ramase nespuse, am selectat informatii de specialitate, am cules experiente din viata scolii si a celor care o anima si, in acelasi context, am formulat unele idei desprinse din propria activitate de cercetator stiintific si cadru didactic in formarea initiala a viitorilor educatori. A rezultat acest produs destinat sa ajunga oriunde isi va gasi rostul.
Ma induioseaza gandul ca mai tanarul membru al familiei, Vlad, promite un viitor artistic in domeniul creatiei plastice. Fratele sau, Darie, isi cauta inca drumul. Bunicul lor, Gheorghe, ar fi foarte mandru de ei.
Dedic aceasta carte copiilor care s-au jucat, au invatat si au visat in cartierul bucurestean Puisor, pe strada Coriolan nr. 28-48 (disparuta azi, ca de altfel intregul areal al copilariei si studentiei mele), copiilor pe care i-am vazut crescand, incurajati de parinti receptivi si deschisi la talentul, pasiunile si nazuintele lor, precum si tuturor celor din preajma sau de departe (distantele nu mai conteaza), care mi-au alimentat umorul si m-au ajutat, prin spiritul lor, sa il invoc chiar si atunci cand era pe cale sa se stinga.
Dr. Eugenia Enachescu
-
Creativitatea copiilor. O abordare psihopedagogica
Descarca
Eugenia Enachescu
Doctor in psihologie, titlu pe care l-a obtinut cu disertatia Succesul si insuccesul ca factori motivationali in activitatea elevului.
Profesional, a manifestat interes pentru studiul psihologiei in context scolar, devenind o prezenta activa in domeniul cercetarii si in pregatirea si formarea personalului din invatamant.
A participat la viata stiintifica semnand articole, comunicari, lucrari de specialitate.
Creativitatea este o tema care se impune atunci cand se patrunde in intimitatea fenomenului educativ cu toate componentele lui, mai elaborate sau mai discrete.
Se observa, de pilda, ca jocul copiilor este dominat de inchipuire, fantezie, nascociri, ceea ce ii determina pe adulti sa improvizeze, la randul lor, variante ludice care sa vina in intampinarea celor mici, atat de spontani si, adesea, imprevizibili. Dupa cum se va constata parcurgand lucrarea, am pastrat jocului un loc bine meritat, constienta fiind ca acest mod de manifestare propriu copilariei cunoaste rapide transformari, de neimaginat pana de curand. Jocul ramane, in continuare, un subiect deschis pentru cei ce isi propun sa-i talmaceasca intelesurile.
Apoi, se constata ca invatarea scolara nu mai este apreciata doar pentru virtutile ei de acces la informatia furnizata de catre cei indreptatiti, ci devine tot mai mult orientata spre calitatea de a fi selectiva, atractiva si de folos pentru cel nevoit sa acceada la resursele ei. Elevii, principalii beneficiari ai invatarii, sunt tot mai pretentiosi fata de activitatile in care sunt implicati, in timp ce profesorii lor ii indeamna la seriozitate, disciplina si respect. Relatia biunivoca profesor-elev/elevi suporta, astfel, continue echilibrari, acolo unde inspiratia, noutatea, curiozitatea sunt de dorit si chiar necesare, de ambele parti. Sintagma „invatare creativa” este cat se poate de actuala in procesul de invatamant, dar necesita inca abordari specializate, teoretice si, deopotriva, aplicative.
Copilul, la orice varsta s-ar afla, are nevoie si de un timp al sau, dincolo de obligatiile scolare de la care nu se poate abate din ratiuni reglementate in plan social. De aceea, un intreg (sub)sistem de educatie este destinat atragerii lui in activitati preferate, unde sa parcurga si alte continuturi decat cele invatate la scoala, sa-si contureze aspiratii de afirmare personala, sa relationeze si cu alti copii decat cei din clasa in care este integrat. S-au alcatuit, in timp, metodici de lucru adaptate fiecarui tip de activitate si ca atare, am acordat un spatiu distinct evenimentelor instructive din afara scolii. Am pus in evidenta importanta acestora in ansamblul preocuparilor care-i tenteaza pe copii si am aratat cat de inspirata poate fi comunicarea lor cu profesorii care-i indruma in cercurile de profil.
Din ce in ce mai limitat, ragazul ramas copilului pentru a se desfasura in voie trebuie respectat de catre adulti. Aici, parintii si cei apropiati pot interveni, dar cu discretie si bune intentii, pentru a-l orienta pe cel mic in noianul de ganduri ce-l pot napadi, mai ales in pragul adolescentei.
Educatia, ca sistem, vine tot mai mult in intampinarea acelor copii care, prin personalitatea lor formata in cele mai diverse conditii de viata si mediu, doresc sa performeze si dovedesc ca pot sa o faca. Am surprins cateva aspecte de natura psihopedagogica intervenite, inevitabil, in pregatirea lor speciala, practicata in cadrul unor programe de lucru concepute de catre cei aflati in pozitia de maestri ai domeniului.
Privitor la cercetarea metodico-stiintifica a creativitatii, nadajduiesc ca tinerii educatori vor fi mereu deschisi noutatilor din aria lor de studiu. Se ivesc teme noi, metodele si instrumentele de investigare si prelucrare a datelor devin din ce in ce mai sofisticate, iar criteriile de apreciere a produsului de cercetare sporesc in exigenta pentru cei ce recunosc, respecta si pretuiesc statutul de educator.
Cartea de fata este, de fapt, o transpunere in forma scrisa a ceea ce copilaria mi-a dezvaluit atunci cand am patruns, atat cat a fost posibil, in universul ei. I-am vazut pe copii la joaca, i-am observat la lucru in clasa, i-am cunoscut indeaproape in activitatile lor de grup in locatiile ce le sunt destinate (palate si cluburi, de exemplu). I-am intrebat, i-am ascultat, i-am iscodit, cu voia lor, despre lucrurile care ma interesau in mod deosebit. Le-am admirat realizarile, mai spectaculoase ori mai modeste, incercand sa inteleg ce, cat si cum rezulta din eforturile lor de a invata si de „a construi” cate ceva, dupa propriile lor posibilitati si nazuinte.
Alaturi de elevi, profesorii desemnati sa ii indrume au avut bunavointa si rabdarea de a-mi clarifica detalii de stricta specialitate si a-mi dezvalui din tainele muncii lor.
Daruirea pentru ceea ce acestia intreprind, impreuna cu elevii lor, este de-a dreptul incurajatoare si chiar cuceritoare. Cartea le apartine. Ei sunt, de fapt, autorii. Fara a-i cunoaste, aceasta carte nu ar fi prins viata.
Le aduc multumirile ce li se cuvin!
In mod obisnuit, un autor trebuie sa-si precizeze publicul-tinta si sa formuleze argumente care sa indemne la lectura cartii. In cazul de fata, cartea se adreseaza, desigur, educatorilor din sistem. Am considerat insa ca acesti profesionisti sunt in buna masura avizati in legatura cu fenomenul creativitatii, sunt buni cunoscatori ai elevilor pe care ii formeaza si stiu cel mai bine ce au de facut in munca lor. De aceea, mai mult decat acestor magisteri, cartea se adreseaza adultilor care se afla in preajma copiilor, avand profesii din cu totul alte domenii decat cel al educatiei. Prin intermediul acestei carti, am incercat sa las intredeschisa usa care, de obicei, se inchide in urma copilului, pentru ca ei, adultii, sa poata vedea „cu ochii mintii” ce se petrece in clasa, in laborator, in atelier, in sala de repetitii sau de antrenament. Apropiindu-se mai bine de acest univers, cei mari se vor pozitiona mai corect fata de asteptarile copilului si vor fi mai atenti la creativitatea lor, fara temeri si retineri ca aceasta ar apartine doar unora, iar pentru altii ar fi ceva de neatins.
Creativitatea a avut momentul potrivit de recunoastere in lumea scolii, cu interpretarile ei de natura sa-i semnaleze oportunitatea in sistem. Cat, cum, cine, intre ce limite, mai devreme sau mai tarziu? s.a.m.d. sunt intrebari care isi gasesc raspuns doar in ritmul evenimentelor pe care le intampina un elev sau altul in parcursul lui scolar. Creativitatea nu poate fi dimensionata pe masuri si oportunitati, dar poate fi in atentia celor implicati in sustinerea ideilor ce-o definesc. La aceste tentative se adauga si cartea de fata cu bunele ei intentii, dar si cu prudentele pe care si le asuma si care nu sunt deloc putine.
Am avut, la randul meu, profesori, indrumatori stiintifici, sefi, care au pledat pentru creativitate in profesia pe care o practicam, colegi care au imprimat, prin personalitatea lor, un stil de lucru inspirat si stimulativ, persoane apropiate care au atins performante de nivel academic. Am intalnit oameni obisnuiti care m-au uimit prin puterea mintii lor de a indulci amarul vietii cotidiene printr-o vorba inteleapta, un gest graitor sau o fapta aparent bizara si despre care pot sa cred ca nu au devenit ceea ce ar fi meritat cu adevarat.
Din aceste motive, si din altele ramase nespuse, am selectat informatii de specialitate, am cules experiente din viata scolii si a celor care o anima si, in acelasi context, am formulat unele idei desprinse din propria activitate de cercetator stiintific si cadru didactic in formarea initiala a viitorilor educatori. A rezultat acest produs destinat sa ajunga oriunde isi va gasi rostul.
Ma induioseaza gandul ca mai tanarul membru al familiei, Vlad, promite un viitor artistic in domeniul creatiei plastice. Fratele sau, Darie, isi cauta inca drumul. Bunicul lor, Gheorghe, ar fi foarte mandru de ei.
Dedic aceasta carte copiilor care s-au jucat, au invatat si au visat in cartierul bucurestean Puisor, pe strada Coriolan nr. 28-48 (disparuta azi, ca de altfel intregul areal al copilariei si studentiei mele), copiilor pe care i-am vazut crescand, incurajati de parinti receptivi si deschisi la talentul, pasiunile si nazuintele lor, precum si tuturor celor din preajma sau de departe (distantele nu mai conteaza), care mi-au alimentat umorul si m-au ajutat, prin spiritul lor, sa il invoc chiar si atunci cand era pe cale sa se stinga.
Dr. Eugenia Enachescu
Se observa, de pilda, ca jocul copiilor este dominat de inchipuire, fantezie, nascociri, ceea ce ii determina pe adulti sa improvizeze, la randul lor, variante ludice care sa vina in intampinarea celor mici, atat de spontani si, adesea, imprevizibili. Dupa cum se va constata parcurgand lucrarea, am pastrat jocului un loc bine meritat, constienta fiind ca acest mod de manifestare propriu copilariei cunoaste rapide transformari, de neimaginat pana de curand. Jocul ramane, in continuare, un subiect deschis pentru cei ce isi propun sa-i talmaceasca intelesurile.
Apoi, se constata ca invatarea scolara nu mai este apreciata doar pentru virtutile ei de acces la informatia furnizata de catre cei indreptatiti, ci devine tot mai mult orientata spre calitatea de a fi selectiva, atractiva si de folos pentru cel nevoit sa acceada la resursele ei. Elevii, principalii beneficiari ai invatarii, sunt tot mai pretentiosi fata de activitatile in care sunt implicati, in timp ce profesorii lor ii indeamna la seriozitate, disciplina si respect. Relatia biunivoca profesor-elev/elevi suporta, astfel, continue echilibrari, acolo unde inspiratia, noutatea, curiozitatea sunt de dorit si chiar necesare, de ambele parti. Sintagma „invatare creativa” este cat se poate de actuala in procesul de invatamant, dar necesita inca abordari specializate, teoretice si, deopotriva, aplicative.
Copilul, la orice varsta s-ar afla, are nevoie si de un timp al sau, dincolo de obligatiile scolare de la care nu se poate abate din ratiuni reglementate in plan social. De aceea, un intreg (sub)sistem de educatie este destinat atragerii lui in activitati preferate, unde sa parcurga si alte continuturi decat cele invatate la scoala, sa-si contureze aspiratii de afirmare personala, sa relationeze si cu alti copii decat cei din clasa in care este integrat. S-au alcatuit, in timp, metodici de lucru adaptate fiecarui tip de activitate si ca atare, am acordat un spatiu distinct evenimentelor instructive din afara scolii. Am pus in evidenta importanta acestora in ansamblul preocuparilor care-i tenteaza pe copii si am aratat cat de inspirata poate fi comunicarea lor cu profesorii care-i indruma in cercurile de profil.
Din ce in ce mai limitat, ragazul ramas copilului pentru a se desfasura in voie trebuie respectat de catre adulti. Aici, parintii si cei apropiati pot interveni, dar cu discretie si bune intentii, pentru a-l orienta pe cel mic in noianul de ganduri ce-l pot napadi, mai ales in pragul adolescentei.
Educatia, ca sistem, vine tot mai mult in intampinarea acelor copii care, prin personalitatea lor formata in cele mai diverse conditii de viata si mediu, doresc sa performeze si dovedesc ca pot sa o faca. Am surprins cateva aspecte de natura psihopedagogica intervenite, inevitabil, in pregatirea lor speciala, practicata in cadrul unor programe de lucru concepute de catre cei aflati in pozitia de maestri ai domeniului.
Privitor la cercetarea metodico-stiintifica a creativitatii, nadajduiesc ca tinerii educatori vor fi mereu deschisi noutatilor din aria lor de studiu. Se ivesc teme noi, metodele si instrumentele de investigare si prelucrare a datelor devin din ce in ce mai sofisticate, iar criteriile de apreciere a produsului de cercetare sporesc in exigenta pentru cei ce recunosc, respecta si pretuiesc statutul de educator.
Cartea de fata este, de fapt, o transpunere in forma scrisa a ceea ce copilaria mi-a dezvaluit atunci cand am patruns, atat cat a fost posibil, in universul ei. I-am vazut pe copii la joaca, i-am observat la lucru in clasa, i-am cunoscut indeaproape in activitatile lor de grup in locatiile ce le sunt destinate (palate si cluburi, de exemplu). I-am intrebat, i-am ascultat, i-am iscodit, cu voia lor, despre lucrurile care ma interesau in mod deosebit. Le-am admirat realizarile, mai spectaculoase ori mai modeste, incercand sa inteleg ce, cat si cum rezulta din eforturile lor de a invata si de „a construi” cate ceva, dupa propriile lor posibilitati si nazuinte.
Alaturi de elevi, profesorii desemnati sa ii indrume au avut bunavointa si rabdarea de a-mi clarifica detalii de stricta specialitate si a-mi dezvalui din tainele muncii lor.
Daruirea pentru ceea ce acestia intreprind, impreuna cu elevii lor, este de-a dreptul incurajatoare si chiar cuceritoare. Cartea le apartine. Ei sunt, de fapt, autorii. Fara a-i cunoaste, aceasta carte nu ar fi prins viata.
Le aduc multumirile ce li se cuvin!
In mod obisnuit, un autor trebuie sa-si precizeze publicul-tinta si sa formuleze argumente care sa indemne la lectura cartii. In cazul de fata, cartea se adreseaza, desigur, educatorilor din sistem. Am considerat insa ca acesti profesionisti sunt in buna masura avizati in legatura cu fenomenul creativitatii, sunt buni cunoscatori ai elevilor pe care ii formeaza si stiu cel mai bine ce au de facut in munca lor. De aceea, mai mult decat acestor magisteri, cartea se adreseaza adultilor care se afla in preajma copiilor, avand profesii din cu totul alte domenii decat cel al educatiei. Prin intermediul acestei carti, am incercat sa las intredeschisa usa care, de obicei, se inchide in urma copilului, pentru ca ei, adultii, sa poata vedea „cu ochii mintii” ce se petrece in clasa, in laborator, in atelier, in sala de repetitii sau de antrenament. Apropiindu-se mai bine de acest univers, cei mari se vor pozitiona mai corect fata de asteptarile copilului si vor fi mai atenti la creativitatea lor, fara temeri si retineri ca aceasta ar apartine doar unora, iar pentru altii ar fi ceva de neatins.
Creativitatea a avut momentul potrivit de recunoastere in lumea scolii, cu interpretarile ei de natura sa-i semnaleze oportunitatea in sistem. Cat, cum, cine, intre ce limite, mai devreme sau mai tarziu? s.a.m.d. sunt intrebari care isi gasesc raspuns doar in ritmul evenimentelor pe care le intampina un elev sau altul in parcursul lui scolar. Creativitatea nu poate fi dimensionata pe masuri si oportunitati, dar poate fi in atentia celor implicati in sustinerea ideilor ce-o definesc. La aceste tentative se adauga si cartea de fata cu bunele ei intentii, dar si cu prudentele pe care si le asuma si care nu sunt deloc putine.
Am avut, la randul meu, profesori, indrumatori stiintifici, sefi, care au pledat pentru creativitate in profesia pe care o practicam, colegi care au imprimat, prin personalitatea lor, un stil de lucru inspirat si stimulativ, persoane apropiate care au atins performante de nivel academic. Am intalnit oameni obisnuiti care m-au uimit prin puterea mintii lor de a indulci amarul vietii cotidiene printr-o vorba inteleapta, un gest graitor sau o fapta aparent bizara si despre care pot sa cred ca nu au devenit ceea ce ar fi meritat cu adevarat.
Din aceste motive, si din altele ramase nespuse, am selectat informatii de specialitate, am cules experiente din viata scolii si a celor care o anima si, in acelasi context, am formulat unele idei desprinse din propria activitate de cercetator stiintific si cadru didactic in formarea initiala a viitorilor educatori. A rezultat acest produs destinat sa ajunga oriunde isi va gasi rostul.
Ma induioseaza gandul ca mai tanarul membru al familiei, Vlad, promite un viitor artistic in domeniul creatiei plastice. Fratele sau, Darie, isi cauta inca drumul. Bunicul lor, Gheorghe, ar fi foarte mandru de ei.
Dedic aceasta carte copiilor care s-au jucat, au invatat si au visat in cartierul bucurestean Puisor, pe strada Coriolan nr. 28-48 (disparuta azi, ca de altfel intregul areal al copilariei si studentiei mele), copiilor pe care i-am vazut crescand, incurajati de parinti receptivi si deschisi la talentul, pasiunile si nazuintele lor, precum si tuturor celor din preajma sau de departe (distantele nu mai conteaza), care mi-au alimentat umorul si m-au ajutat, prin spiritul lor, sa il invoc chiar si atunci cand era pe cale sa se stinga.
Dr. Eugenia Enachescu
Cuvant inainte / 7
INTRODUCERE. CREATIVITATEA – FENOMEN DESCHIS DOMENIULUI EDUCATIONAL / 13
Capitolul l. MANIFESTARI ALE CREATIVITATII LA VARSTELE SCOLARE / 31
1.1. Potentialul creativ sau creativitatea latenta / 31
1.2. Creativitatea manifesta, ca produs / 40
1.3. Creatia copiilor / 46
Bibliografie selectiva / 50
Capitolul 2. JOCUL CA RESURSA DE CREATIVITATE / 53
2.1. Jocul liber, spontan (joaca) / 59
2.2. Jocul didactic / 60
2.3. Jocul experimental / 66
Bibliografie selectiva / 69
Capitolul 3. INVATAREA CREATIVA / 71
3.1. Joc si invatare la varsta micii scolaritati / 74
3.2. Invatarea creativa in gimnaziu: posibilitati si limite / 96
3.2.1. Invatarea creativa in procesul de invatamant / 97
3.2.2. Creativitatea in activitati extrascolare / 108
3.2.3. Timpul liber si creativitatea / 123
3.3. Adolescentul creativ: cunoastere si educare / 127
Bibliografie selectiva / 136
Capitolul 4. ANTRENAREA CREATIVITATII / 139
4.1. Talentul literar / 142
4.2. Expresia plastica: desen, pictura, modelaj / 150
4.3. Dansul / 168
4.4. Actoria / 175
4.5. Performanta sportiva / 181
4.6. Inovarea/inventia tehnica / 192
4.7. Investigatia stiintifica / 200
Bibliografie selectiva / 206
Capitolul 5. CERCETAREA METODICO-STIINTIFICA A CREATIVITATII IN MEDIUL EDUCATIONAL / 209
5.1. Creativitatea – tema de interes in cercetarea educatiei / 210
5.2. Metode psihopedagogice si aplicarea lor / 211
5.3. Valorificarea cercetarii in context scolar si extrascolar / 227
Bibliografie selectiva / 230
Anexa 1. Creativitate: definitii si interpretari / 233
Anexa 2. Termeni-cheie in studiul creativitatii copiilor / 237
Anexa 3. Teste de creativitate / 239
Bibliografie generala / 241
INTRODUCERE. CREATIVITATEA – FENOMEN DESCHIS DOMENIULUI EDUCATIONAL / 13
Capitolul l. MANIFESTARI ALE CREATIVITATII LA VARSTELE SCOLARE / 31
1.1. Potentialul creativ sau creativitatea latenta / 31
1.2. Creativitatea manifesta, ca produs / 40
1.3. Creatia copiilor / 46
Bibliografie selectiva / 50
Capitolul 2. JOCUL CA RESURSA DE CREATIVITATE / 53
2.1. Jocul liber, spontan (joaca) / 59
2.2. Jocul didactic / 60
2.3. Jocul experimental / 66
Bibliografie selectiva / 69
Capitolul 3. INVATAREA CREATIVA / 71
3.1. Joc si invatare la varsta micii scolaritati / 74
3.2. Invatarea creativa in gimnaziu: posibilitati si limite / 96
3.2.1. Invatarea creativa in procesul de invatamant / 97
3.2.2. Creativitatea in activitati extrascolare / 108
3.2.3. Timpul liber si creativitatea / 123
3.3. Adolescentul creativ: cunoastere si educare / 127
Bibliografie selectiva / 136
Capitolul 4. ANTRENAREA CREATIVITATII / 139
4.1. Talentul literar / 142
4.2. Expresia plastica: desen, pictura, modelaj / 150
4.3. Dansul / 168
4.4. Actoria / 175
4.5. Performanta sportiva / 181
4.6. Inovarea/inventia tehnica / 192
4.7. Investigatia stiintifica / 200
Bibliografie selectiva / 206
Capitolul 5. CERCETAREA METODICO-STIINTIFICA A CREATIVITATII IN MEDIUL EDUCATIONAL / 209
5.1. Creativitatea – tema de interes in cercetarea educatiei / 210
5.2. Metode psihopedagogice si aplicarea lor / 211
5.3. Valorificarea cercetarii in context scolar si extrascolar / 227
Bibliografie selectiva / 230
Anexa 1. Creativitate: definitii si interpretari / 233
Anexa 2. Termeni-cheie in studiul creativitatii copiilor / 237
Anexa 3. Teste de creativitate / 239
Bibliografie generala / 241
Produse similare
Supervizarea in psihoterapie. Modele aplicative - George Oancea
Psihoterapia - Un tratament fara medicamente - Irina Holdevici
Psihoterapii moderne. Noua hipnoza Ericksoniana
Psihologia dezvoltarii umane - Florinda Golu
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 comenzi@editurauniversitara.ro
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.