Propuneri manuscrise: info@editurauniversitara.ro: 0745 204 115
Urmarire comenzi Persoane fizice / Vanzari: 0745 200 718 / 0745 200 357 / Comenzi Persoane juridice: 0721 722 783
ISBN: 978-606-591-747-7
DOI: 10.5682/9786065917477
Anul publicării: 2013
Editia: I
Pagini: 179
Editura: Editura Universitara
Autor: Camelia Popa
Dependenta de IT&C incepe sa fie raportata de psihiatrii din intreaga lume ca un nou tip de tulburare mintala. Fara sa ne aflam nicidecum in centrul unui film SF, la clinici au inceput sa ceara ajutor tot mai multi pacienti dependenti de Internet, de retelele de socializare, ca si pacienti dependenti de jocurile video online si, mai nou, de telefonia mobila. Acestia sunt evaluati si tratati cu ajutorul medicamentelor si al psihoterapiei, aidoma tuturor celorlalti dependenti.
Diagnosticul exact pentru suferintele lor este aproape imposibil de pus fiindca tulburarea mintala a dependentei de Internet, boala a vremurilor noastre, nu figureaza inca in tratatele internationale de psihiatrie (Diagnostic and Statistical Manual of Mintal Disorders – DSM sau Clasificarea Internationala a Maladiilor – CIM). Insa in lumea stiintifica au loc deja vii dezbateri despre ea, iar cercetatorii care o studiaza i-au atribuit mai multe variante de nume: Internet Addiction Disorder, Facebook & Twitter Addiction Disorder, Tulburarea compulsiva a Internetului, Internetul Patologic, Problematic Internet Use (PIU) sau Cyberadictie. Totodata, intre specialisti si-au facut loc si discutii de nuanta cu privire la subcategoriile noii tulburari, printre care ar trebui incluse dependentele de retelele de socializare, de SMS-uri sau de noile generatii de telefoane inteligente.
Stabilirea diagnosticului diferential al Internetului Patologic, fata de jocul online compulsiv sau fata de dependenta de sex pe Internet pune specialistilor probleme de finete nosografica. De pilda, dependenta de sex a unor indivizi este cea care determina folosirea excesiva a Internetului (Griffiths, 2001), motiv pentru care diagnosticul principal al respectivilor ar trebui sa aiba in vizor acest aspect, si nu consumul problematic de Internet. Similar, in cazul jocurilor online tulburarea principala este cea a gameplaying-ului patologic; Internetul este numai terenul de manifestare a dependentei jucatorului impatimit, nu obiectul adictiei sale.
La ora actuala, prevalenta Internet Addiction Disorder nu se cunoaste cu exactitate. Studiile indica incidente foarte diferite pentru dependenta de Internet, dispuse pe o plaja de la 2 la 10% din totalul populatiei, atat din cauza esantioanelor, metodologiilor si scalelor diferite utilizate, cat si din cauza diverselor nume folosite de cercetatori pentru inca neomologata tulburare sau a factorilor socio-culturali specifici.
In Europa, un sondaj realizat in 2012 (Durkee et al.) pentru a estima prevalenta utilizarii nesanatoase a Internetului in randurile adolescentilor din 11 tari (Austria, Estonia, Franta, Germania, Ungaria, Irlanda, Israel, Italia, Romania, Slovenia si Spania) a relevat ca acesta este de 4,4% (11.956 de subiecti investigati), cu o diferenta semnificativa intre genuri – 5,2% la barbati, fata de 3,8% la femei. Europenii au inventariat si factorii socio-demografici ai dependentei. Utilizarea problematica a Internetului este mai frecventa in randurile copiilor din orase, lipsiti de supraveghere si sustinere parentala, de sprijin emotional sau psihologic, precum si printre copiii cu parinti someri.
In America, Liu et al. (2011) au gasit o rata de prevalenta asemanatoare, diagnosticand Tulburarea de Utilizare Problematica a Internetului la 4% din cei 3.560 de elevi de liceu din Connecticut cuprinsi in studiu. Americanii au aratat ca aceasta coreleaza cu depresia, utilizarea substantelor interzise si cu comportamentele agresive.
In ceea ce priveste mecanismul neurobiologic al noii tulburari, captivante sunt cercetarile chinezesti in domeniu (Hou et al., 2012). Prin tehnici neuroimagistice de ultima ora, care au asigurat o scanare a creierului dependentilor de Internet, s-au descoperit anomalii functionale similare cu cele identificate in alte adictii. Afectari grave apar si la nivelul transportorilor dopaminergici.
Desi sunt multe necunoscute legate de Internet Addiction Disorder, curiozitatea profesionala a terapeutilor cu privire la cyberdependenti si puternica lor dorinta de a-i ajuta se resimt din tonul raportarilor de cazuri venite de pe tot mapamondul in redactiile jurnalelor stiintifice.
Din Mexic, Espinoza si Pezoa (2013) raporteaza primul caz al unei dependente puternice de Facebook, internat intr-o clinica psihiatrica din aceasta tara. Pacientul de sex feminin a fost evaluat cu un instrument specific (Bergen Facebook Scala sau BFAS) si a primit tratament farmacologic.
Din Grecia, Karaiskos (2010) anunta, la randul sau, un caz interesant de Internet Addiction Disorder, „o tulburare psihiatrica noua, caracterizata printr-o utilizare excesiva a calculatorului, care a interferat cu viata de zi cu zi a pacientului”. Pacientul? O tanara de 24 de ani, afectata de „microbul” retelelor de socializare. Adusa la clinica de catre parintii sai, aceasta prezenta un consum excesiv de Facebook. Dedica 5 ore pe zi verificarii paginii personale gazduite de retea. Deoarece tanara fugea in mod repetat de la job pana la cel mai apropiat internet café, pentru a accesa reteaua, isi pierduse serviciul de chelnerita. De altfel, chiar in timpul examinarii psihiatrice pacienta a incercat sa stabileasca o conexiune la Internet, prin telefon si sa-si verifice Facebook-ul, ceea ce a completat tabloul simptomelor clinice in cazul sau. Examinatorii tinerei au cazut de acord asupra faptului ca au de-a face cu o tulburare puternica a impulsului, pe fundalul consumului problematic de Facebook. Ei au sugerat ca dependenta de retelele de socializare poate fi considerata o subcategorie a viitoarei tulburari a Internetului Patologic. Pierderea controlului, semnele de retragere din viata sociala si profesionala, ca si gandurile obsesive legate de utilizare ar fi principalele simptome ale acestei dependente.
Din SUA este raportat (inca din 2008 – Dell'Osso et al.) succesul tratamentului Tulburarii de Utilizare a Internetului Impulsiv-Compulsiva (IC-DIU) cu un anumit antidepresiv. Medicamentul psihotrop (eliberat si la noi in tara pe baza de prescriptie care se retine in farmacie), inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei, a fost administrat la 19 pacienti.
Consumul de Internet al tuturor s-a redus in mod semnificativ, de la o medie de 36,8 ore pe saptamana inainte de tratament, la 16.5 ora pe saptamana, post-tratament. Aproape pe tacute, utilizarea excesiva a Internetului si a telefoanelor mobile a fost promovata ca problema de sanatate publica in multe tari dezvoltate desi, asa cum am aratat, noilor adictii nu li s-au atribuit nume, n-au fost cuprinse in tratate si nici nu se cunoaste amploarea lor.
In studiul dependentelor IT&C s-au implicat puternic psihologii si psihiatrii. In primul rand, acestea produc suferinta psihologica si dezorganizare comportamentala. Studiul lor este insa important nu numai din perspectiva psihologiei clinice si a psihiatriei, ci si din cea a stiintelor economice pentru ca, in al doilea rand, dependentele genereaza pierderi de bani.
Companiile fara proceduri corespunzatoare de gestionare a Internetului si a comunicatiilor mobile inregistreaza deja mari scaderi de productivitate. In categoria larga a dependentelor IT&C au fost incluse mai multe tipuri de dependente – dependenta de Internet (inclusiv de retelele de socializare), dependenta de jocurile online, dependenta de programele de televiziune si, nu in ultimul rand, dependenta de telefonia mobila.
Directiile de actiune ale cercetatorilor vizeaza, in principal, acreditarea dependentelor de Internet si de telefonia mobila ca tulburari cu statut propriu (Yellowlees si Marks, 2007), declararea acestora ca probleme de sanatate publica (Luet al., 2011), determinarea factorilor de risc implicati in noile comportamente adictive (Ko et al., 2010), validarea inventarelor privind abuzul si dependenta de Internet (Gnisci et al., 2011), elaborarea profilului dependentului (Lin si Tsai, 2002) si evidentierea unor factori ai dependentelor respective care tin de specificul national. Dependentele sunt cu atat mai puternice cu cat indivizii petrec mult timp in fata calculatorului, a televizorului sau cu telefonul mobil, cu cat au mai multi prieteni in retelele de socializare si cu cat sunt mai inhibati in relatiile interpersonale din viata reala.
Noile tipuri de comportamente adictive sunt atent studiate si de catre consilierii scolari si profesori, in vederea reducerii si eliminarii acestora la copiii in cazul carora s-au instalat. Copiii si adolescentii sunt clientii predilecti ai retelelor de socializare.
Tot ei se dovedesc utilizatori puternici de jocuri online si mari iubitori de SMS-uri, de aceea si riscul dezvoltarii noilor tipuri de adictii este semnificativ crescut in cazul lor. Un accent puternic se pune si pe preventia acestor dependente, prin programe educative speciale, in cadrul maselor largi de elevi.
Aceste programe urmaresc: descurajarea consumului problematic de Internet, jocuri, telefonie si televizor; cresterea performantelor la invatatura ale scolarilor (prin majorarea progresiva a timpului alocat studiului); combaterea chiulului de la scoala si (dez)vatarea unor comportamente agresive si violente insusite in mediul virtual sau de la televizor.
Trebuie sa mai precizam ca pe plan mondial cercetarile vizand comportamentele adictive ale secolului XXI sunt numeroase si cu concluzii adeseori surprinzatoare. Ele evidentiaza o multitudine de simptomele psihopatologice ale asanumitului „consum nesanatos” de SMS-uri si de Internet, precum si factorii de personalitate, familiali, ocupationali, sociali si culturali care predispun la noile dependente sau le pot agrava, asa cum am aratat anterior. Pe de alta parte insa, sentimentul de fericire subiectiva a fost identificat drept unul dintre cele mai eficiente „vaccinuri” pentru noile dependente.
In tara noastra, in ciuda dezvoltarii puternice a Internetului si a telefoniei mobile, astfel de tematici au fost prea putin abordate de cercetatori. Credem ca dragostea romanilor pentru lumea virtuala ar trebui studiata in corelatie cu particularitatile noilor adictii, identificate in studiile din alte tari. O asemenea investigatie ar fi deosebit de stimulativa din perspectiva locala, avand in vedere recenta patrundere a romanilor in „Top-3” al timpului petrecut de europeni pe Internet.
Astfel, cel mai recent studiu privind utilizarea Internetului (Mediascope, prezentat de IAB Romania, 2013) arata ca romanii, cu 18,6 ore de Internet pe saptamana, se claseaza pe locul al doilea intr-un top al tarilor europene din punct de vedere al timpului consumat in lumea virtuala. Tot romanii sunt si cei care folosesc mesageria instant, pentru a comunica online, cu 60% mai mult decat media europeana a utilizatorilor de Internet. Studiul Mediascope mai evidentiaza ca pe primul loc al consumului de timp pe Internet sunt ucrainenii, cu 20 de ore pe saptamana iar pe locul al treilea se plaseaza turcii, cu o medie saptamanala de 18,3 ore.
Aceasta carte se adreseaza psihologilor, psihiatrilor, pediatrilor, specialistilor in sanatate mintala, profesorilor, parintilor si, nu in ultimul rand persoanelor care, fara a avea antecedente psihiatrice – si in context extraprofesional – , sunt incercate de stari psihologice extrem de dureroase si aproape de necontrolat atunci cand li se opreste curentul, le cade conexiunea, li se termina bateria laptop-ului sau a telefonului mobil.
In plan teoretic, cartea isi propune „scanarea” rapida, dar minutioasa, a literaturii in domeniu, pentru a oferi cateva repere viitoarelor cercetari privind Cyberadictia, dependenta de SMS-uri si de televiziune. Demersul de cercetare este unul metaanalitic, asociat cu incercarea de a structura cat mai bine informatia stiintifica recenta dedicata noilor adictii.
In plan metodologic, cartea ofera trei cercetari interesante, cu privire la relatia dintre copii si IT&C, respectiv: un studiu privind simularea „sevrajului de calculator” in randul a 78 de adolescenti, elevi la licee de elita din Bucuresti; un studiu referitor la profilul creativ al unui grup de utilizatori ai Facebook si un al treilea studiu cu privire la tipurile de comportamente dezvoltate de spectatorii minori ai televiziunilor.
Simularea „sevrajul de calculator”, realizata prin metoda povestirilor de viata, reprezinta o premiera in cercetarea de gen. Concluziile ei pot prilejui reflectii adanci parintilor si profesorilor care interactioneaza cu generatiile de copii ai zilelor noastre.
In plan practic-aplicativ, cartea infatiseaza marile directii de consiliere a copiilor si adolescentilor dependenti de Internet, de telefoanele lor mobile sau de televizor.
Dedic aceasta carte bunei si regretatei mele prietene, dr. Delia Stratilescu, cercetator la Departamentul de Psihologie al Institutului de Filosofie si Psihologie „Constantin Radulescu Motru”, a carei energie m-a impulsionat sa incep studiul dependentei adolescentilor de televiziune – si care si-ar fi dorit sa lucreze la acest volum; prof. univ. dr. Gheorghe Neacsu, care m-a creditat cu increderea sa atunci cand am renuntat la cariera de jurnalist pentru cea de psiholog; colegei mele de facultate, dr. Ana-Maria Marhan, de asemenea cercetator la Departamentul de Psihologie, un fin si onest psiholog, cu care am colaborat intr-unul din studiile dedicate Facebook si, nu in ultimul rand, camaradului Daniel Popa, pentru performanta de a fi reusit, in ultimul sfert de secol, sa-mi faca viata reala mai interesanta decat orice Facebook.
Autoarea
Noi comportamente adictive: Internetul patologic, dependenta de TV si SMS-uri
DescarcaIntroducere/7
Capitolul 1. DEPENDENTA DE INTERNET /14
1.1. Prizonierii retelelor de socializare: fericire online, depresie – offline /18
1.2. Cum arata un „zombie”?/27
1.3. Simularea unui „sevraj de calculator”/39
1.3.1. Experimentarea unor niveluri ridicate de depresie/ 41
1.3.2. Experimentarea unor emotii pozitive /48
1.3.3. Conduite antisociale/ 51
1.3.4. Conduite adaptative/ 53
Capitolul 2. DEPENDENTA DE SMS-URI/ 62
2.1. Profilul utilizatorului cu consum nesanatos/ 64
2.1.1. Factori personologici/ 65
2.1.2. Resorturi motivationale/67
2.1.3. Factorul gender/ 71
2.1.4. Factorul varsta / 72
2.2. Efectele psihopatologice ale utilizarii excesive a telefonului mobil / 75
Capitolul 3. DEPENDENTA DE TELEVIZOR/ 80
3.1. Comportamente imitative/103
3.2. Comportamente furioase si agresive/ 105
3.3. Portretul psihologic al dependentului de TV /114
Capitolul 4. COMPORTAMENTUL SCOLARILOR PE INTERNET/ 118
4.1. Profilul creativ al utilizatorului de Facebook/ 125
4.2. Pericolele Internetului/ 132
Capitolul 5. CONSILIEREA SI TERAPIA NOILOR DEPENDENTE/139
BIBLIOGRAFIE/ 157
Camelia Popa este doctor in psihologie, cercetator senior si psiholog clinician principal.
Conduce Laboratorul de psihologie sociala si a personalitatii din cadrul Departamentului de Psihologie al Institutului de Filosofie si Psihologie „Constantin Radulescu Motru” (Academia Romana) si este cadru didactic asociat la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti, Departamentul de Pregatire a Personalului Didactic.
A absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, specializarea Psihologie, a Universitatii Bucuresti.
Suport clienti Luni - Vineri intre 8.00 - 16.00
0745 200 718 0745 200 357 vanzari@editurauniversitara.ro