Assessment Center – metoda de evaluare si dezvoltare a resurselor umane - Ioana Raluca Panc

Popularitatea metodei assessment center (centru de evaluare) in practica resurselor umane se datoreaza faptului ca peste 50 de ani de cercetari o recomanda ca fiind una dintre cele mai valide si mai complexe metode de evaluare.

Definita ca metoda de evaluare standardizata a comportamentului unui candidat pornind de la input-uri multiple, centrul de evaluare (assessment center) presupune urmatoarele elemente: evaluarea performantei candidatului pe cateva dimensiuni prestabilite; instruirea unui grup de evaluatori cu privire la esantionul de comportamente ce vor fi observate si inregistrate; implicarea unui grup de candidati in exercitii de tip simulare pentru a fi observati de catre evaluatori; integrarea evaluarilor printr-o sesiune de discutii a evaluatorilor sau prin prelucrari statistice.

(Guidelines and Ethical Considerations for Assessment Center Operations, 2009).

Centrul de evaluare este utilizat in principal de catre practicienii din resurse umane pentru a evalua personalul in trei scopuri: (1) predictie in procesele de selectie si promovare a resurselor umane, (2) diagnosticul potentialului si a nevoilor de crestere si optimizare a resurselor umane si (3) dezvoltare de abilitati. Utilizarea in scopuri diferite determina variatii in designul si implementarea metodei in ceea ce priveste dimensiunile evaluate, instructiunile exercitiilor, metoda de observare si inregistrare a comportamentelor, procedurile de integrare a informatiilor de la evaluatori si feedbackul oferit participantilor; totusi elementele esentiale pentru ca un proces de evaluare sa fie recunoscut ca centru de evaluare sunt aceleasi.

Datorita designului sau personalizat pentru fiecare proces de evaluare in parte, centrul de evaluare exceleaza in domeniul validitatii de aspect, ceea ce duce la diminuarea consecintelor negative ale evaluarii, la angajarea subiectilor in procesul de evaluare si la acceptarea feedback-ului primit in urma evaluarii. Rezultatele obtinute in centrul de evaluare sunt predictori excelenti pentru performanta profesionala, pentru succesul pe posturi manageriale si pentru succesul profesional in general (Arthur, Day, McNelly & Edens, 2003; Hermelin, Lievens & Robertson, 2007; Thornton & Rupp, 2006; Meriac, Hoffman, Woehr & Fleisher, 2008). Flexibilitatea metodei permite adaptarea sa in functie de constructele care se doresc a fi evaluate si detalierea feedback-ului in functie de nevoile specifice situatiei.

In Romania, in ultimii ani, metoda de evaluare assessment center a devenit din ce in ce mai populara in mediul privat, optandu-se pentru mentinerea terminologiei in engleza. In limba romana, termenul ”centru de evaluare” are multiple acceptiuni si, in contextul in care literatura pe tema centrului de evaluare ca assessment center este inca precara in limba romana, se utilizeaza cu precadere termenul englezesc.

Dupa o scurta cautare online, termenul assessment center apare prezent in peste 28.000 de pagini web din Romania. Nenumarate firme de consultanta ofera acest tip de serviciu si multe departamente de resurse umane din cadrul companiilor au integrat evaluarea de acest tip in practica lor, prezentand metoda ca fiind una dintre cele mai valide si complexe metode de evaluare.

Ca in multe alte proceduri din domeniul resurselor umane, practica se abate insa de la prescriptiile trasate de stiinta care asigura validitatea metodei de evaluare. Unul dintre putinele studii din literatura romaneasca pe tema centrului de evaluare ce isi propune analiza practicilor utilizate in centrele de evaluare, din perspectiva utilitatii aplicative si a caracterului stiintific, prezinta tocmai un studiu de caz in care in lipsa unei proceduri de validare a metodei conduce la erori de evaluare majore (Ion, 2011).

Acest volum isi propune sintetizarea unor concepte si bune practici utile in designul si implementarea centrului de evaluare in Romania, oferind argumente empirice pentru validitatea metodei adaptata la contextul cultural romanesc.

Lucrarea debuteaza cu o scurta trecere in revista a relevantei evaluarii psihologice in contextul actual, evidentiind inca o data rolul cercetarii din domeniul psihologiei de a raspunde presiunilor din mediul socio-economic la nivel global. Astfel, se evidentiaza necesitatea elaborarii unor instrumente care sa evalueze constructe specifice, complexe, cum ar fi integritatea sau focalizarea spre client, care sa permita stabilirea unei corelatii predictive puternice cu criterii legate de performanta in activitate.

De asemenea, datorita nivelului crescut de accesibilitate la informatii cu privire la instrumentele de evaluare, creste si riscul ca subiectii sa raspunda dezirabil social in cazul procedurilor bazate pe auto-evaluare. Apare astfel nevoia identificarii unor metode care sa permita evaluarea caracteristicilor psihice intr-o maniera indirecta, nesupusa distorsiunilor.

In cel de-al doilea capitol sunt trecute in revista instrumentele de evaluare standardizate si nestandardizate utilizate in Romania, avantajele si limitarile acestora, mentionand importanta adaptarii si validarii instrumentelor de evaluare si concluzionand ca necesitatea unui proces de adaptare si validare pe populatia romaneasca a unei metode cum ar fi centrul de evaluare, devine nu numai una de ordin pragmatic, ci si una de ordin etic.

Cel de-al treilea capitol prezinta metoda centrului de evaluare, evidentiind cateva coordonate istorice ale metodei, prezentand un scenariu tipic de desfasurare a unui centru de evaluare, punctand elementele de diferentiere fata de alte metode de evaluare si evidentiind directiile in care metoda este utilizata in practica.

Capitolul patru descrie elementele constitutive ale unui centru de evaluare,  prezentand in detaliu fiecare dintre componentele caracteristice si formuland recomandari validate stiintific in ceea ce priveste dimensiunile comportamentale, sarcinile de lucru/ exercitiile de tip simulare; observarea, inregistrarea, categorizarea si scorarea comportamentelor manifestate de candidati; trainingul evaluatorilor; modalitatile de integrare a rezultatelor si generare a rapoartelor, precum si oferirea de feedback la finalul evaluarii. In finalul capitolului sunt expuse cateva dintre modalitatile in care aceste caracteristici se regasesc implementate in practica internationala.

Capitolul urmator face o scurta trece in revista a conceptului de validitate, evidentiind abordarea moderna a validitatii instrumentelor de evaluare. Prin prisma acesteia este prezentat centrul de evaluare, evidentiind argumentele empirice ce sustin validitatea de continut, de construct si de criteriu a metodei din literatura internationala din ultimii ani. Sunt puse in discutie cele trei abordari ce incearca sa delimiteze constructele evaluate in assessment center – dimensiunile comportamentale, sarcinile de lucru sau un model mixt care le imbina pe cele doua. Sunt evidentiate argumente empirice care sustin capacitatea predictiva a rezultatelor centrului de evaluare in procesele de selectie si promovare, dar si in cele de diagnostic si dezvoltare.

Ultimul capitol prezinta cateva aspecte ale practicii implementarii centrelor de evaluare si anume, impactul pe care participarea intr-un centru de evaluare il are asupra candidatilor, atat in timpul evaluarii, cat si dupa finalizarea procesului.